Comments on: Cum plătim şi promovăm jurnalismul de “lungă-întindere”

By: Niciodată nu renunţi la calitate : A Scrie

Niciodată nu renunţi la calitate : A Scrie — Thu, 27 Aug 2009 05:33:52 +0000

[...] Gerry Marzorati, un editor de revistă foarte realist şi enervant de înţelept (dacă aţi citit speech-ul ăsta, ştiţi ce zic). Poate îl ascultă şi managerii şi editorii noştri – deşi am dubii că [...]

By: Anca

Anca — Wed, 20 May 2009 07:58:05 +0000

Mi_haela, la ce nevoi iti raspund ziarele gratis de la metrou, tabloidele, stirile de la ora 5, talk-showu-rile de la televiziunile romanesti, restul ziarelor?

By: Mi_haela

Mi_haela — Tue, 19 May 2009 12:57:27 +0000

Eu chiar nu cred ca exista mai mult de o mana de oameni care ar da mai mult de 15 lei pe o revista. Foarte multi sunt deja revoltati de pretul revistelor. Cunosc destul cazuri.

Eu nu as da niciodata 50 de lei pentru o revista, fie ea si trimestriala si de 500 de pagini, cu 40 de povesti. Cifrele in sine sunt epuizante.

Desigur, povestile fac placere oricarui cititor. Dar ca sa devii dependent de ele, sa te abonezi, sa le fii fidel si sa le accepti pretul… e cale lunga. Si cu destule hopuri.

Plus ca avand atatea alternative in jur, ce te-ar face sa te apleci asupra acestor povesti?

Desigur, cei care au raspuns pana acum sunt probabil implicati intr-un fel sau altul in jurnalismul narativ, au cochetat cu el. Il simt ca pe un copil de care trebuie sa ai grija, sa-l protejezi, in care vrei sa crezi.

Dar cum as putea convinge un “strain” de jurnalismul narativ ca povestile ofera ceva? Ceva care merita? Si pana la urma ce ofera povestile?

Iti cumperi bomboane pentru ca sunt dulci, iar zaharul iti da o senzatie de placere. Dar ce trebuie sa stii despre o poveste ca sa te indemne sa o cumperi? E deajuns ca e poveste? La ce nevoie imi raspund mie povestile?

By: smaranda

smaranda — Tue, 12 May 2009 10:38:45 +0000

@Sintia
nu m-am gandit la R ca la un punct de reper, dar parca la inceputuri faceau o treaba mai buna decat azi. si ma frustreaza ca nu si-au pastrat directia.
noi astia care suntem la inceput, om fi dezorientati. dar noi ca societate, suntem doomed :)

By: Sintia

Sintia — Mon, 11 May 2009 14:05:13 +0000

@Smaranda: Realitatea nu ar trebui să fie un punct de reper pentru nimeni:) şi we are not doomed. Suntem puţin dezorientaţi, ca la orice început.

By: smaranda

smaranda — Mon, 11 May 2009 09:51:29 +0000

de platit ar plati multi. eu platesc acuma pt Esq si Tabu si as plati si pt ceva mai consistent. si dau prietenilor revistele si le zic, uite ba, cititi si voi ceva ca lumea. si le place si s-ar obisnui sa citeasca si sa-si cumpere singuri. dar trebuie sa se scrie mai mult asa si prin mai multe reviste. Esq si Tabu fac treaba buna, dar nu e de-ajuns. sa mai sara si alte reviste in hora asta ca sa le creeze cititorilor un obicei de a citi ceva lung si bun.
aveam mai multe idei, dar ma enerveaza sa scriu comentarii. iti scriu un mail mai bine sau dezbatem la o viitoare gathering.
a. si sunt de acord cu Mihaela. Publicul se poate educa. Doar ca am senzatia ca nu vrea nimeni s-o faca. Daca si Realitatea a ajuns in halul in care a ajuns, we are doomed

By: Cristi

Cristi — Sun, 10 May 2009 09:27:43 +0000

@Gabi: Da, nici Marzorati n-are un răspuns. Dar cred că optimismul lui e măsurat. Şi se mărgineşte la reviste. Da, ziarele ar putea face lucruri drăguţe, dar la noi mai au întâi de învăţat să fie ziare. Revistele însă, au o şansă nemaipomenită.

@Mihaela: Cat se poate de acord cu vizibilitatea. Cred insa ca o colectie, daca e sa fie una, ar trebui sa aiba un alt continut. Am si o idee. Putem povesti despre asta.

@Diana: Interesantă idee cu trimisul lunii către revistă pentru a citi continuarea. O provocare pe care o accept ca jurnalist – să construiesc ceva atât de reuşit încât să nu ai linişte până nu duci lectura la final.

By: Diana

Diana — Sat, 09 May 2009 16:16:42 +0000

Eu aş plati oricat pentru o porţie de Esquire pe lună. 10, 20, 50…
Şi ştii ce aş face eu dacă aş lucra la departamentul de marketing? Ca să ai cititori trebuie, în primul rând, să îi anunţi că exişti şi să le pui sub nas ceea ce faci tu. Poveştile din Esquire nu se adrează doar segmentului upper class. Nu cred. Oricine poate citi poveştile de acolo. Dar cum ajungi la ei şi cum îi determini să cumpere, astea sunt intrebarile, nu?
Eu aş face un parteneriat cu un generalist care are audienţă mare, de exemplu. Aş publica în ziar jumătatea unei poveşti din Esquire, fix cu o zi înainte să iasă revista. Textele sunt foarte bune şi te prind în momentul în care începi să le citeşti. Dacă o poveste s-ar termina la jumătate, curiozitatea de a şti care este finalul va învinge şi voi cumpăra revista fie doar şi pentru un text.
Iar pe internet se poate practica ceva asemănător. Poveşti incomplete cu finalul publicat doar în revistă. Eu am cumpărat Tabu, de exemplu, din acest motiv. Apăruse doar o parte din el înainte, iar eu ştiind cât de faine sunt textele tale, pur şi simplu trebuia să ştiu care era concluzia materialului.
Nu înseamnă salvarea, dar poate fi o soluţie, zic eu:)

Ganduri bune!

By: Mihaela

Mihaela — Fri, 08 May 2009 21:49:58 +0000

Intrebarile astea raman valabile, dar tocmai din motivul spus si de tine – in Romania, aceasta forma de jurnalism e practicata constant, si deocamdata la nivel mediu, de mai putin de doi ani – cred ca prioritaritatea acum este ca genul asta sa ajunga la cat mai la cat mai multi oameni.

Numarul celor care ar plati pentru el azi nu cred ca ar fi prea mare din pricina ca nu sunt prea multi cei care cunosc ca exista asa ceva si nu stiu cati au avut sansa sa-l vada prin paginile de la noi. Inca nu este o cerere pe care sa pui mana. Cred ca mai trebuie construit pentru asta. Argumentul cel mai convingator pentru un potential platitor al acestui jurnalism este insusi modul in care un material de tipul asta este realizat, deci trebuie pus sa vorbeasca cat mai mult.

Eu cred foarte puternic ca publicul se educa si ca sensul nu porneste intotdeuna de la “ce se cere”, ci de la “ce se primeste”. Multe de porcariile de acum sunt atat de gustate tocmai pentru ca au fost reproduse iar si iar, in mai multe variante, de o sumedenie de canale media. Asadar, au beneficiat de un promo intens. Asa se traduce “asta cere publicul”. Publicul e ca un copil in fata unei vitrine cu multe rafturi. Va cere ce e mai la indemana lui si mai colorat.

Ar trebui sa ne uitam la ce ne place sa facem noi, cei care ne-am indragostit deja de el, pe unde umblam si acolo sa incercam sa-l plasam. Ce se intampla de pilda cu retururile revistelor care contin astfel de povesti? Ar trebui sa intre pe mana cat mai multor oameni. Ar trebui sa ne ingrijim de acum de cititorii de maine, sa-i educam de mici, din liceu. Si ei vor fi platitorii de maine. Povestile trebuie sa circule.

Online ar trebui sa existe materiale care nu sunt in print, asa cum printul ar trebui sa pastreze exclusivitatea pentru unele materiale. Online ar trebui sa existe material care sa vorbesca mult despre insight-ul acelui material: fotografii, inregistrari, filmulete, interviuri cu autorii. In print ar trebui sa existe povesti care sunt de fapt crampeie din altele postate exclusiv pe net. Ar merita incercat sa fie postate si in varianta audio sau sa poata fi descarcate. Poate ca unele ar putea fi spuse in episoade. Cred ca apoi se poate trece treptat si la plata unor articole de pe net.

Momentan insa, buba cea mai mare mi se pare aceea ca jurnalsimul narativ e prea putin vizibil inca.

Propunere concreta: ce spui de aparitia unei carti in format electronic, care sa poata fi citita online si descarcata gratuit si care sa contina cele mai faine povesti scrise in stilul acesta pana acum, in Romania? Si care sa ne asiguram ca va circula catre cat mai multa lume. Stiu si unde si cum :). Mai multe povesti, stranse la un loc, pot avea mai multa putere, pot vorbi mai raspicat si cu mai multa convingere celor ce nu le-au intalnit inca. Daca suntem de acord ca aceste povesti vor fi citite, trebuie sa le aratam oamenilor ca cineva le scrie. Si cred ca ar face un serviciu si publicatiilor care le-au gazduit. Propunerea ramane deschisa.

Mihaela

By: elena

elena — Fri, 08 May 2009 16:59:53 +0000

As da oricat s-ar cere pentru a citi povesti scrise intr-o revista romaneasca sau, de ce nu, intr-un ziar(ma rog, in limite rezonabile, banuiesc ca nu te gandesti la preturi pe care doar Columbenii le-ar considera normale).

Ar fi o gura de aer pe langa tot CO2-ul improscat de presa “traditionala”

Si vreau varianta print. Nu pot citi prea bine de pe net.