Lectură de weekend: Surprinde-mă
M-am oprit ieri la un chioşc şi am cumpărat câteva reviste. Pentru că am fost pe drumuri în ultimele săptămâni, schimbarea la faţă a standurilor de presă (un exces de noutăţi de noiembrie) mi-a dat impresia că publicaţiile trebuie să fie pline de conţinut care merită efortul financiar. Am greşit. Am frunzărit aseară cât am putut şi nu m-am oprit la nimic – designul, neglijent şi haotic în unele cazuri, cu siguranţă nu m-au ajutat. Voi reveni la ele astăzi, mai clinic.
M-am întrebat aseară de ce nu se strofocă editorii români să creeze ceva care să te suprindă, o mică minune dacă vreţi – echivalentul editorial al unui sandwich delicios pe care îl găseşti întâmplător la un chioşc aflat pe o stradă pe care deobicei nu calci.
Aşa mi-am adus aminte de Tom Junod (am şi eu slăbiciunile mele) şi de profilul pe care i l-a făcut – acum mulţi ani – actriţei Nicole Kidman. Previzibil, nu? Nici vorbă. Nu ştiu cât am aflat până la urmă despre Nicole Kidman (sigur am aflat câte ceva despre Junod) dar supriza şi senzaţia de bucurie pe care am avut-o cititind a fost copleşitoare. Nu vorbim aici de “greutatea” subiectului ci pur şi simplu de capacitatea disponibilitatea de a crea ceva pentru care merită să te opreşti din răsfoit.
Încearcă cineva?
Comments
3 Responses to “Lectură de weekend: Surprinde-mă”
Leave a Reply
într-adevăr, un portret cum nu găseşti în nicio publicaţie din România…, poate doar în Esquire.
Vreau sa stiu cum e dupa revenirea la revistele pe care le-ai luat acu’ cateva zile :) Nu o sa te rog sa-mi dai nume. Stiu ca nu o vei face din motive obiective, dar sunt curioasa pentru ca si eu incerc sentimente similare fata de presa de la noi.
[…] lui Cristi despre doza de surpriză de care au nevoie articolele, mi-a amintit de trei profiluri din Rolling Stone, pe care le-am […]