Comments on: Eu, roz

By: fata de la birou` de vis-a-vis

fata de la birou` de vis-a-vis — Fri, 13 Feb 2009 09:33:55 +0000

A fost odata o odaie in care salasluiau patru fete cucuiete aduse de vant din trei zari (pentru ca doua erau din aceeasi zare, Medgidia, unde probabil ca albastrul care ar trebui sa fie adus de mistralul Marii Negre se transforma pe drum in ..roz).

Si se facea ca Adelina, care avea si un frate Adelin, worshipea rozul.

Ii aducea ofrande zilnice.

Se facea ca avea lenjeria intima roz, un parfum care era inchis intr-o sticluta roz, un pled roz care ii acoperea patul necalcat de vreun baiat ori fata ci doar de trupul ei, o periuta de dinti roz, o sapuniera roz cu un sapun roz, pantofi roz, hainute roz, fierul de calcat era…rosu, pe biroul maron se afla o felicitare virgina pe care era pictata o fetita mica, mica … cu o rochita roz, nimeni nu ii asternuse macar un rand acolo pe felicitare, sa ii spuna ceva frumos de roz sau macar cu litere roz…

Si se mai facea ca intr-o buna zi Adelina a pus in piciorusele ei, peste ciorapeii roz, pantofi.. negri.

Nu stiu cum se puteau intelege pantofii negri cu ciorapeii roz, asa incat m-am tot intrebat cum a putut sa renunte, macar o data la pantofii roz.

Iar ceasurile treceau si misterul s-a dezlegat: Adelina a ales sa poarte pantofi negri dar cu talpi, pe interior… de un roz puternic de iti luau ochii. Si uite asa am inteles cum se putea ca ciorapiorii roz sa se intelega cu pantofiorii negrii.

Si am incalecat pe-o sa si am spus povestea asa cum s-a intamplat cu ceva vreme in urma. Si e adevarata pe de-antregul.

By: dyutzza

dyutzza — Fri, 05 Sep 2008 06:45:17 +0000

hmm, roz. Nici mie nu`mi place rozul, aproape din aceleasi motive ca ale lui Ani. Ma gandesc ca repulsia apare, cel putin pentru mine (si nu numai in privinta rozului), si din nevoia de a nu fi o copie fidela a celorlalti. Dorim sa fim noi, sa fim diferiti si unici. Si da, ne dorim ca ceilalti sa ne placa la prima vedere, sa vedem cum e sa fii ca cei din jurul nostru. Se bat cap in cap: a fi altfel si a fi ca ceilalti.
Un text anormal, pe gustul meu :)

By: silvia

silvia — Tue, 17 Jun 2008 16:54:02 +0000

Eseul acesta imi place cel mai mult din toate de pana acum.

Este foarte feminin (in sensu bun) in ciuda faptului ca e “against” roz. Si asta e esenta.

Congrats, girl.

By: ina

ina — Tue, 17 Jun 2008 10:25:43 +0000

Mi-a placut mult eseul facut de Ani.

E ca si cum ar trebui sa unesti punctele prin text pentru explicatie. Nu te plictiseste cu informatii inutile, banale.

Multi oameni simt, vad, au drame personale foarte asemanatoare cu ale altora. Avem impresia ca toate experientele noastre sunt ale noastre si numai ale noastre si ca nimeni nu va putea avea vreodata acces la ceea ce am simtit. Si atunci explicam ceea ce stie deja toata lumea.

Daca ai ceva talent la scris e ok. Forma seduce cititorul.

Cealalta varianta e chiar ce a facut Ani, sa mearga printre, sa renunte la banalitati, sa nu ii dea o importanta exagerata trairii personale. (Nu generalizez, vorbesc doar de textul de fata, cu unghiul de abordare adiacent.)

Ca sa inchei, ceea ce prezinti tu ca fiind “mica obsesie” nu face dreptate textului care in fapt descrie foarte bine mai degraba un (dez)gust pentru un anume fel de a fi perceput care apare si dispare sau cel mult vietuieste in semihibernare, in umbre etc – deloc o obsesie.