Sex (şi relaţii) cu jurnalişti
Viaţa intimă a jurnaliştilor e un subiect spumos. Cine a lucrat într-o redacţie – mai ales într-una de cotidian – ştie că jurnaliştii au un program aiurea, imprevizibil şi haotic. Pe de-o parte, programul ne ajută să ne considerăm ceva mai importanţi decât suntem de fapt (“ştirile nu funcţionează de la 9 la 5″, ne place să credem). Pe de alta, programul transformă viaţa socială în sesiuni repetate de băut cu colegii (unde se dezbate aprins “moartea presei” şi alte tragedii din ciclul “democraţia, încotro?”). Şi când bei cu colegii, celelalte relaţii (vezi sex şi alte necesităţi) ajung să fie – deseori – tot cu colegii.
Când era în State la masterat, o doamnă reporter/editor/profesor ne-a spus odată la un seminar: “Never date a civilian”. Am hăhăit cu toţii; era genul de glumă care ne ajuta să ne sporim jurstificat doza de auto-absorbţie şi narcisism profesional. Normal că doar un alt jurnalist putea să ne înţeleagă pornirile de-a salva lumea. Cum să umbli cu cineva care nu înţelege? Cu un contabil, de exemplu. Sau mai rău, cu vreun vânzător.
Un alt profesor, un domn trecut de 60 de ani, ne-a spus că a avut o carieră de succes pentru că soţia lui a fost înţelegătoare. Hmmm, mi-am zis. Grandomania asta începea să miroasă ciudat.
Apoi, la o cină cu un editor venerabil din presa americană (trecut la acea vreme de 70 de ani), acesta a început să povestească amuzat despre zilele în care conducea societatea naţională a editorilor de ziare. La una din întâlnirile anuale, pe lângă mini-conferinţele despre starea industriei, a avut loc una organizată de soţiile (şi soţii) redactorilor-şefi. Se numea “M-am însurat cu ziarul”. Editorul râdea amintindu-şi asta. Soţia lui, zâmbea şi ea, dar parcă mai amar.
Acum, amintindu-mi de asta, am vrut să văd dacă Google ştie ceva despre asta. Am găsit un editorial din 2001 scris de acest editor (genul de om care te face să plângi când vorbeşte despre însemnătatea profesiei) în care povesteşte şi acel moment:
In 1995, the day after I spoke at the ASNE convention about “The Passion at the Center of Our Lives,” meaning journalism, Bea moderated a program at the convention called, “I Married the Paper.” She asked a question: “What does it profit a man to educate the whole world and not have time to teach his Little League son to bat?” The best place to reach me, she said, “was at the paper when he is at his best. When Gregory gets home at 8 or later, he is drained. He has already given at the office.”
Mi-am adus aminte de poveştile astea citind un eseu în secţiunea Modern Love din New York Times. (Modern Love e o colecţie de texte personale despre relaţii; apare săptămânal în superba ediţie de duminică) Eseul porneşte de la disponibilizările care se fac prin presa americană şi ajunge la “Sex de disponibilizare”, o relaţie pasageră pe care o ai cu un coleg de birou pentru că ştii că nu va trebui să eviţi conversaţiile stânjenitoare de lângă aparatul de cafea. Şi cum povestea este despre jurnalişti, e bineînţeles şi despre convingerea că doar un alt jurnalist poate înţelege – voi fi sarcastic pentru un moment – sacrificiul.
Spune Mary Pols, autoarea:
As a reporter in my late 20s and early 30s, I viewed my fellow journalists as ideal romantic partners. We shared ambitions and perversions, such as relishing mayhem in many forms. I still remember the peculiar joy of sharing a byline with a man I’d been sleeping with — printed evidence that our minds had been together as well as our bodies.
PS: Căutând sintagma “I Married the Newspaper” pe Google am găsit un editorial scris de redactorul-şef de la Toledo Blade. Era scrisoarea lui de retragere în care, vorbeşte printre altele şi despre generozitatea partenerei:
I am humbled, too, that my partner in this adventure, my wife Dianne, shared the journey. She once got up in front of an American Society of Newspaper Editors convention and read a poem she’d written called “I Married the Newspaper.” She made a thousand people laugh, something most editors need to do a lot more of.
PS 2: Ca orice jurnalist, îmi rezerv dreptul de a nu ceda continuu sarcasmului şi a crede că ce fac e cel mai important lucru de pe pământ. Acelaşi profesor care îi mulţumea soţiei pentru sacrificiu spunea, în glumă, dar bineînţeles foarte serios: “Journalism is not rocket science. It’s harder.”
PS 3: Da, titlul e menit să “vândă”.
Comments
3 Responses to “Sex (şi relaţii) cu jurnalişti”
Leave a Reply
Foarte interesant – never date a civilian :)
cum adica mai rau, cu un vanzator – te refereai la un om de vanzari sau la un vanzator de la magazin? :)
hmmm, sa vreau sa fiu jurnalist? mi-ar placea sa-mi dai niste argumente :)
Gia: cred ca un om de vânzări ar fi şi mai rău decât un vânzător obişnuit. Cum adică să stai lângă un om care vrea să-ţi vândă ceva – ţie, jurnalist integru? :)
Nu am argumente bune. Pot spune doar că poţi ajuta la umanizarea tagmei.
[...] subiectul sex şi relaţii cu alţi scribi – jurnalişti de data asta – am mai scris aici. February 9, 2010 | Filed Under [...]