Comments on: Despre nevoi si motive #2

By: Cristi

Cristi — Sat, 12 Jan 2008 07:20:04 +0000

iQ666: dbrom a murit. A fost frumos cat a fost.

Bogdan: Andrei a zis bine ce-a zis. Eu fac parte dintre cei care nu vad jurnalismul ca fiind sora mai mica a fictiunii mari, ci o alta modalitate de-a prezenta idei. Nu le-as compara spunand subiectivitate v. obiectivitate ci folosind ceva asemanator (dar mai usor explicabil): aspiratia la un adevar absolut v. aspiratia la un adevar documentabil. Si cuvintele astea sunt largi, dar intelegi unde bat.

Nu stiu daca jurnalismul ar trebui vazut ca modul in care un scriitor isi castiga banii. In alte tarii, si prozatorii sunt mai disciplinati si isi castiga o parte din banii scriind proza. Unul din multele motive pentru care noi publicam proza scurta in Esquire.

By: bogdan

bogdan — Fri, 11 Jan 2008 14:29:02 +0000

iesirea din bezna=expunere
adica, asta cu scrisul si exercitiile de scris pot ramane niste povesti bune de pus in manuale pe care orhan pamuk n-o sa le citeasca niciodata, nu ?
pentru ca oricum toate manualele esentiale despre scris si tehnici au fost editate. acum ce a mai ramas de facut ?
reinterpretari din experiente personale asupra scrisului. cred.
si o chestie pe care andrei pungovski mi-a implantat-o in cap in noaptea de anu nou. eu ziceam: jurnalismul (narativ sau nu) e o experienta foarte buna, premergatoare scrisului mare si din el se invata documentarea care e cea mai buna unealta din recuzita unui scriitor. cumva puneam jurnalismul ca un fel de unealta in spatele fictiunii mari, ca un fel de experienta necesara. dar el spunea ca nu e asa. el spunea ca sunt cam aceleasi lucruri, doar ca una sufera de subiectivitate cronica si alta aspira la obiectivitate.
si mai cred ca jurnalismul e un mod de a castiga in cele din urma bani de pe urma scrisului. ati avut voi in esquire un material cu niste tineri scriitori care munceau care mai de care pe la ziare sau in cinematografii aproape celebre.

bai scuze, pentru comentariile astea lungi, dar am un chef de vorba de mor despre asta. te-ai schimbat oricum la scriitura dupa atatia ani. anonimii aia ti-au aratat ei ceva.

By: iQ666

iQ666 — Fri, 11 Jan 2008 14:03:57 +0000

tocmai ti-am gasit blogul..o sa-l urmaresc.

ps: pe cand o reinviere a dbrom’ului??

By: Cristi

Cristi — Fri, 11 Jan 2008 14:02:21 +0000

E o intrebare perfect valabila. Mie imi place sa cred ca da. Ca au fost la randul lor indrumati si inspirati de ce au zis, scris si gandit altii dinaintea lor sau din jurul lor. Chiar daca eu citez aici pe blog niste nume cunoscute, cei care m-au convertit pe mine sunt oameni fara un nume.

Oameni care nu vorbeau despre asa ceva dintr-o pozitie de “am ajuns la sfarsit de drum”. Erau umili si sinceri – aveau mult de invatat, dar stiau destule incat sa le impartaseasca cu altii (nu sa le predea, ci mai degraba sa le arate).

Pana la urma nu e obligatoriu sa iesi din “bezna”. E o alegere. Cel putin jurnalismul asta cu texte de 3.000-5.000 de cuvinte. De multe ori e hulit si considerat plictisitor si — uneori — deprimant ca e prea adevarat. Pe mine ma linisteste si vreau sa-l impart cu altii. Daca le place, ma bucur. Daca nu, ii inteleg.

By: bogdan

bogdan — Fri, 11 Jan 2008 12:14:33 +0000

sunt curios, te-ai gandit daca oamenii astia pe care ii citezi si care sunt niste modele, te-ai gandit daca ei au crezut despre ei ca sunt darul lui dumnezeu ?
pentru ca oricat de multa modestie ar incarca umilinta lor la final dupa ce au realizat, dupa ce au inchis linia si au scris sfarsit, fluturele lor cu cap de mort din grota in care isi plimba ei toate fricile si obsesiile si dorintele si emotiile incepe sa dea din aripi si sa fie fericit pentru ca el e egoismul care le spune sunt bun (poate nu suficient de bun, poate nu cel mai bun) deci trebuie sa continui.
crezi ca pe ei ii scotea cineva din bezna cu niste cursuri de creative writing sau jurnalism narativ sau cu bloguri ?
sunt curios ce crezi.
e doar o curiozitate, nu un repros. imi place blogul tau.

By: Jo

Jo — Thu, 10 Jan 2008 20:53:39 +0000

Sunt mare fana a discursului lui Pamuk – tot de la tine stiu de el, imi amintesc ca l-am citit prima oara acum un an, dupa Revelion – si ma regasesc cel mai bine in ceea ce spune el despre scrie.

Eu scriu pentru a pune ordine in lume si in gandurile mele. Am senzatia ca in capul meu se invart prea multe si deschizand portita scrisului mai aerisesc locul. :) Nu, glumesc. Scriu ca sa nu uit. Scriu pentru ca imi place si viata mea din vis si nu vreau sa o pierd. Dar, cel mai mult, scriu pentru ca e singurul lucru care va ramane dupa mine.

Ma bucur ca ai facut blogul asta. Esti o inspiratie, ca intotdeauna.

By: Corwin

Corwin — Thu, 10 Jan 2008 20:09:55 +0000

M-ai facut fericit cu discursul lui Pamuk :). Ii citesc chiar acum o carte si pot spune ca este fermecator modul in care se joaca cu povestea, personajele si cuvintele. Si sunt sigur ca este o mixtura de scriitura migaloasa si talent. Nu are voie sa fie altfel :)