Comments on: Tu nu trebuia să dai la păpuşi?!

By: Motivele Anei Maria : A Scrie

Motivele Anei Maria : A Scrie — Fri, 12 Dec 2008 05:52:57 +0000

[...] scrise de Ana Maria Ciobanu într-un e-mail, pe marginea ideii “De ce scriu.” Asta vara eu chiar credeam ca pe [...]

By: mona

mona — Thu, 18 Sep 2008 18:59:10 +0000

Imi place eseul tau pentru ca ai reusit sa creezi un text care curge si care are consistenta. Si imi place impartirea lui pe doua “scene” – mi-ai aratat ca cititor de unde ai plecat, de ce este/era teatrul important pentru tine si apoi ai povestit examenul. Ai surprins starile de anxietate si de nerabdare pe care le-ai avut inainte de examen, fara sa le numesti – le-ai descris si ai reusit sa imi creezi imaginea ta din acea zi. Mi-a placut si alternanta intre pasajele in care povesteai intr-un ritm mai alert anumite aspecte, pasaje care sunt urmate apoi de altele in care ritmul este mai lent. Este un stil de a povesti care pe mine ca cititor ma prinde si ma face sa urmaresc textul pana la final. Si poate mai incerci la teatru – fie el si de papusi! (am vazut niste reprezentari frumoase prin Sibiu)

By: zapacita

zapacita — Wed, 17 Sep 2008 19:04:54 +0000

hei! va multumesc tare mult tuturor! Evident ca aprecierile voastre mi-au facut ziua mai frumoasa.

Mirabela, apreciez ce mi-ai scris pentru ca imi demonstreaza inca o data cat de diferiti sunt cititorii:) Recunosc ca m-au frapat impresiile tale si ca nu m-am regasit in ce ai descris tu; e cu atat mai interesant asa.
Iti pot spune cu siguranta ca nu a fost vorba de terapie sau de justificarea unui esec pentru ca am incercat sa uit complet de perspectiva pe care o am acum si sa ma intorc in trecut complet. Nu am scris nimic din prezent, in afara cuvintelor de final, care nu imi apartin.
La partea cu simtitul, iti dai seama ca imi pare rau ca nu a ajuns la tine. Bineinteles ca putea fi scris furios, plin de frustrare si resentimente. M-am ferit de starile astea atunci si m-am ferit de ele si in scris…o fi mecanism de autoaparare(nu stiu), dar din moment ce nu le-am simtit, nu am vrut sa-mi scriu textul asa. Poate data viitoare:) Cine stie daca mai dau la teatru inca o data ce text frustrat ar iesi?! :))

Cristi,iti multumesc tare mult si tie pentru ca l-ai publicat:)

By: PhenoBarbieDoll

PhenoBarbieDoll — Wed, 17 Sep 2008 16:30:58 +0000

Deja-vu. Doar ca la mine nu a fost vocea. “Domnisoara, talent aveti, ne-a placut cum v-ati prezentat, daaaar va dezavantajeaza statura. N-ati vrea sa incercati la papusi?” Si inca de doua ori.

By: Vidanja

Vidanja — Tue, 16 Sep 2008 15:30:45 +0000

Un text care povesteste o experienta personala, cred eu, este de preferat sa transmita sentimentele care au existat, nu sa le inventeze pe cele care ar da mai bine!

By: simina

simina — Tue, 16 Sep 2008 13:51:20 +0000

Frumos text. Minunat

By: mirabela

mirabela — Tue, 16 Sep 2008 12:58:42 +0000

Sper sa nu se simta nimeni ofensat(a), insa textul nu transmite niciun sentiment intens is concret. In afara de usoara nota de auto-ironie care apare de multe ostentativ, singurul sentiment care raszbeste relativ clar este unul de auto-compatimire, o auto-compatimire care cerseste dupa empatie si intelegere. In general, un text care povesteste o experienta personala, cred eu, este de preferat sa transmita sentimente intense, poate frustrari, poate furie, poate euforie, poate chiar ura. Orice, sentiment sa fie. Prefer sa simt, nu sa fiu pusa in fata unei terapii a scriitorului care incearca sa rationalizeze si sa-si justifice siesi un esec. Dar aceasta este o parere subiectiva.

By: Gabi

Gabi — Tue, 16 Sep 2008 11:33:59 +0000

Dupa ce l-am terminat, mi s-a facut pofta sa il iau de la capat(pentru mine asta e semnul clar ca m-am atasat de text). L-am recitit. Mi s-a parut la fel de proaspat si de intens, chiar daca nu mi-am dorit niciodata sa dau la teatru :)

By: Iulia

Iulia — Tue, 16 Sep 2008 09:37:01 +0000

Minunat text.