Cea mai bună scriitură de revistă – Ellies 2011

American Society of Magazine Editors (ASME) au premiat aseară cel mai bun jurnalism de revistă din 2010. Cum am făcut şi în anii trecuţi, vă ofer cei patru câştigători pentru documentare şi scriitură, standarde jurnalistice binevenite.

REPORTING: Harper’s: The Guantanamo Suicides, Scott Horton.

FEATURE WRITING: Los Angeles Times: The End, Ben Ehrenreich.

PROFILE WRITING: The New York Times Magazine: The The Man the White House Wakes Up To, Mark Leibovich.

ESSAY: The Paris Review: Mister Lytle: An Essay, John Jeremiah Sullivan.

Pentru PUBLIC INTEREST a câştigat unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul trecut: Letting Go, de Atul Gawande, publicat în The New Yorker. Premiul pentru DESIGN l-a luat Fred Woodward şi GQ.

TOTB, Adevărul şi Cola

UPDATE: Un articol în Adevărul de marţi spune că agenţia Coca Cola, McCann, ar fi fost cei care ar fi făcut presiuni asupra ziarului.

Ce s-a întâmplat între Think Outside The Box şi Adevărul din cauza Coca Cola nu e altceva decât o manifestare publică a unui mod de operare care se găseşte în mai toate redacţiile din România. Presiunile comerciale sunt mari, interesele şi egourile la fel, iar atunci când o sursă importantă de venit e privită critic, cineva, undeva, se va speria.

A spus Costi Rogozanu suficiente şi se vor spune cu siguranţă multe altele. Eu simt nevoia să punctez momentul pentru că la Decât o Revistă încercăm din răsputeri să păstrăm o graniţă între ce înseamnă conţinut publicitar şi conţinut editorial. Am două lucruri de notat:

1. Dacă n-a fost clar până acum: influenÅ£a brandurilor asupra conÅ£inutului e mare în România. UitaÅ£i-vă mai ales prin revistele comerciale ÅŸi vedeÅ£i cât conÅ£inut se află de fapt acolo pentru că e asociat cu un brand – valabil inclusiv pentru coperte. Sigur că sunt momente în care un brand ÅŸi o publicaÅ£ie pot face ceva împreună, dar trebuie să fie limpede că e un demers publicitar. La noi majoritatea acestor momente sunt prezentate drept conÅ£inut editorial, iar asta e deranjant pentru că eu, cititor, vreau să ÅŸtiu cine a copt o idee: redacÅ£ia sau advertiserii? Asta ca să ÅŸtiu dacă citesc o publicaÅ£ie sau un catalog.

2. De multe ori am senzaÅ£ia neplăcută în România că trebuie să apăr un principiu fără să fiu pe deplin de acord cu cei care au tras paiul mai scurt. AÅŸa e ÅŸi aici. TOTB nu a făcut jurnalism strălucit despre Coca Cola. A făcut compilaÅ£ii corecte ÅŸi muncite din surse străine ÅŸi le-a dublat cu materiale de opinie. Adevărul spune că a fost jurnalism de o “calitate îndoielnică”. Nu e mai îndoielnic decât 90 la sută din ce se publică la noi – inclusiv în Adevărul. Dar n-a fost jurnalism de calitate. Dacă decizi să faci un serial serios despre o marcă, atunci trebuie să faci mai mult: să ieÅŸi pe teren ÅŸi să scrii despre vânzarea sucurilor în ÅŸcolile din România, despre fabrica de îmbuteliere, despre creativul din agenÅ£ia locală care face campaniile etc. Cu alte cuvinte, jurnalism de teren, nu de Google.

Mă consider prieten cu TOTB ÅŸi Å£in la oamenii din spatele proiectului ÅŸi sper că vor găsi energia ÅŸi resursele să meargă înainte de unii singuri. Mi-ar plăcea să-i văd continuând acest subiect ÅŸi încercând să afle ce s-a întâmplat exact – încercând să intervieveze oameni de la Adevărul, oameni de la Cola, oameni din agenÅ£ii etc. Ce li s-a întâmplat nu e singular ÅŸi cred că un astfel de demers ne-ar putea ajuta pe noi toÅ£i, jurnaliÅŸti ÅŸi cititori.

Bad writing

Trebuie curaj pentru aÅŸa ceva:

Bad Writing – Official Trailer from Morris Hill Pictures on Vimeo.