Fie blogul asta creeaza dependenta (asta insemnand ca e chiar bun :), fie chiar aveam eu nevoie de ceva de genul asta, dupa vreo cativa ani de scris la cotidian. Timp in care-am ajuns sa cred ca nimeni din presa asta nu scrie texte lungi, nu stie ce e ala un feature sau, in fine, ca nimeni nu vrea/n-are chef/nu stie sa scrie povesti. Ma rog, eu chef am. Si entuziasm. Partea proasta e ca mi-e teama ca le pierd. Ca nu am timp sa stau pe-un text atat cat as vrea. Si n-am nici spatiu. Atata cat as vrea. Presa cotidiana lucreaza cu numar de semne. Nu cu numar de cuvinte, fir-ar.

Introducere prea lunga. Cititorul meu se poate sa fi adormit pana acum. Voiam sa spun doar bravo pentru tot ce-ai adunat aici, o sa-mi fac timp sa citesc tot. Tot, tot. Si mai voiam sa spun ca ma bucur ca mai sunt oameni care vor sa spuna povesti. Chiar multi (am citit o sumedenie de povesti faine ale celor de la curs aici. o sa revin pe ele cu mai multa atentie, incercand sa deslusesc structura).

Si voiam sa mai spun ca m-ai pus pe ganduri. Eu am un alt fel de a scrie. Nu cu variante, cu drafturi. Eu nu parasesc un loc/o fraza/o propozitie/un cuvant pana nu sunt convinsa c-am ales cea mai buna varianta. De-aia pot sa stau si o zi pentru un sapou. Care sa sune rotund. Si sa fie complet. Asadar, cred ca eu am drafturi de sapou, drafturi de prim paragraf… nu drafturi de text, in ansamblul lui. Ziceam la primul comentariu c-o sa mai trec pe-aici. Dar atunci nu citisem decat doua-trei chestii, primele de pe pagina. Acum mi-e clar c-o sa mai trec.

P.S. – nu credeam ca punctele de suspensie sunt enervante intr-un text, pana n-am citit arugumentele tale pe-aici, pe undeva. Mda.

Scuze pentru comentariul asta lung, care nu e nici macar legat de postul tau in mod direct. Se leaga insa de scris la modul general. Gata, am incheiat.