Ce au învăţat cursanţii mei
Am încheiat ieri seară cursul de Jurnalism Narativ pe care l-am predat timp de trei luni la CJI. A fost o experienţă senzaţională şi un privilegiu să cunosc şi (sper) să motivez o mână de oameni să se apuce de spus poveşti. Le-am spus aseară că dacă a fost bine la curs e din cauza pasiunii şi entuziasmului pe care îl am pentru jurnalismul de poveste şi pentru textul cu început, sfârşit, personaje, acţiune şi dialog.
Poate pe viitor voi reuşi să duc un curs folosindu-mă mai bine de experienţa mea ca făcător de astfel de texte, şi poate şi mai în viitor voi reuşi să mă folosesc mai bine de pedagogie ca să transmit ce-mi doream. Dar “feeling”-ul rămâne esenţial.
Eu am sperat că pot convinge cursanţii de trei lucruri:
- poveştile sunt universale şi importante. Chiar dacă ele nu schimbă lumea, pot schimba lumea ta.
- a scrie e un proces. Producerea unui text nu e rezultatul unei fulgerări de geniu ci un proces format din părţi distincte, fiecare cu problemele şi dificultăţile ei.
- a scrie e a rescrie. Un text nu e gata doar pentru că ai ajuns la ultimul punct. Ăla e doar primul draft.
Citind ultima temă, care e un şir de “ce-am învăţat”, mi-am dat seamă că de azi mişună pe străzi încă 14 oameni care îţi pot spune cât de cât cum e treaba cu jurnalismul narativ, de ce e puternic, de ce merită să-l scriem şi te pot direcţiona către locuri în care îl poţi citi.
Vreau să împărtăşesc o compilaţie din aceste “ce-am învăţat” pentru că oferă o serie de lecţii folositoare. Eu am furat 1-2 idei din fiecare temă şi le-am ordonat în 10 categorii ca să fie mai clar în câte faze din proces a punctat cursul:
- poveştile sunt universale
- a scrie e a citi
- încredere
- avem probleme similare
- feedback
- a scrie e a rescrie
- disciplină şi diagnostic
- tehnică
- feeling: e bine
- sugestii şi minusuri
Citiţi mai departe pentru a afla lecţiile din fiecare categorie.
Read more