Poveştile noastre încap în şase cuvinte
Scriam recent că o poveste bună poate fi spusă şi în şase cuvinte. Editorii buni te forţează să-ţi prezinţi ideile în 10 cuvinte sau mai puţin. Unii se încăpăţânează şi te pun s-o spui într-unul singur. Scopul e să te ajute să te focalizezi.
Jack Hart, autorul superbei cărţi “A Writer’s Coach“, spune că el obişnuia să pună în capul fiecărui text pe care îl scria un theme statement, o propoziţie care spune despre ce e textul respectiv (sau, cel puţin, despre ce e textul când autorul se pune pe scris).
JACK HART: “I always start every piece of writing I do by thinking about what is the core thing that I really want to say. And the first thing that I always write is theme — the word theme, t-h-e-m-e, colon — and then try to come up with a theme statement that is a simple subject-predicate-object sentence that is my core idea.”
AA: “And that’s more to guide you? I mean, does that sentence work its way into the final — ”
JACK HART: “It probably will never appear in print, so there’s no angst associated with it. It’s not for public consumption. But it’s right there on the top of my screen to guide me all through the writing process.
Şi eu obişnuiesc să fac asta. De cele mai multe ori, această propoziţie nu-şi găseşte locul în varianta finală a textului. E doar o hartă pentru drumul la care am pornit şi la care mă pot întoarce când uit ce doream să fac. Uneori se modifică pe parcurs, alteori îmi dau seama că a fost o premisă complet greşită. Dar e acolo şi mă ajută.
I-am rugat pe cursanţii mei să-şi scrie eseul personal la care lucrează acum în maxim şase cuvinte. Şase cuvinte care să le folosească drept hartă pe măsură ce înaintează. Rezultatul, după cum vedeţi mai jos, e minunat. Şase cuvinte spun multe:
Iulia: Independenţă, maturizare, prietenie într-un spaţiu personal.
Ionuţ:Un puşti necomunicativ ajunge prezentator radio.
Ionuţ: Legatura dintre tată şi fiu.
Sorana: M-am construit odată cu casa.
Florin: Lupta dusă cu propriul sine.
Lucian: Cum m-am împăcat cu limba rusă.
Oana: Aleg să trăiesc vieţile prietenilor mei.
Robert: Relaţia dintre mine şi un moment ciudat.
Andreea: Îi ştiu începutul, nu şi sfârşitul.
Vlad: Cade frunza. Niciodată nu o urmăresc.
Andreea: Minciunile cu care m-am obişnuit.
Victor: Şuruburi şi momentele petrecute sub cuţit.
Elena: Eu citesc. De ce? Mă vindecă.
Ani: Fug degeaba de roz. El există.
Dia: Vârsta la care am descoperit libertatea.
Mihaela: O decizie care mi-a schimbat viaţa.
Dacă vă place treaba asta cu şase cuvinte, SMITH magazine - care a publicat o carte cu poveşti în şase cuvinte - a lansat o nouă provocare: “Six-word memoirs on love & heartbreak”. Aveti ceva de spus despre dragoste şi despărţiri? Înscrieţi-vă poveştile la ei pe site.
PS: Roy Peter Clark, genialul writing coach de la Poynter, a avut recent un mic concurs. Scrieţi un motto/slogan pentru jurnalism. Puteţi citi cele mai bune dintre ele, aici. Sloganul câştigător spune aşa: Doing more with less since 1690. Nimic mai adevărat.
Premiul lui Andrei
Andrei Pungovschi, un prieten bun şi un jurnalist excepţional, a câştigat un premiu la ediţia de anul ăsta a concursului Pictures of the Year (secţiunea sport). Fotografia e făcută anul trecut la un concurs de triatlon în Seattle, pe când Andrei era într-un stagiu la Associated Press. Înainte de AP, Andrei a fost într-un program de master la Missouri School of Journalism.
Acum lucrează pentru Mediafax, dar îi puteţi vedea fotografiile şi în Esquire.
Ce ştie Andrei să facă e să spună o poveste în imagini - fotografie narativă dacă vreţi. Andrei petrece uneori zile întregi cu un subiect şi îi observă acestuia viaţa pentru a putea alcătui o poveste. Dacă vreţi să învăţaţi să faceţi aşa ceva, Andrei predă începând din martie două cursuri la Centru pentru Jurnalism Independent - fotojurnalism şi fotoreportaj.
Fotografia de la POYi.
Jurnalism Narativ la CJI (primăvară 2008)
Joi, 27 martie, va începe o nouă ediţie a cursului de jurnalism narativ pe care îl predau la CJI.
Mi-a făcut mare plăcere să predau acest curs şi cred că a fost o experienţă plăcută pentru cei care au avut curajul să încerce prima ediţie. Mai jos găsiţi detaliile furnizate de CJI - termenul de înscriere, taxa şi alte informaţii tehnice (inclusiv o descriere a cursului în format *.doc). Am adăugat şi nişte răspunsuri la întrebări care pot apărea - sper să vă ajute în decizia de a participa.
Jurnalism narativ. Trainer – Cristian Lupşa (Esquire).
- preconizat sa înceapă pe 27.03.2008
– joi, 17.00 – 20.00
- 11 şedinţe săptămânale
- taxa: 300 RON
- grupa optimă: 12 - 15 cursanţi
- descărcaţi o prezentare a cursului aici.Înscrierile se fac cu CV şi scrisoare de intenţie (pentru fiecare curs ales) la sediul CJI, din Bvd-ul Regina Elisabeta nr. 32 (52), etaj 1, sector 5 (lângă P-ta Kogălniceanu), prin fax la 311.13.78 sau e-mail: carmen@cji.ro
Termenul limita de înscriere este 3 martie 2008. Detalii suplimentare la tel. 311.13.75 si 311.13.77. Persoana de contact: Carmen Macavei, asistent executiv.
Câteva întrebări şi răspunsuri:
* Cum e la cursul ăsta?
Nu pot răspunde la întrebarea asta ca şi cursant. Dar, în spiritul discuţiilor care le vom avea, voi fi sincer şi voi răspunde ca trainer. A fost minunat. Poţi vedea o parte din gândurile celor din prima serie (mai precis o selecţie de lucruri pe care ei spun că le-au învăţat) aici.
* Ce scriu în scrisoarea de intenţie şi cui o adresez?
Am învăţat o lecţie din prima serie - lumea scrie scrisori de intenţie impersonale şi seci din care nu afli mare lucru. Iar dacă e să faci o selecţie, e greu când toată lumea arată la fel pe hârtie. Fără a scrie mai mult de câteva paragrafe, ar fi ideal ca scrisoarea de intenţie să vorbească despre cine sunteţi ca jurnalişti, povestitori sau scriitori. Sau despre relaţia voastră cu scrisul şi poveştile. Sau despre cum scrieţi. Sau despre un text care v-a marcat şi care v-a împins încoace. Chiar dacă CJI-ul adună aceste hârtii, eu voi fi cel care le va citi - mi-ar plăcea să ştiu ceva despre voi înainte de primul curs.
* Ce vom face?
Găsiţi detalii în descrierea cursului. Pe scurt, vom citi, vom discuta şi vom scrie.
* De ce?
Pentru că nu vom putea înţelege acest gen fără să-l citim şi să-l disecăm. Şi nu ne vom putea măsura cu el fără să încercăm să facem şi noi chestii similare. Vom discuta despre texte şi idei ca cele pe care le pun săptămânal în secţiunea lectură de weekend. Dacă sunteţi curioşi, puteţi citi o parte din eseurile personale scrise de cursanţii din prima serie aici.
* Pare multă muncă… Plus că am înţeles că multe chestii sunt în engleză…
Uneori este de muncă. Iar engleza nu poate fi ocolită pentru că forma aceasta de jurnalism e cel mai bine executată în America. De acolo vin exemplele legendare. Vom citi însă şi texte în limba română.
* Trebuie să fiu jurnalist?
Nu neapărat. Trebuie să fii o persoană cu un interes în poveşti, cu disponibilitate de muncă şi dorinţa de a scrie. Dar vom discuta şi scrie despre lucruri adevărate, verificabile şi relevante - o perspectivă mai jurnalistică asupra lumii.
Dacă mai aveţi întrebări secţiunea de comentarii e deschisă.