Am crescut odată cu dioptriile mele
Mihaela a scris un text simplu și frumos despre cum dioptriile i-au afectat copilăria și despre cum a căzut până la urmă la pace cu ochelarii. Când i-am rugat pe să-și scrie eseul în șase cuvinte Mihaela l-a prezentat astfel: “O decizie care mi-a schimbat viața.”
La final puteți citi și un scurt dialog cu Mihaela pe marginea textului.
==================================
AM CRESCUT ODATÄ‚ CU DIOPTRIILE MELE
De Mihaela Dima
==================================
Mama a aflat că nu văd bine de la educatoarea mea de la grădiniță, care m-a pus să număr mărgelele de pe un șirag. Învățasem să numărăm și eram la capitolul “mulțimile numerelor”. Nu am distins mărgelele de pe șirag așa că educatoarea i-a sfătuit pe ai mei să mă ducă la un control oftalmologic. Aveam trei ani jumătate și dioptrii în jur de -2 la ochiul stâng și -3 la dreptul.
Prima pereche de ochelari mi-o amintesc doar din poze. Erau foarte mari, iar mama spune că aveau un fel de arcuri cu care se prindeau de lobul urechii ca să nu-mi cadă. Știu însă cum arătam pe la șase ani ““ eram o fetiță mică, cu părul negru, cu breton și cu o pereche de ochelari imenși care îmi acopereau o mare parte din față.
Ochelarii mi-au marcat copilăria. Fie că alergam sau mă jucam cu copii, mama, tata, bunica îmi repetau la nesfârșit “ai grijă la ochelari”, “vezi să nu spargi ochelarii”, deși era exact ce-mi doream. Să se spargă, să scap cumva de ei.
În fiecare an, mergeam la București la control, la Spitalul Universitar. Aveam un oftalmolog la Galați, în orașul meu natal, dar cum dioptriile mele creșteau de la un an la altul, ai mei au hotărât să ceară și o altă opinie.
Cabinetul doctoriței mele, Lavinia Ciurea, pentru frumusețea și eleganța căreia simțeam admirație, era la etajul șase. Urcam cu niște lifturi conduse mereu de niște femei morocănoase, îmbrăcate cu halate urâte.
La una dintre vizitele noastre obișnuite eram îmbrăcată într-o pereche de colanți mov, lucioși. Mama spune că erau “iegării mei preferați”. Cabinetul era în capătul holului și ca să ajungem la el trebuia să trecem pe lângă saloanele în care erau bolnavii. Aveam 10 ani și am aflat că dioptriile mele avansaseră la aproximativ -5 cu -3. Din această cauză doctorița ne-a comunicat atunci un lucru care ne-a luat prin surprindere. Nu voi avea voie să fac niciun fel de efort fizic, iar atunci când voi vrea să am un copil nu-l voi putea naște decât prin cezariană. Când miopia este avansată dioptriile cresc și pot culmina cu ruperea de retina din cauza efortului. Așa spune mama că i-a explicat oftalmologul situația.
Atunci am înțeles doar un lucru ““ nu mai aveam voie sa fac patinaj; O lovitură puternică pentru fetița ambițioasă care se pregătea să fie cea mai bună patinatoare de viteză. Începusem antrenamentul la Clubul Sportiv Municipal Dunărea Galați pe patine cu patru roți în urmă cu jumătate de an. Am trecut mai apoi la role și eram în momentul în care trebuia să încep pregătirea pe gheață. Atunci rolele nu erau la modă ca acum. Participasem deja la câteva competiții de patinaj viteză, între copii.
De frica unor posibile accidentări trebuia să-mi scot ochelarii. Vedeam tot ce se întâmpla în jurul meu, doar că nu putem să țin linia dreaptă. Am luat locul VI la competiția de pe 1 iunie 1994, iar mai apoi, cu ocazia “Săptămânii Olimpice” am luat locul II la fete, categoria 9-10 ani. Am fost foarte mândră de rezultatele mele și îmi doream să fiu din ce în ce mai bună. Mama păstează încă diplomele pe care le-am obținut atunci și un articol din cotidianul gălățean “Viața liberă” de miercuri 29 iunie 1994. Prima mea apariție într-un ziar.
“Pe Faleza Dunării, inimoșii patinatori de la Dunărea au concurat pentru câștigarea diplomei de laureat al Săptămânii Olimpice. Cu acest prilej s-au remarcat Anca Lefteriu, Claudia Iorga, Stela Cârlescu, Nora Lefteriu, Mihaela Dima…”, așa scrie pe bucățica de hârtie îngălbenită, ruptă din ziar.
La 12 ani aveam -8 la ochiul drept, cel care mi-a făcut cele mai mari probleme. Nu mai făceam patinaj și nici educație fizică la școală. În timp ce copiii făceau exerciții afară, eu stăteam rezemată de un gard, păzind ghiozdanele colegilor. Când făceau ora în sala de sport, care avea mereu un miros ciudat, probabil din cauza saltelelor nespălate, stăteam pe o bancă și îmi făceam temele pentru ziua următoare. Niciodată nu aveam voie să plec acasă. Asta era regula.
Diferențele care se făceau între mine și ceilalți copii m-au făcut să urăsc tot mai mult ochelarii. Atât de mult încât vroiam să fac orice să scap de ei. De multe ori m-am gândit să-i ascund, sau chiar să-i sparg. Mă răzgândeam de fiecare dată când îi scoteam de la ochi pentru că îmi dădeam seama că nu mă pot descurca fără ei.
La 14 ani aveam ““ 10 la ochiul drept. Doctorița mea oftalmolog le-a propus atunci părinților mei o soluție pentru a nu mai purta ochelari. Lentilele de contact. Exact ceea ce așteptam. Să scap de ei. Și alor mei le-a plăcut ideea, chiar dacă nici unul dintre ei nu știa prea bine despre ce era vorba. Am purtat lentilele acelea de contact destul de puțin. Ochii mei nu le-au suportat pentru că, fiind vorba de dioptrii foarte mari, lentilele erau dintr-un material tare.
Într-o seară mă dureau foarte tare ochii și nu mai vedeam bine. Am încercat și eu și ai mei să scoatem lentilele. Nu am reușit. Am crezut că se infectase. Era duminică și nu am găsit niciun doctor oftalmolog. Ai mei au sunat la Spital, la urgențe, dar nu aveau medic de gardă pentru așa ceva. Am mers apoi la un cabinet particular în speranța că vom găsi pe cineva. Era închis.
Ne-am întors acasă și până am adormit m-am frecat la ochi. Am încercat să nu plâng. A doua zi dimineață, la prima oră, ai mei m-au dus la Spitalul CFR. Acolo era singura doctoriță din Galați care știa pe vremea aia care e treaba cu lentilele de contact. Mi-a scos-o foarte ușor. Era găurită. Nu a știut să-mi spună de ce.
M-am speriat destul de tare și printre lacrimi am spus că nu mai vroiam să port lentilele. Tot ce știam atunci se rezuma la “vreau să port ochelari”. Și m-am întors la ei.
Pe la 17 ani ajunsesem la -12 la ochiul drept și -3 la cel stâng. Diferența era foarte mare și nu îmi mai puteau face ochelari. Aveam o singură soluție. La ochiul drept trebuia să port, pe sub ochelari, o lentilă de contact. Mi-a fost frică să-mi bag din nou micuța particulă în ochi. Dar am trecut peste această frică, obligată de situație. De data asta însă lentila nu mai era tare, ci gelatinoasă, pentru că dioptria ei era mai mică.
Îmi amintesc perfect vârsta pentru că atunci mi-am făcut și prima pereche de ochelari care mi-a plăcut. Aveam niște rame subțiri, aurii, iar lentilele erau mai finuțe.
Încet-încet m-am obișnuit și cu lentila și cu ochelarii. De-atunci și dioptriile s-au oprit din creștere.
==================================
Un dialog cu Mihaela:
* Cum ai ales subiectul și ce-ai vrut să transmiți?
Am vrut să povestesc relația mea cu ochelarii, cum a început și cum a evoluat ea în timp ce eu creșteam, pentru că experiența asta m-a maturizat. Am vrut să arăt trăirile unui copil care se simțea diferit, dar care a învățat să se accepte așa cum e.
* Ce îți place/nu îți place la cum a ieșit? Sau, pusă altfel problema – ce ti-a reușit și ce nu?
Îmi place cum a ieșit. Într-adevăr, pe ici pe colo, mai sunt unele locuri în care aș mai schimba câte ceva, dar cred că textul se duce acolo unde am vrut. Mi se pare uneori că sunt prea multe propoziții scurte una după alta.
* Tehnic, care a fost cel mai greu lucru de făcut?
Perioada de timp în care se desfășura povestea era foarte mare și adunasem prea multe informații. Mi-am dat seama că textul devenea prea greu și se ducea în mai multe direcții, așa că a trebuit să selectez doar ceea ce avea strict legătură cu ideea pe care vroiam să o transmit.
* Câte drafturi ai scris până la varianta finală? Care a fost cel mai greu?
Au fost patru drafturi. Cel mai greu mi s-a părut al treilea. La primul draft am scris ce îmi aminteam, ce credeam atunci că trebuie neapărat să spun. La draftul doi am găsit începutul, am răspuns la câteva întrebări peste care trecusem cu vederea și am tăiat câteva fragmente care nu spuneau foarte mult. Draftul trei a fost cel mai greu pentru că a trebuit să găsesc finalul și să revin cu o perspectivă critică asupra textului.
* Cât de mult te-ai expus prin el? Cât de mult consideri că ai lăsat să se vadă?
Tot ce am povestit aici este o parte din copilăria mea, pe care nici prietenii apropiați nu o știau foarte bine. Am lăsat să se vadă sentimente ““ de frustrare, de frică. Dar dacă scrii cu sinceritate cred că îți asumi și faptul că, prin text, vei expune o parte din tine.
Comments
23 Responses to “Am crescut odată cu dioptriile mele”
Leave a Reply
O, doamne, cum ma regasesc in acest text! Mi-am spart de mai multe ori ochelarii pentru ca ii uram – in apararea mea pot spune doar ca erau foarte urati – pentru ca apoi sa bajbai prin scoala si pe la examene. Nu mi-a placut nici o pereche pana la cei pe care mi i-am luat eu, din banii mei, si pe care ii port si acum – dupa 20 de ani mie nu mi-au mai crescut dioptriile.
Excelent text, cred ca orice copil ochelarist se va regasi in el. Felicitari, Mihaela!
E adevarat ce spui tu, Jo :). Si mie imi place textul Mihaelei.
Eu prin clasa a saptea am atins apogeul urii fata de ochelari si am incetat sa-i mai port. Cred ca i-am spus mamei ca acum vad – si ea s-o fi bucurat de miracol si m-a lasat in pace. Nu vedeam nimic, dar invatasem sa mimez ca vad.
Stateam in banca a patra -deh si nu vedeam la tabla niciodata. Dar nu as fi recunoscut nici in fata Inchizitiei. In schimb inventasem tot felul de siretlicuri, scriam foarte repede dupa dictare, citeam lectia cu o ora inainte, ma duceam la baie ca sa trec pe langa tabla.
Am renuntat la aventura mea la sfarsitul acelui an scolar. Stateam in statia de autobuz, incercand sa -i vad numarul. O babuta s-a apropiat de mine si m-a intrebat ce autobuz e. Am recunoscut ca nu vad nimic. Asa ca babuta si-a scos ochelarii din geanta si ne-am urcat amandoua in autobuzul bun. In ziua aceea mai pierdusem 3 autobuze.
i i i ce fain text
Si eu sunt ochelarista…evident, m-am regasit desi eu n-am avut probleme cu sportul. Am avut si ocazia sa-i citesc drafturile Mihaelei, si acum imi dau seama cat de frumos s-a dezvoltat textul.
@ina: foarte tare si comentariul-textul tau :), un micut eseu personal
Multumesc. Ma bucur ca v-a placut si ca o parte dintre voi s-au si regasit putin in el :)
Mi-a placut foarte mult textul, felicitari. Totusi, se termina putin cam abrupt.
Si eu sunt ochelarista. Fain text. Bravo!
IN alta ordine de idei, de ce nu ai incercat/de ce nu incerci operatia laser?
Pentru ca mi-e teama de orice fel de operatie :)
in sfarsit am citit si eu ceva despre dioptrii mari si diferenta mare de dioptrii la ochi. si eu am la stangul -20 si la dreptul doar -0.50. mi s-a spus ca nu are rost sa fac operatie si de-aia ma gandeam sa te intreb: tu cum ai rezolvat? cu lentila si ochelari?
Am 20 de ani si mi-am pus ochelari la 18. Atunci aveam putin -0.75 la stangul si -1 la dreptul. Primul an purtam ochelarii doar la scoala. La un an dupa ce mi i-am pus am simtit ca nu mai vad bine nici cu ei si am facut un nou control. Dioptriile au crescut la -1 si -1.5. Acum, la 2 ani dupa, imi trebuie o noua pereche, desi i-am purtat constiincios pt. ca m-am impacat cu ideea ca sunt foarte necesari. Cand o sa se opreasca tendinta asta de crestere? :(
si eu am 15 ani si miopie -1,5 ambii ochi..:(
tocmai ce mi-am pus ochelari..nu`i suport…
oare e posibil sa mai scada ,asta dc o sa port ochelarii permanent…?
Da, acum port lentila de contact la ochiul drept si ochelari :)Si sunt ok. Lentila e night and day asa ca nu o scot in fiecare seara si e ca si cand as purta doar ochelari…
Ce varsta ai acum, Mihaela?
Eu am inceput cu ochelarii in clasa a treia. Imi amintesc ca invatatoarea mi-a luat jos ochelarii la sfarsitul cl. a IV-a, cand ne faceau fotografii din alea in stil comunist cu cravata, si cu manualul, caietul in fata, prefacandu-ne ca citim sau scriem …
Acum am 27 ani si am aprox. -9 sau -9,5 (de la -6 nu mai dau importanta la +-0,5 :) Chiar trebuie sa merg la oftalmog (la Opticris, cica ei ar fi cei mai buni), fiindca acum vederea mea e mult mai slaba, sau ar fi numai din cauza ochelarilor, s-ar fi deteriorat, ca ii port de 1,5 ani. La Opticris merg de 10 ani, dar dioptriile tot cresc, si ce ma deranjeaza cel mai mult, e ca nici cu ochelarii noi-nouti nu vad perfect, deci sa va dati seama … nu recunosc o pers. de pe partea cealalta a drumului (drum 2-3 benzi) cand ochelarii sunt noi. Acum am incredere in ochi chiar si de la 7m.
Lucrez in fiecare zi 8 ore pe calculator. Ce parere aveti? Pana la ce varsta pot creste dioptriile? Acum planuiesc sa vb. mai detaliat cu doctorul, ca pana acum un-doi ma consulta, dupa care plateam de la an la an cate 1000, 1300 sau 1600 Ron pe ochelari.
… si inca ceva … cel mai nashpa e pe strada, cand vine o fata din fata si nu o vad bine de la distanta, numai de la 2m, cand e penibil sa ma holbez la ea de la o distanta atat de mica :)
… sau in clubde ex. … fetelor va puteti uita la mine ca eu sigur n-o sa-mi dau seama :))
Buna seara!
si eu port ochelari de cand ma stiu
doctorul a spus miopie galopanta si dioptriile au crescut si au crescut…la 23 de ani ( pe vremea Lui Ceausescu)am dat nastere unui copil( nastere normala , nu a fost aprobata cezariana cu toata ca avean -3), am ajuns la -5.5 stangul si -5 dreptul, anii treceau, dioptriile cresteau si eu asteptam sa stagneze. Au stagnat la varsta de 35 ani, acum am 46 ani si dioptriile -8 stangul -7.5 dreptul la fel ca la 35 ani. trebuie sa imi fac o pereche de ochelari noi si nu stiu unde sa ma duc…daca sunt lucrate lentile bine este ok nu se vede ca sunt mari…as incerca cu operatie dar imi este frica
daca vrei sa renunti la ochelari, si ai suficienti bani, 2000-2500 Euro, merita. Dar acum sunt lentile foarte subtiate, din plastic, usoare, care costa in jur de 1400 lei, si doar cunoscatorii pot spune ca intradevar ai o dioptrie mare, daca se uita prin lentila.
Exista un site foarte interesant unde se discuta despre probleme de vedere. Denumirea site-ului este Eyescene si exista pe net de prin 1997. Un link de acces ar fi: http://wurm.laughingsquid.net/cgi-bin/posts.cgi
Administratorul site-ului, pe nume Wurm, un american, plateste toate cheltuielile de gazduire si trafic, iar accesul este gratuit. Daca aveti rabdare sa cititi mesajele de pe forum va recomand mai ales cele din perioada 2002 – 2005 cand era in perioada cea mai fasta. Tematica e foarte diversa.
buna ma numesc ANNA am 20 de ani,si ma regasesc destul de mult in povestea ta.nu stiu ce sa zic sunt tare afectata de chestia asta cu ochelarii,,,cu faptul k nu putem face sport si multe alte lucruri…………..as vrea totusi sa stiu pana la ce varsta creste miopia.
buna.
ce a-ti spune daca a-ti afla ca ochelarii sunt de fapt niste “proteze”?si mai ales ca poti renunrta la ei oricand .
poti sa renunuti la ochelari , fie ca ai miopie, hipermetropie presbitism sau astigmatism si asta nu prin operatii costisitoare sau lentile de contact.natural , prin simple exercitii, prin care iti antrenezi propriu-zis ochii sa isi revina la normal.
in cate cazuri ochelarii v-au redat vederea pe deplin?
am purtat ochelari pt hipermetropie si ochelarii ma incomodau tot timpul.cu timpul ajunsesem de fapt dependenta de ei si vederea mea nu se imbunatatea deloc.am gasit un seminar pe care mai apoi l-am urmat si dupa exact 7 zile am reusit sa vad fara ochelari..mi-am recapatat vederea propriu zis.a fost cea mai minunata zi din viata mea.
trebuie sa recunosc ca am fost foarte sceptica in privinta acestui seminar.ce imi putea oferi mai bun? dar eram dispusa sa fac orice pt a vedea iar fara ochelari , cu proprii mei ochi, si efortul sincer a meritat.
cursul nu e scump deloc( cam cat o pereche de ochelari).merita fiecare banut (ochelarii ii ai pt un an doi, trei, exercitile astea le ai pt o viata)
daca va intereseaza cautati pe google:RenuntaLaOchelari.sigur o sa gasiti.si mai mult va ofera la inceput 3 exercitii gratis.
aveti grija de ochii vostri.
am uitat sa mentionez ca, aceste exercitii sunt bune pentru orice dioptrie a-ti avea .ceea ce conteaza foarte mult este efortul pe care il depune-ti cand le faceti.nu va asteptati la miracole.sa vedeti chiar de a doua zi.orice “antrenament” dureaza in functie de dioptriile pe care le aveti.
am citit majoritatea mesajelor, si vreau sa va spun k si eu sufar de miopie, inca din nastere. dioptriile mele au crescut f mult, am -25 , respectiv -26 si nu port ochelari, din clasa aVII-a port lentile si e f bine. insa vreau sa ma operez in vara aceasta.
Salut! Am 14 ani si port ochelari de 1 an si ceva. Dioptriile i-mi sunt de 0,50 la ambii ochi. Daca timp de un an de zile n-o sa-mi creasca dioptriile, inseamna ca o sa stagneze ?