Lectură de weekend (12.06.2008)

Aseară, la curs, Iulia mi-a amintit de discursul lui Orhan Pamuk de la premiile Nobel din 2006. Ne-a citit tuturor câteva rânduri în care Pamuk vorbeşte despre motivele pentru care scrie şi au funcţionat ca un medicament. Chiar ieri vorbeam cum viaţa reală se va interpune mereu între noi şi lucrurile pe care vrem sau simţim că trebuie să le scriem. Ăla e momentul în care trebuie să-ţi aminteşti de ce te simţeai atât de bine cu o foaie de hârtie în faţă sau cu tastele de plastic sub degetele, şi să-ţi reaminteşti că nu va exista niciodată o stare perfectă şi un moment ideal pentru scris.

Uneori chiar actul de a scrie va atenua o stare şi va induce alta. Asta aştept astăzi de la porţia de scris pe care trebuie să o servesc.

I write to be alone. Perhaps I write because I hope to understand why I am so very, very angry at all of you, so very, very angry at everyone. I write because I like to be read. I write because once I have begun a novel, an essay, a page, I want to finish it. I write because everyone expects me to write.

I write because I have a childish belief in the immortality of libraries, and in the way my books sit on the shelf. I write because it is exciting to turn all of life’s beauties and riches into words. I write not to tell a story, but to compose a story. I write because I wish to escape from the foreboding that there is a place I must go but – just as in a dream – I can’t quite get there.

I write because I have never managed to be happy. I write to be happy.

Comments

One Response to “Lectură de weekend (12.06.2008)”

  1. ina on June 13th, 2008 10:13 am

    ce adanc. si ce sincer pare.

    imi place asta: “scriu nu pentru a spune o poveste, ci pentru a o compune”: )

Leave a Reply