Ce faci înainte să te apuci de scris? (Eu, Ulmanu, Ilie)
Într-o zi, la un curs, una dintre participante a spus că e înconjurată de profesori. După câteva săptămâni de discuţie despre procesul de scriere, despre frici, despre probleme, despre soluţii, despre tabieturi, ea rostise un gând care ştiam că e în mintea multora.
Când desfaci scrisul în bucăţi, realizezi ce multe piese avem în comun. De atunci încolo vei ştii că nu eşti singura persoană care se luptă cu o anumită problemă. Iar când o piesă se strică, te inspiră când vezi cum a găsit altcineva soluţia.
De săptămâna asta voi începe să deconspir ceva din modul de lucru a unor oameni la care ţin şi pe care îi respect ca jurnalişti de poveste. Chiar dacă nu îi ştiţi pe unii dintre ei, credeţi-mă când vă spun că înţeleg şi abordează o idee cu o pasiune şi o seriozitate rară. Iar rezultatul muncii lor este de cele mai multe ori o poveste care merită citită.
I-am întrebat care e rutina lor înainte de a se aşeza la masa de scris. Nu cum fac documentare, interviuri, transcrieri, planuri şi alte etape mari care preced scrisul. Ce vroiam eu să ştiu e care e rutina şi care sunt gândurile pe care le au înainte să pună primele cuvinte pe ecran.
Întrebarea e: Ce faci înainte să te apuci de scris?
Răspund astăzi: eu, Braduţ Ulmanu şi Georgiana Ilie.
Eu de mult ori pierd o zi. Sau, privind optimist problema, o câştig.
Am realizat recent că devin anxios înainte să mă apuc de scris un text lung (orice peste 3.000 de cuvinte). Simt că s-a terminat cu partea dinainte şi stiu că trebuie să mă aşez şi să produc ceva. Şi am nevoie de un spaţiu – atât fizic cât şi psihic – în care să mă învârt. Am nevoia să ştiu că nu voi fi deranjat, că nu voi fi înterupt şi că nu am nimic altceva de făcut.
Dar tot pierd o zi. De exemplu îmi spun că încep să scriu joi, dar eu mă închid în casă de miercuri. O fac ca să conving pe mine însumi că nu sunt zorit de nimic. Refuz orice invitaţie, nu ies în oraş, pur şi simplu mă acomodez cu izolarea. Ani de zile m-am flagelat pentru această zi pierdută – acum îi înţeleg rostul. Deobicei în această zi fac curat, citesc texte care spun ceva similar sau au un ton aş vrea să îl emulez. Îmi fac ordine (sau chiar şterg de praf) pe birou, îmi aşez notiţele lângă mine etc. Poate fac curăţenie şi pe desktop dacă e nevoie.
A doua zi, deşi ar trebui să mă aşez direct la masă, tot mai fur nişte ore verificându-mi e-mailul şi citind feed-urile din Reader. Când nu mai e cafea, fac un duş şi realizez că nu mai am scuze. Atunci mă aşez pe scaun şi scriu.
Braduţ Ulmanu are jurnalismonline.ro şi scrie rubrica România lui Ulmanu pentru Esquire:
Nu cred că am un ritual, sau cel puţin nu unul de care să fiu conştient. Cert e că încerc ca înainte să mă apuc de lucru să ştiu foarte clar care este ideea principală pe care vreau s-o expun. Altfel, în timpul scrisului obişnuiesc să mă ridic şi să mă plimb prin cameră atunci când vreau să-mi limpezesc ideile.
Georgiana Ilie e jurnalist, blogger şi altele:
Încep cu o amânare. Îmi spun de exemplu că mă trezesc duminică de dimineaţă şi până pe la 1-2 am un prim draft. Şi chiar mă trezesc pe la 8, îmi fac cafea, citesc bloguri, ştiri, mai deschid o carte, apoi mă duc să spăl vasele, eventual bag şi o maşină. Stau pe mess. Apoi îmi dau seama că e 11 şi n-am scris nimic. Încep să sune prietenii să ne vedem şi eu îi refuz, pentru că scriu. La 1 începe Midsomer Murders pe ProTV; după aia mă uit la Jamie Oliver şi s-a făcut 4. Mă gândesc că e timpul să fac ceva de mâncare, apoi fac o baie, să îmi dea energie. E 7. La 8 începe un film bun pe vreun post sau măcar văd Mad About You. Apoi e Seinfeld şi îmi promit că după Seinfeld mă apuc de scris. Dar e 12 noaptea şi sunt obosită. Mă culc fără să fi scris un cuvânt, fără măcar să fi deschis un fişier în care să scriu.
Aşa că luni mă trezesc la 5, stau în pat cu laptopul în braţe şi cafea alături şi în următoarele două, maxim trei ore, produc un draft. Nu mă distrage nimic, presiunea faptului că la 8 trebuie să plec la birou determină cele mai fireşti decizii de structură iar textul curge de parcă abia aştepta să fie pus pe hârtie.
Mereu îmi scot ochii cu un “puteam să fac asta ieri dimineaţă şi să am şi eu o duminică de om normal, puteam să merg la un film sau la o cafenea, puteam să citesc”. Dar evident că nu puteam. Aşa merg lucrurile cu scrisul.
Comments
3 Responses to “Ce faci înainte să te apuci de scris? (Eu, Ulmanu, Ilie)”
Leave a Reply
:))) Georgiana, are you talking about me? Replace cooking with compulsive eating and there you go … it’s me :)
o citesc pe georgiana si ma regasesc perfect. sunt exact la fel - imi fac ordine in casa, in viata, in program, imi rezerv cateva ore doar pentru scris si fac cu totul altceva. de la vorbitul pe mess pana la uitatul pe fereastra, it’s all there. diferenta e ca pe mine ma apuca constiinciozitatea la miezul noptii si chiar ma pun sa scriu atunci (valabil si pentru invatatul pentru examene). asa ca cearcanele sunt si ele “there”, colegii stiu mai bine :)
si eu la fel: tot timpul scriu pe ultima suta de metri. de exemplu, acum ar trebui sa fac un lit review ptr intilnirea cu sefu’, dar in schimb ma uit pe bloguri ;)
poate ca presiunea deadline-ului te face sa fii mai productiv?