Sex (şi relaţii) cu jurnalişti

ViaÅ£a intimă a jurnaliÅŸtilor e un subiect spumos. Cine a lucrat într-o redacÅ£ie – mai ales într-una de cotidian – ÅŸtie că jurnaliÅŸtii au un program aiurea, imprevizibil ÅŸi haotic. Pe de-o parte, programul ne ajută să ne considerăm ceva mai importanÅ£i decât suntem de fapt (“ÅŸtirile nu funcÅ£ionează de la 9 la 5”, ne place să credem). Pe de alta, programul transformă viaÅ£a socială în sesiuni repetate de băut cu colegii (unde se dezbate aprins “moartea presei” ÅŸi alte tragedii din ciclul “democraÅ£ia, încotro?”). Åži când bei cu colegii, celelalte relaÅ£ii (vezi sex ÅŸi alte necesităţi) ajung să fie – deseori – tot cu colegii.

Când era în State la masterat, o doamnă reporter/editor/profesor ne-a spus odată la un seminar: “Never date a civilian”. Am hăhăit cu toÅ£ii; era genul de glumă care ne ajuta să ne sporim jurstificat doza de auto-absorbÅ£ie ÅŸi narcisism profesional. Normal că doar un alt jurnalist putea să ne înÅ£eleagă pornirile de-a salva lumea. Cum să umbli cu cineva care nu înÅ£elege? Cu un contabil, de exemplu. Sau mai rău, cu vreun vânzător.

Un alt profesor, un domn trecut de 60 de ani, ne-a spus că a avut o carieră de succes pentru că soţia lui a fost înţelegătoare. Hmmm, mi-am zis. Grandomania asta începea să miroasă ciudat.

Apoi, la o cină cu un editor venerabil din presa americană (trecut la acea vreme de 70 de ani), acesta a început să povestească amuzat despre zilele în care conducea societatea naÅ£ională a editorilor de ziare. La una din întâlnirile anuale, pe lângă mini-conferinÅ£ele despre starea industriei, a avut loc una organizată de soÅ£iile (ÅŸi soÅ£ii) redactorilor-ÅŸefi. Se numea “M-am însurat cu ziarul”. Editorul râdea amintindu-ÅŸi asta. SoÅ£ia lui, zâmbea ÅŸi ea, dar parcă mai amar.

Acum, amintindu-mi de asta, am vrut să văd dacă Google ştie ceva despre asta. Am găsit un editorial din 2001 scris de acest editor (genul de om care te face să plângi când vorbeşte despre însemnătatea profesiei) în care povesteşte şi acel moment:

In 1995, the day after I spoke at the ASNE convention about “The Passion at the Center of Our Lives,” meaning journalism, Bea moderated a program at the convention called, “I Married the Paper.” She asked a question: “What does it profit a man to educate the whole world and not have time to teach his Little League son to bat?” The best place to reach me, she said, “was at the paper when he is at his best. When Gregory gets home at 8 or later, he is drained. He has already given at the office.”

Mi-am adus aminte de poveÅŸtile astea citind un eseu în secÅ£iunea Modern Love din New York Times.  (Modern Love e o colecÅ£ie de texte personale despre relaÅ£ii; apare săptămânal în superba ediÅ£ie de duminică) Eseul porneÅŸte de la disponibilizările care se fac prin presa americană ÅŸi ajunge la “Sex de disponibilizare”, o relaÅ£ie pasageră pe care o ai cu un coleg de birou pentru că ÅŸtii că nu va trebui să eviÅ£i conversaÅ£iile stânjenitoare de lângă aparatul de cafea. Åži cum povestea este despre jurnaliÅŸti, e bineînÅ£eles ÅŸi despre convingerea că doar un alt jurnalist poate înÅ£elege – voi fi sarcastic pentru un moment – sacrificiul.

Spune Mary Pols, autoarea:

As a reporter in my late 20s and early 30s, I viewed my fellow journalists as ideal romantic partners. We shared ambitions and perversions, such as relishing mayhem in many forms. I still remember the peculiar joy of sharing a byline with a man I’d been sleeping with — printed evidence that our minds had been together as well as our bodies.

PS: Căutând sintagma “I Married the Newspaper” pe Google am găsit un editorial scris de redactorul-ÅŸef de la Toledo Blade. Era scrisoarea lui de retragere în care, vorbeÅŸte printre altele ÅŸi despre generozitatea partenerei:

I am humbled, too, that my partner in this adventure, my wife Dianne, shared the journey. She once got up in front of an American Society of Newspaper Editors convention and read a poem she’d written called “I Married the Newspaper.” She made a thousand people laugh, something most editors need to do a lot more of.

PS 2: Ca orice jurnalist, îmi rezerv dreptul de a nu ceda continuu sarcasmului ÅŸi a crede că ce fac e cel mai important lucru de pe pământ. AcelaÅŸi profesor care îi mulÅ£umea soÅ£iei pentru sacrificiu spunea, în glumă, dar bineînÅ£eles foarte serios: “Journalism is not rocket science. It’s harder.”

PS 3: Da, titlul e menit să “vândă”.

Comments

3 Responses to “Sex (ÅŸi relaÅ£ii) cu jurnaliÅŸti”

  1. Gia on January 8th, 2009 5:06 pm

    Foarte interesant – never date a civilian :)

    cum adica mai rau, cu un vanzator – te refereai la un om de vanzari sau la un vanzator de la magazin? :)

    hmmm, sa vreau sa fiu jurnalist? mi-ar placea sa-mi dai niste argumente :)

  2. Cristi on January 8th, 2009 7:25 pm

    Gia: cred ca un om de vânzări ar fi ÅŸi mai rău decât un vânzător obiÅŸnuit. Cum adică să stai lângă un om care vrea să-Å£i vândă ceva – Å£ie, jurnalist integru? :)

    Nu am argumente bune. Pot spune doar că poţi ajuta la umanizarea tagmei.

  3. Cine ţi-e alături când scrii? : A Scrie on February 9th, 2010 8:19 am

    […] subiectul sex ÅŸi relaÅ£ii cu alÅ£i scribi – jurnaliÅŸti de data asta – am mai scris aici. February 9, 2010 | Filed Under […]

Leave a Reply