Să vezi un prim draft e un privilegiu. Unii îl privesc ca pe-un text autentic, terminat şi gata de publicare. Eu îl privesc ca pe un text vulnerabil, plin de promisiuni, dar de cele mai multe ori neterminat. Uneori fără început. Deseori fără sfârşit. Citesc un draft 1 pe nerăsuflate pentru că îmi place să-mi imaginez potenţialul lui, aurul care va rămâne după ce s-a cernut restul.

E un exerciţiu de umilitate să accepţi că prima versiune e un text incomplet. Unii nu sunt dispuşi să-l facă. Alţii da. Mulţi dintre cei care fac exerciţiul, au o revelaţie: “a scrie bine e a rescrie”.

Ca lectură de weekend vă sugerez să vă întoarceţi la un prim draft – publicat sau nu. Intraţi în el fără milă. Desfaceţi-l, dezasamblaţi-l, luaţi-l la întrebări: Se duce textul unde vroiam? Ce elemente trebuie dezvoltate? Există o structură? Ce ar putea nedumeri sau încurca cititorul? Am scris concret şi cu detalii? Am început şi un sfârşit? etc. Apoi reconstruiţi-l. Ar trebui să iasă altfel. Pe cuvânt.

Şi se poate face asta cu orice text – indiferent de gen. Acest eseu personal despre relaţia dintre mine şi mama mea (e în engleză) a trecut prin trei-patru drafturi înainte să fie publicat. La fel s-a întâmplat şi cu eseurile cursanţilor mei din toamnă. Abia aştept draftul doi al celor de acum.

- Să ilustrez forţa editării. E posibil să produci un text bun la primul draft. Dar al doilea va fi şi mai bun. Cu siguranţă va fi mai clar şi mai concis. Citiţi al doilea draft şi veţi vedea că am tăiat multe din propoziţiile care apăreau în primul. În timp ce făceam asta mi-am amintit de regula lui Elmore Leonard: “Încerc să omit chestiile peste care cititorul are tendinţa să sară”.

- “A scrie” pentru mine înseamnă a scrie poveşti reale, despre lumea în care trăim şi oamenii din ea. Dacă ăsta era mesajul cu care am pornit primul draft, cu siguranţa l-am îngropat bine în text.

- Să punctez, sumar, o diferenţă esenţială. Există două genuri mari de text jurnalistic. Raportul şi povestea. Raportul e ce face majoritatea presei din România. Scopul unui raport e să transmită informaţii. Mie îmi plac poveştile. Scopul lor e să transmită experienţă. Dorinţa mea e să promovez poveştile şi importanţa lor în viaţa noastră.

Citiţi draftul doi în continuare sau descărcaţi-l în format *.doc de aici – Draft2. E făcut cu “track changes” ca să puteţi vedea mai clar ce s-a schimbat din primul.

Draft 2

Nu pot vorbi despre idei fără a vorbi de scara abstractizării. Unde se situează o idee pe drumul dintre abstract (ideea cea mare pe care vreau să o transmit) şi concret (exemplul tangibil)? Între „toţii locuitorii planetei” şi „Marius, şofer de tir” există multe trepte: „cetăţeni europeni”, „români”, „bărbaţi”, „şoferi de tir” şi altele.

Titlul acestui blog, „A scrie”, e destul de abstract conform teoriei de mai sus. Scrisul e de multe feluri – de la raportul paznicului de noapte la un roman la o enciclopedie în şase volume. Dar ideea, vă promit, e mai concretă decât titlul.

A scrie.

A scrie poveşti.

A scrie poveşti reale.

„A scrie” e iniţiativa unui om care iubeşte poveştile reale. Scriitura de non-ficţiune. Scriitura jurnalistică (şi ăsta e un concept larg, dar voi rezista deocamdată tentaţiei să-mi definesc jurnalismul). Chiar dacă o parte din discuţiile şi subiectele care se vor regăsi aici se pliază şi pe alte feluri de scris – mă refer în special la ficţiune – ele pornesc în mare parte de la dilemele procesului de-a scrie non-ficţiune.

Am început acest blog deodată cu o provocare. Vreau să mă discipliniz să scriu zilnic câte ceva. Un fragment dintr-un articol, o notă de editare, un e-mail mai dificil, un post de blog. Probabil că fac asta deja într-o formă sau alta, dar vreau să o fac mai organizat – 30 de minute dedicate unui act de scriere. Cel puţin în primele şase luni. Apoi voi vedea.

Nu am pornit acest blog doar ca un depozit pentru unele din bucăţile de scris de care vorbeam. Motivele sunt mai numeroase:

- Cred în scrisul pentru a citire mai mult decât în scrisul pentru sertar. Egoismul, după cum spunea şi George Orwell, e un motiv puternic pentru a te apuca de scris. Şi sunt egoist. Vreau ca ideile mele despre scris să fie citite. Nu pentru că ar fi bune, ci pentru că am învăţat că dialogul despre metodă şi tehnică îmi e benefic.

- Cred că scrisul e mai mult exerciţiu decât talent. E un meşteşug care se învaţă şi se exersează obsesiv până devine obişnuinţă.

- Predau un curs de jurnalism narativ (e un *.doc) la Centru pentru Jurnalism Independent. Cursul e concentrat pe ideea că a scrie e un proces nu o erupţie necontrolată după vizita muzei. (A scrie mai e şi a gândi, a fi simplu dar nu simplistic, a rescrie etc. Despre astea pe viitor.) Dacă a scrie e un proces, atunci el poate fi îmbunătăţit. Am vrut să creez un loc unde metodele şi strategiile de a ne uşura munca să poată fi aprofundate.

- A scrie nu e un act rezervat romancierilor, poeţilor, studenţilor la litere şi cenaclurilor. E un act comis şi de cei care scriu un raport, un eseu sau un articol. Prin definiţie, eu sunt jurnalist – spun în scris poveşti despre lumea în care trăiesc şi oamenii din ea. Iar cel care comite actul de a scrie e – semantic vorbind – scriitor.

- Atât la cursul pe care îl predau cât şi la bere cu prietenii vorbesc des despre poveşti. Există două genuri mari de text jurnalistic. Raportul şi povestea. Raportul e ce face majoritatea presei din România. Scopul unui raport e să transmită informaţii. Mie îmi plac poveştile. Scopul lor e să transmită experienţă. Dorinţa mea e să promovez poveştile şi importanţa lor în viaţa noastră.

- Tatăl meu m-a întrebat recent de ce nu vorbesc mai mult. I-am spus că vorbesc foarte mult despre lucrurile care mă entuziasmează. Nimic nu mă entuziasmează mai mult ca scrisul şi poveştiile bine spuse.

Ideal, acest blog va fi o conversaţie despre scris, poveşti, idei, strategii, şi tehnici. Va aduce exemple, sugestii şi, poate, rezolvări. Fiind un blog scris de un jurnalist, va vorbi în principal despre poveşti jurnalistice. Dar nu o va face cu ruşine. Poveştile bine documentate şi bine scrise nu sunt mezinul neglijat al ficţiunii.

In cele patru zile de cand scriu in fiecare dimineata, am scris pentru blog. Tot ce am scris a fost un prim draft si mi-a fost greu sa apas “publish”. Am ajuns uneori si la al saselea sau chiar al saptelea draft cu unele articole de ziar. Orice articol mai lung pe care il scriu pentru Esquire are cel putin trei drafturi – fiecare editat si abordat diferit.

Exista mai multe feluri de editare, dar in Romania cea mai raspandita este “editarea de linie”. Se ia pixul rosu, se ia textul, si se incepe. Se taie un cuvant. Se inlocuieste o propozitie. Se rescrie un titlu. Se pun virgule. Se corecteaza greselile de ortografie. Eu cred ca jurnalismul romanesc (editarea asta o cunosc mai bine) are nevoie de mult mai multa “editare conceptuala”. E punctul in care un prim draft (niciodata nu fac editare conceptuala in ultimele faze) este evaluat pentru poveste. Ascunde sensul povestii? Are informatii suficiente sa o sustina? Si-a gasit forma? Sunt clare ideile? etc.

Am sa incerc sa va dau exemple de “editare conceptuala” cat mai curand. Pana atunci, voi edita postul introductiv al acestui blog (nu degeaba are “draft 1″ in coada). Posibilitatile si uneltele de editare oferite de WordPress sunt sarace (nu inteleg unde s-a ascuns editorul de WYSIWYG) asa ca il voi edita in MSWord folosing “track changes”. Voi incarca apoi fisierul impreuna cu explicatiile modificarilor.

Uitati un preview – fara explicatii deocamdata:

Am inceput acest blog in aceeasi zi deodata cu o provocare. De astazi, voi incerca sa scriu in fiecare zi zilnic – 30 de minute in primele sase luni, iar apoi voi vedea.

Scriam oricum in fiecare zi, dar nu organizat structurat. Scriam e-mailuri, note de editare, si, uneori, chiar bucati dintr-un articol. sau altul. Dar vreau un sistem mai organizat. sa fie mai organizat. Mai fortat Mai impus. De-asta am hotarat sa ma asez la masa birou in fiecare dimineata, cu cafeaua langa mine, si sa incerc sa scriu. 30 de minute pe o tema data sau pur si simplu aiurea.

Nu credeti ca a scrie bine e rescrie? Incercati pentru inceput un “writing is rewriting” in Google.