Din culise

Îmi plac mult textele care dezvăluie ceva din modul în care funcţionează o redacţie de succes. Sau care spun povestea unui idei jurnalistice. Recent, Esquire-ul american a hotărât să renunţe la o rubrică pe care au născut-o acum aproape 50 de ani. Dubious Achievements apărea odată pe an, în februarie, şi era o satiră a oamenilor şi evenimentelor din anul precedent. Au hotărât ca ediţia de anul ăsta să fie ultima pentru că, spune editorul David Granger, a devenit redundantă într-o lume mediatică în care miştoul îneacă un eveniment într-o zi. A aştepta un an ca să faci o glumă despre Britney pozată fără chiloţi nu pare să mai aibă sens.

Esquire a fost însă părintele acestui gen de satiră, iar New York Observer a publicat un minunat articol de la revedere. În acest text sunt strecurate informaţii despre cum era să lucrezi la Esquire-ul anilor ’60-’70 şi despre cum era să petreci ore întregi timp de trei luni de zile în barul de peste drum căutând cele mai bune titluri şi glume. Pare o lume ideală chiar şi pentru modul în care funcţionează o revistă americană – ce să mai vorbim de ale noastre.

Apropo de Esquire-ul aniilor ’60 şi efectul cultura al acelei reviste – citiţi acest text din Vanity Fair (The Esquire Decade). Pe mine genul ăsta de poveşti mă motivează. Poate nu va mai reuşi nimeni niciodată să facă o revistă ca cea condusă de Harold Hayes, dar asta nu înseamnă că nu poţi face părţi din ea. Până una alta, indiferent de cum s-au schimbat coperţile şi oamenii care apar pe ele, majoritatea poveştilor Esquire respectă în continuare ideea că trebuie să reflecte lumea în care trăim (dacă nu mă credeţi citiţi aici un text genial de Colby Buzzell).

Am publicat şi noi în Esquire România definiţia unei poveşti Esquire, conform lui Granger, care conduce azi ediţia americană. Eu cred în ea până la ultima literă:

„Un articol Esquire e altfel. Poveştile Esquire fac mai mult decât să documenteze şi să reproducă un moment. Când e bine făcută, o poveste din Esquire e o experienţă. E deseori contrariantă; e rezultatul unor opinii puternice; e aventuroasă din punct de vedere stilistic. Dar la fel de important e faptul că o poveste Esquire e o experienţă profund personală. Reporterul riscă ceva când se înhamă la un astfel de proiect; riscă să se schimbe pe sine şi viziunea sa asupra lumii, şi, implicit, riscă să-ţi schimbe şi ţie viziunea pe care o ai asupra lumii sau, cel puţin, asupra unei părţi din ea.”

Comments

Leave a Reply