Cum se naÅŸte un text (Zilele 3-4)

There is only one recipe – to care a great deal for the cookery (Henry James).

L-am auzit pe Liiceanu vorbind odată despre cum se motivează – fie că vine vorba de scris sau de condus o editură. Trebuie să crezi că ce faci e cel mai important lucru din lume, spunea el. Axis mundi. Am zâmbit pentru că aşa mă păcălesc şi eu. Jurnalismul – chiar şi cel mai bun – e efemer. Dar, cum le zic şi cursanţilor mei, ca să scrii cea mai bună poveste jurnalistică pe care o poţi scrie, trebuie să te convingi că faci cel mai important lucru din lume.

Experimentul de-a scrie şi de-a scrie în timp ce scriu nu m-a surprins prea mult. Am făcut un obicei din a-mi observa stilul de muncă ca să-i pot aduce îmbunătăţiri. Ce m-a amuzat – poate chiar ruşinat puţin – e cât răsfăţ şi autoamăgire ascunde acest proces.

Nu pun la socoteală izolarea şi faptul că m-am închis în casă de sâmbătă şi am ieşit maximum două ore pe zi. Ieri am ajuns până la Starbucks. Azi cred că nu voi apuca să ies deloc. Dar aş minţi cu neruşinare dacă aş spune că scriu furibund.

Treaba stă mai degrabă aşa: am cam trei ore productive dimineaţa – să zicem de la 7:30 la 10:30 -, când chiar scriu. (În tot acest timp trag de-o cană de cafea şi probabil un bol de fulgi cu lapte sau iaurt).

Apoi, odată ce prietena mea pleacă la muncă, mă apuc de e-mailuri şi telefoane legate de subiect. Mai cer o lămurire, mai verific o informaţie, mai confirm sau infirm o bănuială. Apoi, mai joc un golf pe Wii. Recordul meu e de -5 la un curs de nouă găuri şi continui să cred că se poate mai bine. Golf-ul ăsta (mai jos imagea avatarului meu încercând o lovitură de efect) e metoda cu care pierd vremea câte 20-30-50 de minute pe zi de când a făcut fratele meu greşeala să-mi paseze consola.

Apoi, dacă am vreo revelaţie, mai scriu o bucată. Azi de exemplu, m-am reaşezat la birou şi scris finalul materialului. Nu era următorul pe listă, dar nu aveam răbdarea şi starea necesară să scriu o întreagă secţiune legată ca să ajung la el. Ştiam de la început în ce direcţie mă duc şi cu trei sferturi din text gata, am vrut să văd cum sună.

Când scriu finaluri de text încep deseori să fac ca o găină care se laudă cu super-oul produs. Dau copy-paste pe mess, mă proclam fericit, mai fug până la frigider şi, eventual, îmi promit încă nişte golf.
Perioada între două şi cinci e foarte lentă. Rareori fac ceva care să conteze cu adevărat (de obicei mai răspund la o rundă de e-mailuri sau spăl vasele). Astăzi, ca să mai treacă timpul, mi-am făcut macaroane cu brânză – o îmbunătăţire faţă de regimul de sandwich-uri cu şuncă şi iaurturi cu fructe din zilele precedente.

Spre saşe seara încep din nou să funcţionez. Nu scriu, dar mă gândesc la paşii următori şi îmi răsfoiesc notiţele. Eventual, cum am făcut aseară, mai citesc unu-două articole care să mă inspire. Pericolul cu cititul de articole extraordinare e un blocaj – am prieteni care nu citesc atunci când scriu de frică că nu vor putea performa la noul standard.

Dacă e o seară reuşită (ca duminică şi ieri), mai scriu câteva paragrafe care să mă ajute să mă urnesc în dimineaţa următoare.

Scris, mâncat, golf electronic, procese de conştiinţă, o barbă de trei zile şi un exces de autosugestie. Interesantă colecţie. Îmi spun că e important procesul pentru că e important ca cititorul să aibă un text clar şi muncit. Sau poate e important ca autorul să simtă că articolul – pe care puţină lume şi-l va aminti la câteva săptămâni după apariţie – n-a fost un efort inutil. A fost, cel puţin pentru câteva zile, cel mai important lucru din lume.

Comments

4 Responses to “Cum se naÅŸte un text (Zilele 3-4)”

  1. Jo Ilie on September 9th, 2008 3:09 pm

    Nu-i inteleg pe cei care cand incep sa scrie nu mai citesc. In general. ;) Sa citesti carti sau articole frumoase e mereu o inspiratie, nu o inhibare. Imi reamintesc mereu ca sunt asa pentru ca s-a muncit la ele si au fost scrise si rescrise pana s-au invinetit. Asta imi da speranta ca si ce scriu eu poate fi mai bun.

  2. Vlad a lu' Mix. on September 10th, 2008 12:08 pm

    Cristi: barba de trei zile, excesul de autosugestie si scrisul sunt ingredientele unei vieti de lux. Pe langa fabricile de produs stiri si texte, programul tau e superb. Vreau sa fiu rentier. Tu nu? Jo, eu citesc cand scriu dar nu pe aia care au scris despre acelasi lucru si in acelasi stil. Recunosc ca sunt invidios pe aia care scriu mai bine decat mine despre acelasi subiect. Nu am atins inca sfintenia, iar invidia nu-mi face bine cand scriu. La dracu, mie nu-mi da speranta, ci ma panicheaza… :-) atunci mai iau o ciocolata.

  3. Jo Ilie on September 10th, 2008 3:27 pm

    subscriu oricand la solutia cu ciocolata. :))

  4. Cum se naÅŸte un text (Bonus) : A Scrie on September 15th, 2008 6:19 am

    […] Golf. V-am povestit că de vreo două luni tind să-mi întrerupt ziua de lucru cu niÅŸte golf pe Wii. Asta era […]

Leave a Reply