Lectură de weekend: Falimentul unei naţiuni

Michael Lewis e unul dintre jurnaliștii cei mai pricepuți când vine vorba de transformarea unor subiecte economice aparent seci în povești senzaționale despre relația oamenilor cu banii – fie că oamenii ăștia sunt bancheri, investitori sau puști de 14 ani.

În aprilie a scris un astfel de text în Vanity Fair. E vorba despre falimentul Islandei, o insulă de pescari care prin 2003 s-a decis să devină o super-putere mondială în finanțe. Dacă Wall-Street poate face asta, s-au gândit islandezii, noi de ce n-am putea? Și au început să împrumute, să investească aiurea și să cumpere în prostie. În 2008 bula s-a spart, moneda națională s-a dus dracu’ și islandezii au rămas într-o datorie imposibilă (cam 350,000 dolari pe cap de locuitor).

Lewis s-a dus la Reykjavik și s-a întors cu o poveste senzațională despre finanțe mondiale și nepricere.

Dacă vă place cum scrie Lewis despre bani, citiți și “Jonathan Lebed’s Extracurricular Activities“, un text din 2001 despre un puști de 15 acuzat de guvernul american de fraudă la bursă. (E acolo o confruntare superbă între Lewis, reporterul și un oficial).

Că tot povesteam acum câteva zile despre obietivitate în jurnalism. Uitați Iată ce are Michael Lewis de spus pe tema asta:

I reject the idea of the “objective journalist”. The notion that you can be so detached that who you are doesn’t affect how you see things is worse than bad. It is the enemy of good writing. The best I can do is to purify my vision and then leave it to the reader to decide what it is worth. The ultimate goal of writing is to give pleasure, not to deliver objective truth.

–Din The New New Journalism

May 15, 2009 | Filed Under Lectura de weekend, Recomandări 

Comments

6 Responses to “Lectură de weekend: Falimentul unei naÅ£iuni”

  1. sandu on May 16th, 2009 11:14 am

    UitaÅ£i ce are Michael Lewis de spus pe tema asta…
    Dle Lupşa, „uitaţi” acesta nu poate fi pluralul de la „uite”, pt. că „uite” este o interjecţie, or, intejecţiile nu au flexiune, sînt invariabile. Uitaţi, în schimb, este o invitaţie la „a uita”, ceea ce, cu siguranţă, nu aţi dorit să faceţi invitîndu-ne să vedem ce are de spus Michael Lewis pe tema respectivă.

  2. sandu on May 17th, 2009 9:54 am

    UitaÅ£i-vă ce are Michael Lewis de spus pe tema asta…
    Asta ar fi fost forma corectă, semantic vorbind. Sau: „Iată ce are Michael Lewis de spus pe tema asta.”
    Sper că nu am iritat cu observaţiile mele.

  3. Cristi on May 17th, 2009 11:05 am

    AÅŸa este; în engleză “făcea sens”.

  4. sandu on May 17th, 2009 8:22 pm

    :)

  5. Puţin despre atelierele de scriitură : A Scrie on June 4th, 2009 7:35 am

    […] voiam să postez încă un text despre Islanda (ÅŸi cum a falimentat), scris în aceeaÅŸi perioadă ca ÅŸi cel din Vanity Fair, dar The New Yorker […]

  6. vin vremuri grele « m i h a i on August 11th, 2009 9:56 am

    […] – datorie de ~ 350,000 dolari / locuitor [3] […]

Leave a Reply