Cea mai bună scriitură de revistă – Ellies 2011

American Society of Magazine Editors (ASME) au premiat aseară cel mai bun jurnalism de revistă din 2010. Cum am făcut şi în anii trecuţi, vă ofer cei patru câştigători pentru documentare şi scriitură, standarde jurnalistice binevenite.

REPORTING: Harper’s: The Guantanamo Suicides, Scott Horton.

FEATURE WRITING: Los Angeles Times: The End, Ben Ehrenreich.

PROFILE WRITING: The New York Times Magazine: The The Man the White House Wakes Up To, Mark Leibovich.

ESSAY: The Paris Review: Mister Lytle: An Essay, John Jeremiah Sullivan.

Pentru PUBLIC INTEREST a câştigat unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul trecut: Letting Go, de Atul Gawande, publicat în The New Yorker. Premiul pentru DESIGN l-a luat Fred Woodward şi GQ.

TOTB, Adevărul şi Cola

UPDATE: Un articol în Adevărul de marţi spune că agenţia Coca Cola, McCann, ar fi fost cei care ar fi făcut presiuni asupra ziarului.

Ce s-a întâmplat între Think Outside The Box şi Adevărul din cauza Coca Cola nu e altceva decât o manifestare publică a unui mod de operare care se găseşte în mai toate redacţiile din România. Presiunile comerciale sunt mari, interesele şi egourile la fel, iar atunci când o sursă importantă de venit e privită critic, cineva, undeva, se va speria.

A spus Costi Rogozanu suficiente şi se vor spune cu siguranţă multe altele. Eu simt nevoia să punctez momentul pentru că la Decât o Revistă încercăm din răsputeri să păstrăm o graniţă între ce înseamnă conţinut publicitar şi conţinut editorial. Am două lucruri de notat:

1. Dacă n-a fost clar până acum: influenţa brandurilor asupra conţinutului e mare în România. Uitaţi-vă mai ales prin revistele comerciale şi vedeţi cât conţinut se află de fapt acolo pentru că e asociat cu un brand – valabil inclusiv pentru coperte. Sigur că sunt momente în care un brand şi o publicaţie pot face ceva împreună, dar trebuie să fie limpede că e un demers publicitar. La noi majoritatea acestor momente sunt prezentate drept conţinut editorial, iar asta e deranjant pentru că eu, cititor, vreau să ştiu cine a copt o idee: redacţia sau advertiserii? Asta ca să ştiu dacă citesc o publicaţie sau un catalog.

2. De multe ori am senzaţia neplăcută în România că trebuie să apăr un principiu fără să fiu pe deplin de acord cu cei care au tras paiul mai scurt. Aşa e şi aici. TOTB nu a făcut jurnalism strălucit despre Coca Cola. A făcut compilaţii corecte şi muncite din surse străine şi le-a dublat cu materiale de opinie. Adevărul spune că a fost jurnalism de o “calitate îndoielnică”. Nu e mai îndoielnic decât 90 la sută din ce se publică la noi – inclusiv în Adevărul. Dar n-a fost jurnalism de calitate. Dacă decizi să faci un serial serios despre o marcă, atunci trebuie să faci mai mult: să ieşi pe teren şi să scrii despre vânzarea sucurilor în şcolile din România, despre fabrica de îmbuteliere, despre creativul din agenţia locală care face campaniile etc. Cu alte cuvinte, jurnalism de teren, nu de Google.

Mă consider prieten cu TOTB şi ţin la oamenii din spatele proiectului şi sper că vor găsi energia şi resursele să meargă înainte de unii singuri. Mi-ar plăcea să-i văd continuând acest subiect şi încercând să afle ce s-a întâmplat exact – încercând să intervieveze oameni de la Adevărul, oameni de la Cola, oameni din agenţii etc. Ce li s-a întâmplat nu e singular şi cred că un astfel de demers ne-ar putea ajuta pe noi toţi, jurnalişti şi cititori.

Bad writing

Trebuie curaj pentru aşa ceva:

Bad Writing – Official Trailer from Morris Hill Pictures on Vimeo.