Lectură de weekend (25.04.2008)
În Cotidianul de vineri a apărut un text de Gabriel Liiceanu despre Monica Lovinescu. S-a vorbit deja despre cât este de cutremurător și de profund. Eu îl aleg pentru un motiv mai simplu: Liiceanu a comis o bucată fantastică de jurnalism personal.
Sigur, omul de litere și filosoful e la tot pasul în text. Dar reflecțiile autorului sunt dublate de momente vii – scene cu Lovinescu și Ierunca, întâlniri, citate din cărți, scrisori, dialoguri la telefon etc. E munca de documentare și autodocumentare a unui jurnalist de poveste de primă mână; unul care scrie cu informații, cu scene, cu personaje, cu dialog și cu o voce distinctă și puternică. Unul care alternează – pe modelul This American Life – momentele de acțiune cu cele de reflecție, și structurează materialul pentru a transmite emoție și experiență mai mult decât informație.
Pentru mine e o dovadă clară că se pot spune povești în România. Da, e o poveste spusă de Liiceanu despre Lovinescu – probabil unul din motivele pentru care și-a găsit locul și spațiul (~ 5.000 de cuvinte) -, dar reacțiile pozitive ale cititorilor ar trebuie să dea de gândit editorilor și managerilor de presă.
Poate e cazul să spunem mai multe povești ale lumii în care trăim și să le dăm spațiul pe care ele le merită. Jurnalistul Gabriel Liiceanu ne ajută.
Comments
2 Responses to “Lectură de weekend (25.04.2008)”
Leave a Reply
Am fost foarte placut surprinsa de textul asta. Chiar are o valoare jurnalistica, prin structura si prin emotia povestii – nu mai explic eu pentru ca tu ai spus mai bine mai sus, cum nu m-as fi gandit ca poate sa realizeze Liiceanu, sincer. E un text excelent. Si da, ar trebui sa fie un semnal pentru oamenii din presa de ce se poate si ar trebui sa se scrie.
Textul este minunat. As fi vrut sa nu se mai termine. Mi-a placut enorm finalul, chiar daca dur. Povesti sunt destule in Romania, probabil ca avem nevoie de oamenii care sa stie sa le spuna si in acelasi timp… de oamenii care sa faca personajele sa spuna ele povestea.