Esquire de iunie ’09

coveriunie09

Înainte de a-l lăsa pe Gabi Dobre, senior editor Esquire, să vă spună ce şi de ce merită citit în acest număr, vreau să spun că am apucat şi eu să spun ceva la rubrica de film, şi anume că Paul Rudd e rege în lumea bărbaţilor care se înţeleg mai bine cu femeile decât cu partenerii de bere. Teza mea părtinitoare sună cam aşa:

“Anii ’90 i-au aparţinut lui John Cusack care, indiferent de cât de drăgăstos era, avea angoase. Era un bărbat de încredere, dar cămaşa scoasă din pantaloni trăda nostalgie pentru libertate. Apoi a venit Matthew McConaughey, arogantul cu bronz permanent şi ciungă în gură, bărbatul-animal ce trebuia îmblânzit ca să poţi pune mâna pe el.

Rudd n-are nici nostalgii, nici bronz permanent. Îşi ţine de obicei cămaşa în pantaloni şi e tipul pe care femeile îl duc fără jenă acasă de sarbători. Comicul în personajele lui recente vine nu atât din dinamica cu femeile, cât din momentele în care-şi confruntă potenţiala lipsă de testosteron.

Mai jos, de la Gabi Dobre, alte motive, mai serioase, să citiţi Esquire-ul de iunie.

Dacă ar trebui să rezum numarul de iunie într-un cuvânt, cred ca aş folosi “datorie”.

E primul cuvânt care îmi vine în minte când mă gândesc la feature-urile strânse în numărul asta. Ma refer în special la “Drumul unui soldat spre front şi înapoi acasă” (de Andreea Lupu) şi “Agentul României” (de Ana Onisei). Sunt articole care vorbesc în feluri diferite despre simţul datoriei. “Agentul României” e Bogdan Aurescu, cel care a reprezentat România la Haga în procesul cu Ucraina. E un personaj arhi-cunoscut, dar poate că acum, după ce s-au mai liniştit apele, merită sa ne întoarcem puţin asupra lui ca să încercam o definiţie pozitiva a conceptului de “a fi în slujba statului”.

Textul care imi este cel mai drag din ediţia asta este “Drumul…”. E povestea lui Marius Claudiu Covrig, un soldat din Batalionul 300 Infanterie Mecanizată “Sfântul Andrei” din Galaţi, care a trebuit sa se întoarcă de pe frontul din Afganistan în iunie anul trecut. Mi-e drag pentru ca e un text care încearcă sa “lovească” cititorul (mai ales dacă nu a mai auzit până acum de Marius), să-l pună în faţa unui sentiment foarte precis. Nu pot să spun care – trebuie citit – şi sper din tot sufletul să funcţioneze pentru că nu sunt multe subiectele care îţi permit să încerci aşa ceva.

Mai sunt şi alte articole care merita citite şi care au subiecte mult mai relaxante: “Un tip intra într-un bar”, un profil al lui Teo din Trupa DeKo (de Sebastian Ispas), sau “Jurnalul unui pantofar in Himalaya” (de Vlad Mixich) sau eseul lui Tom Junod despre cel mai recent film din seria Terminator, sau profilul lui Ion Oncescu, romanul campion mondial la skandenberg (de Mihnea Lazăr).

Comments

Leave a Reply