Cum e să te hrănească Dinescu. Şi alte recomandări.

Vineri la prânz, m-am oprit în faÅ£a unui chioÅŸc ÅŸi mi-am cumpărat Esquire, primul număr la care nu am participat decât de la distanţă. Nu ÅŸtiu dacă asta va face cele două recomandări care urmează mai obiective – având în vedere că eu le-am editat -, dar sunt lucruri prea interesante ca să nu fie punctate.

1. Îngerii lui Dinescu. Vlad Mixich (de la Deutsche Welle şi HotNews) a scris un material minunat despre relaţia omului cu locul care-l face fericit; locul în căutarea căruia suntem cu toţii. Puţini sunt cei care îl găsesc cu adevărat. Mircea Dinescu a făcut-o. Textul lui Vlad arată ceva din lumea cvasi-fantastică a satului Cetate de la Dunăre şi modul în care figura hiperbolică a lui Dinescu domină astăzi aşezarea şi o transformă într-un melanj (culinar deseori) de arhaic şi modern.

După ce l-aÅ£i citit întâia oară pentru senzaÅ£ii, vă recomand să vă întoarceÅ£i la text ÅŸi să-l studiaÅ£i. Scheletul pe care e construit e unul atent gândit ÅŸi drastic urmat (am să-l rog pe Vlad să-l schiÅ£eze). Vă dau un singur indiciu. ImaginaÅ£i-vă că aveÅ£i o cameră de filmat pe umeri ÅŸi urmăriÅ£i drumul autorului…

Åžapoul textului scris de Vlad:

Undeva în sud, la o sută de metri de Dunăre, cineva a scris pe o tablă de lemn „Înger Parc”. Sătenii din deal spun că acolo începe moşia poetului nebun de la Bucureşti. Cică ceva nu e în regulă nici cu el, nici cu musafirii lui şi nici cu ospeţele pe care le dă.

2. Cum e să… Această colecÅ£ie de întâmplări personale e la a doua încarnare ÅŸi rămâne unul dintre proiectele mele preferate. Motivul: “Cum e să…” se balansează pe o linie fină între frivolitate, voyeurism ÅŸi învăţătură. Toate bucăţile se citesc dintr-un foc, sunt alerte, rapide, ca o poveste bine spusă la bere. Dar ele sunt foarte greu de realizat – din cele aproape 20 de texte, să fie doar 2-3 care n-au avut nevoie de rescrieri.

Asta pentru că ele trebuiau să transmită experienţă şi senzaţie, lucruri care nu sunt uşor accesibile celui intervievat. Trebuie scoase cumva; cu un exces de curiozitate din partea reporterului, cu un excedent de întrebări şi cu extrem de multă atenţie la secvenţialitate.

Câteva dintre cele mai reuÅŸite. Cum e să…:
– semeni cu preÅŸedintele ţării
– ai picioare de 1.22 m
– fii bărbat ÅŸi să te cheme Carmen
– loveÅŸti 17 ore într-un sac de box
– fii îngropat de o avalanşă.

PS: Eu ce am scris? ÃŽn Esquire despre una din cărÅ£ile mele preferate, pe care am recitit-o cu această ocazie: Philip Roth – ViaÅ£a mea ca bărbat. Åži despre vodcă. Åži despre cum e să faci o operaÅ£ie pe creier. ÃŽn rest, cum îi stă bine unui freelancer, am început să scriu ÅŸi în alte locuri. GăsiÅ£i în ELLE Man, suplimentul de luna asta al ELLE, un text despre Robert Turcescu ÅŸi relaÅ£ia cu România în care trăieÅŸte (scrisă folosind emisiunea de radio pe care o face de peste opt ani. ÃŽn FHM am scris despre prietenul meu din copilărie, poreclit SupravieÅ£uirea.

Comments

2 Responses to “Cum e să te hrănească Dinescu. Åži alte recomandări.”

  1. Ancapone on November 2nd, 2008 6:45 pm

    Mi-a placut mult textul despre Turcescu din Elle. Am fost tare curioasa sa vad cum e sa faci “un Turcescu” dupa un alt Turcescu :)Trebuie sa recunosc ca am… rezonat mai bine la/cu asta :D

  2. iQ666 on November 4th, 2008 12:17 pm

    ai voie sa pui pe blog textele tale, sa zicem cu o luna intarziere? sunt oameni care le-ar citi si din diverse motive nu ajung la revistele-n care apar.

Leave a Reply