Lectură de weekend (10.05.2008)

Mi-am petrecut săptămâna cu drafturi. Le-am promovat utilitatea în câteva întâlniri. Le-am înroșit. Le-am editat. Mi-am făcut norma de scris oferind feedback la ele. Le-am mutat de pe birou lângă pat, apoi masa de bucătărie, apoi în geantă și apoi iar pe birou. Ba chiar am recunoscut în fața cursanților mei că am un fetiș pentru drafturi – mai ales pentru primul draft.

Să vezi un prim draft e un privilegiu. Unii îl privesc ca pe-un text autentic, terminat și gata de publicare. Eu îl privesc ca pe un text vulnerabil, plin de promisiuni, dar de cele mai multe ori neterminat. Uneori fără început. Deseori fără sfârșit. Citesc un draft 1 pe nerăsuflate pentru că îmi place să-mi imaginez potențialul lui, aurul care va rămâne după ce s-a cernut restul.

E un exercițiu de umilitate să accepți că prima versiune e un text incomplet. Unii nu sunt dispuși să-l facă. Alții da. Mulți dintre cei care fac exercițiul, au o revelație: “a scrie bine e a rescrie”.

Ca lectură de weekend vă sugerez să vă întoarceți la un prim draft – publicat sau nu. Intrați în el fără milă. Desfaceți-l, dezasamblați-l, luați-l la întrebări: Se duce textul unde vroiam? Ce elemente trebuie dezvoltate? Există o structură? Ce ar putea nedumeri sau încurca cititorul? Am scris concret și cu detalii? Am început și un sfârșit? etc. Apoi reconstruiți-l. Ar trebui să iasă altfel. Pe cuvânt.

Și se poate face asta cu orice text – indiferent de gen. Acest eseu personal despre relația dintre mine și mama mea (e în engleză) a trecut prin trei-patru drafturi înainte să fie publicat. La fel s-a întâmplat și cu eseurile cursanților mei din toamnă. Abia aștept draftul doi al celor de acum.

De ce “A scrie?” (draft 2)

A scrie bine e a rescrie, iar “misiunea” acestui blog mi se pare un text important pe care am vrut să-l cizelez de când l-am postat. Inspirat de comentariile primite și de distanța de timp dintre drafturi, am revenit la text. Am vrut să fac mai multe lucruri cu draftul 2:

– Să ilustrez forța editării. E posibil să produci un text bun la primul draft. Dar al doilea va fi și mai bun. Cu siguranță va fi mai clar și mai concis. Citiți al doilea draft și veți vedea că am tăiat multe din propozițiile care apăreau în primul. În timp ce făceam asta mi-am amintit de regula lui Elmore Leonard: “Încerc să omit chestiile peste care cititorul are tendința să sară”.

– “A scrie” pentru mine înseamnă a scrie povești reale, despre lumea în care trăim și oamenii din ea. Dacă ăsta era mesajul cu care am pornit primul draft, cu siguranța l-am îngropat bine în text.

– Să punctez, sumar, o diferență esențială. Există două genuri mari de text jurnalistic. Raportul și povestea. Raportul e ce face majoritatea presei din România. Scopul unui raport e să transmită informații. Mie îmi plac poveștile. Scopul lor e să transmită experiență. Dorința mea e să promovez poveștile și importanța lor în viața noastră.

Citiți draftul doi în continuare sau descărcați-l în format *.doc de aici – Draft2. E făcut cu “track changes” ca să puteți vedea mai clar ce s-a schimbat din primul.

Read more

Rescriere de draft

A scrie (bine) e a rescrie. Asta e una din cele mai importante lectii pe care le-am invatat ca jurnalist. Din ea deriva, implicit, o serie de alte lectii, cum ar fi “draftul e un prieten bun”. Unul din dezavantajele presiunii pe care nevoia de a posta pe un blog o creaza este ca – deseori – postam primul draft si nu ne intoarcem la el sa-l revizuim

In cele patru zile de cand scriu in fiecare dimineata, am scris pentru blog. Tot ce am scris a fost un prim draft si mi-a fost greu sa apas “publish”. Am ajuns uneori si la al saselea sau chiar al saptelea draft cu unele articole de ziar. Orice articol mai lung pe care il scriu pentru Esquire are cel putin trei drafturi – fiecare editat si abordat diferit.

Exista mai multe feluri de editare, dar in Romania cea mai raspandita este “editarea de linie”. Se ia pixul rosu, se ia textul, si se incepe. Se taie un cuvant. Se inlocuieste o propozitie. Se rescrie un titlu. Se pun virgule. Se corecteaza greselile de ortografie. Eu cred ca jurnalismul romanesc (editarea asta o cunosc mai bine) are nevoie de mult mai multa “editare conceptuala”. E punctul in care un prim draft (niciodata nu fac editare conceptuala in ultimele faze) este evaluat pentru poveste. Ascunde sensul povestii? Are informatii suficiente sa o sustina? Si-a gasit forma? Sunt clare ideile? etc.

Am sa incerc sa va dau exemple de “editare conceptuala” cat mai curand. Pana atunci, voi edita postul introductiv al acestui blog (nu degeaba are “draft 1” in coada). Posibilitatile si uneltele de editare oferite de WordPress sunt sarace (nu inteleg unde s-a ascuns editorul de WYSIWYG) asa ca il voi edita in MSWord folosing “track changes”. Voi incarca apoi fisierul impreuna cu explicatiile modificarilor.

Uitati un preview – fara explicatii deocamdata:

Am inceput acest blog in aceeasi zi deodata cu o provocare. De astazi, voi incerca sa scriu in fiecare zi zilnic – 30 de minute in primele sase luni, iar apoi voi vedea.

Scriam oricum in fiecare zi, dar nu organizat structurat. Scriam e-mailuri, note de editare, si, uneori, chiar bucati dintr-un articol. sau altul. Dar vreau un sistem mai organizat. sa fie mai organizat. Mai fortat Mai impus. De-asta am hotarat sa ma asez la masa birou in fiecare dimineata, cu cafeaua langa mine, si sa incerc sa scriu. 30 de minute pe o tema data sau pur si simplu aiurea.

Nu credeti ca a scrie bine e rescrie? Incercati pentru inceput un “writing is rewriting” in Google.