Lectură de boală – un tratament narativ
Scos puţin din uz de o răceală, am folosit statul în pat ca să citesc. Am citit din gigantul cu texte istorice, am reuşit să subţiez teancul de New Yorker-uri care stăteau necitite lângă pat şi am mai bifat câteva dintre textele care s-au luptat pentru premii anul trecut la National Magazine Awards. O scurtă selecţie pentru cei care plănuiesc două-trei zile de zăcut şi nu ştiu ce non-ficţiune de calitate să citească:
* My Favorite Teacher, Robert Kurson. Kurson e autorul unuia dintre textele mele preferate. În “My Favorite Teacher”, încearcă să înţeleagă motivele pentru care îl admira şi îl admiră încă (oarecum) pe profesorul lui de biologie din şcoală, un domn ciudat, ulterior condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor.
* What Do You Think of Ted Williams Now?, Richard Ben Cramer. Publicat în 1986, textul e printre cele mai bune şapte bucăţi apărute vreodată în Esquire. Cramer, cunoscut pentru stilul exhaustiv de documentare, face portretul unui om care a vrut să fie cel mai bun – atât în baseball (a jucat 21 de sezoane în MLB), cât şi mai târziu în pescuit. Asta în ciuda furiei care l-a consumat întreaga viaţă.
* Chef on the Edge, Larissa MacFarquhar. Textul ăsta m-a făcut să visez (din nou) la un restaurant. MacFarquhar face portretul lui David Chang, un chef tânăr şi manical, care are trei restaurante în New York şi pentru care munca lui e cel mai important lucru din lume. “You guys have to ask yourself as cooks, how bad do you want this? Life and death is what it means to me.”
* City of Fear, William Langewiesche. Langewiesche e genul de reporter care merge în locurile din care majoritatea încearcă să scape. În acest text, autorul investighează o serie de atacuri armate ce au avut loc în mai 2006 pe străzile din Sao Paolo şi foloseşte această ocazie să pună o întrebare ameţitoare: ce faci când e limpede că statul nu te mai poate proteja?
Comments
Leave a Reply