Sfatul zilei: Stai jos. Scrie.
Într-una din primele postări de pe blog am vorbit despre disciplina de a scrie zilnic. Pentru mine, a scrie bine înseamnă a fi disciplinat. Un text bun necesită antrenament. Dacă nu alergi, ți se atrofiază mușchii.
Cred că pentru o perioadă – două luni cu siguranță – am reușit să mă țin de o normă zilnică de scris. 30 de minute. Fie că scriam un post pentru blog, munceam la un draft sau făceam comentarii pe un text, era un timp pe care trebuia să-l petrec în scaun. Nu încercam să mă disciplinez să scriu bine, ci pur și simplu să mă așez să scriu ceva. Rezultatul era deseori slab, dar mușchiul lucra.
Asta până când, în martie, am plecat două săptămâni din țară. Atunci s-a rupt filmul. Sigur, am scris și pe drum, și am scris și după ce m-am întors. Dar am făcut-o dezordonat. Acea călătorie m-am făcut să uit de ideea celor 30 de minute. Mi-a adus Eddie aminte de ea într-un post despre cartea lui Stephen King, Despre scris.
De ce mă beștelesc că am abandonat cele 30 de minute (mai ales dacă am scris)?
Simplu. Pentru că am pierdut obișnuința antrenamentului făcut conștient. Dacă uiți că poți produce ceva pentru că trebuie, uiți că poți produce. Și când uiți că poți produce, reapar scuzele. N-am timp. Îmi e somn. Oricum nu pot “scuipa” un draft acum. Nu mai bine citesc bloguri? Ce e la TV?
Cel mai important sfat pentru cineva care vrea să scrie e: stai jos și scrie. Dacă nu ești cu un pix deasupra unui carnețel, sau cu mâinile pe tastatură, nu se va aduna nimic. O spune și Chip Scanlan (the best writing tip of all time: sit). Tot el citează câțiva scriitori vorbind despre asta.
“A lot of young writers wait for inspiration. The inspiration only hits you at the desk.” (Robert Anderson)
“Rituals? Ridiculous! My only ritual is to sit close enough to the typewriter so that my fingers touch the keys.” (Isaac Asimov)
Am să încerc să mă întorc la scrisul conștient. Chiar dacă uneori vor fi 10 minute. Chiar dacă uneori va fi o propoziție. Măcar o propoziție puteți încerca și voi. Șase cuvinte. Un text personal în șase cuvinte – sunt sute de exemple pe SMITH Magazine.
Nu se poate? Se spune că Hemingway a fost provocat odată să scrie o poveste în șase cuvinte. Și cică a făcut-o. Rezultatul?
“œFor sale: baby shoes, never worn.”
Comments
7 Responses to “Sfatul zilei: Stai jos. Scrie.”
Leave a Reply
prima oara cand imi place hemingway…
Sunt cel mai ciudat om de pe planeta asta. Imi place sa scriu. Imi place sa creez ceva prin scris. Imi place sa citesc o gramada de chestii despre scris. Am tone de timp
Dar…
Mi-e atat de greu sa ma asez la birou si sa scriu. N-am rabdare. N-am stare. Fac altceva. Mananc. Ma joc. Ma uit pe pereti. Fac pipi. Beau apa. Imi rod unghiile. Sunt atent la orice altceva.
E greu!
la urma urmei, nu este vorba doar de a fi autodidact?
in alt aspect, nu imi place sa cred (sau mi-e greu sa accept, mai bine zis) ca a scrie necesita mai mult antrenament decat inspiratie :)
Scrisul cere har, chiar exersind zilnic.
M-ai obligat la 6 cuvinte, mama ma-sii de treaba:)). Io zic ca analogia cu muschiu’ e superbine gindita, pe de alta parte, muschiul ala e atavic: il ai sau nu-l ai. Exercitiul e benefic pentru ca-ti rafineaza produsul si te scapa de stingacii (evidente la retrospective; ce, tu mai scrii ca-n anul I, la PACT? :P), dar tre’ sa ai CE sa exersezi. Rect(e) muschiul care este.
PS: Baiatul ala de-l heartuiai tu ieri, Chris Jones… Te-am clickait la status, ca ma stii curioasa. Seamana al naibii de mult cu Jeffrey Archer. Unghi de abordare din perspectiva eroului neinsemnat, mult prezent, multa mozaicare. De aceea, foarte tare, caci mie-mi place Jeffrey Archer. Thought you should know, ca ma tzin de ieri sa-tzi spun :)
iv: Sigur ca ajuta sa citesti si te antrenezi. Ideal, mai ai si unul-doi oameni care sa iti spuna ce. Inspiratia e bine venita. Doar ca mie imi e frica sa o astept :-)
Monica: Sigur ca nu mai scriu ca in anul I, dar chiar cred ca exercitiul e principalul responsabil. Exercitiul si conversatia permanenta: ce vreau sa scriu, ce fel de informatii trebuie sa adun, cum trebuie sa le ordonez etc. Eu sunt din tabara celor care cred ca scrisul e mestesug. Sigur, daca esti fara speranta, e greu.
O sa revin la Chris Jones. Dar asa ca preview – ca sa scrie ce a scris omul ala a lucrat patru luni si a vorbit cu 101 de oameni. D-aia a iesit atat de bine. Mestesug :-)
In fiecare zi imi propun sa scriu cateva cuvinte, fie ele idei sau doar ganduri. Uneori imi iese, alteori sunt lipsita de inspiratie. Am o oarecare teama sa incep aceasta indeletnicire -de a scrie-desi simt ca ar fi momentul sa o fac. Ma gandesc ca la inceput va fi un amestec dar asta nu ar trebui sa ma opresca.
So, trebuie sa ai si har in a te juca cu cuvintele si o stare propice scriiturii :)
when i first bought my baby shoes, i gave it to my sister’s baby”:.