Lectură de weekend (25.04.2008)

În Cotidianul de vineri a apărut un text de Gabriel Liiceanu despre Monica Lovinescu. S-a vorbit deja despre cât este de cutremurător şi de profund. Eu îl aleg pentru un motiv mai simplu: Liiceanu a comis o bucată fantastică de jurnalism personal.

Sigur, omul de litere ÅŸi filosoful e la tot pasul în text. Dar reflecÅ£iile autorului sunt dublate de momente vii – scene cu Lovinescu ÅŸi Ierunca, întâlniri, citate din cărÅ£i, scrisori, dialoguri la telefon etc. E munca de documentare ÅŸi autodocumentare a unui jurnalist de poveste de primă mână; unul care scrie cu informaÅ£ii, cu scene, cu personaje, cu dialog ÅŸi cu o voce distinctă ÅŸi puternică. Unul care alternează – pe modelul This American Life – momentele de acÅ£iune cu cele de reflecÅ£ie, ÅŸi structurează materialul pentru a transmite emoÅ£ie ÅŸi experienţă mai mult decât informaÅ£ie.

Pentru mine e o dovadă clară că se pot spune poveÅŸti în România. Da, e o poveste spusă de Liiceanu despre Lovinescu – probabil unul din motivele pentru care ÅŸi-a găsit locul ÅŸi spaÅ£iul (~ 5.000 de cuvinte) -, dar reacÅ£iile pozitive ale cititorilor ar trebuie să dea de gândit editorilor ÅŸi managerilor de presă.

Poate e cazul să spunem mai multe poveşti ale lumii în care trăim şi să le dăm spaţiul pe care ele le merită. Jurnalistul Gabriel Liiceanu ne ajută.

Comments

2 Responses to “Lectură de weekend (25.04.2008)”

  1. Iulia on April 28th, 2008 10:56 am

    Am fost foarte placut surprinsa de textul asta. Chiar are o valoare jurnalistica, prin structura si prin emotia povestii – nu mai explic eu pentru ca tu ai spus mai bine mai sus, cum nu m-as fi gandit ca poate sa realizeze Liiceanu, sincer. E un text excelent. Si da, ar trebui sa fie un semnal pentru oamenii din presa de ce se poate si ar trebui sa se scrie.

  2. cristina on April 29th, 2008 1:50 pm

    Textul este minunat. As fi vrut sa nu se mai termine. Mi-a placut enorm finalul, chiar daca dur. Povesti sunt destule in Romania, probabil ca avem nevoie de oamenii care sa stie sa le spuna si in acelasi timp… de oamenii care sa faca personajele sa spuna ele povestea.

Leave a Reply