Vreau să fac jurnalism, deci inventez
Unul dintre lucrurile care mi-au displăcut întotdeauna la învăţământul jurnalistic românesc este primul hop pe care trebuie să-l sară viitorii studenţi (cel puţin la FJSC). Vorbesc de examenul de creativitate, care condiţionează intrarea la facultate de o invenţie.
Sigur, scriitura poate fi evaluată pentru gramatică sau coerenţă, dar nu cred că aceste plusuri scuză minusul gigantic: inventezi ca să ai ocazia să înveţi o profesie unde invenţia e singurul păcat capital.
Anul ăsta, unul dintre subiecte cerea următoarele:
1. V-aţi întors dintr-o croazieră în jurul lumii, care s-a dovedit a fi aventura vieţii. Povestiţi prietenilor ce s-a întâmplat. (maxim 2 pagini).
Nu ştiu care ar putea fi alternativa (poate aveţi voi sugestii), dar mi-ar plăcea ca acest gen de subiecte să dispară.
UPDATE. Vreau să menţionez două chestii:
1. Observaţia mea nu era un atac. Ştiu că examenul e în perpetuă schimbare, ştiu că e bine că “măcar există” un examen, ştiu că alte facultăţi sunt mai rele decât FJSC. Ştiu toate lucrurile astea. Dar asta nu mă împiedică să nu mă strâmb când văd acest tip de subiecte.
2. Braduţ, care a predat ani de zile la FJSC, are un post minunat pe tema examenului. E genul de text care încurajează o discuţie pe care facultatea ar trebui să o aibă cu actualii studenţi, cu foştii studenţi şi cu profesia. Poate o mini-conferinţă despre viitorul şi scopul învăţământului jurnalistic n-ar strica.
Comments
50 Responses to “Vreau să fac jurnalism, deci inventez”
Leave a Reply
Kudos pentru observatie! Nici daca s-ar stradui, profii de acolo n-ar putea gasi o varianta mai irelevanta si in acelasi timp mai nedreapta. E aberant pentru ca inca din prima zi de scoala ti se explica ca tocmai creativitatea asta n-o sa te ajute la nimic. Coman adora ideea jurnalistilor vazuti ca ingineri care trebuie sa execute un text la nivel competent. E perfect ok, dar ce-a fost cu admiterea atunci? Asta se intreaba legiuni de studenti debusolati in primele saptamani de facultate. Nu face sens, ca sa imprumut un barbarism de la Tolo.
Are toate sansele sa devina o mica legenda urbana adimiterea asta; cu cabala meditatiilor, concurenta astronomica si zielele epuizante de oral. Problema e ca an de an o mie de pusti isi inchipuie ca viata lor se decide intr-o zi. Si in urmatorii ani, cei care intra intr-un fel sau altul, ajung sa ii cunoasca gasca asta care le-a tinut destinul in mana: mediocri, cu orgolii marunte, exemple vii ale cliseului cu ‘those who can’t, teach’.
Ce e cu adevarat abominabil la tipul asta de examen e ca e tocmai opusul celui din lumea anglo-saxona. Unde hazardul e minimizat, iar cei care iau decizia o fac in cunostinta de cauza dupa ce au ajuns sa cunoasca candidatul cu adevarat. Aici e ruleta cu locuri la o facultate de stat. Nu e nici un interes sa fie alesi cei mai buni 120, cu doar sa fie alesi 120.
Cam asta’i. Daca am sunat frustrat, e pentru ca inca sunt. Admiterea la FJSC ramane probabil cel mai soul-crushing lucru prin cam am trecut.
Eu ma tot amagesc gandindu-ma ca e un lucru bun faptul ca nu am fost acceptat la FJSC si am ajuns sa fac jurnalism la o universitate din Anglia. Dar, pe de alta parte, (cum zice si Nea Caisa) oricat de prost gandita a fost, admiterea mi-a omorat o parte din entuziasmul pe care il aveam la acea vreme. Ma gandesc, totusi, ca asta m-a impins si m-a motivat sa continui ce am inceput.
Mult mai grav e modul zeflemitor cu care profesorii trateaza respinsii, publicand an de an “perlele” candidatilor, pe bloguri sau in pliantele facultatii.
Pacat. Cunosc persoane mult mai creative ca mine, cu un adevarat talent de a pune cuvintele alese pe foaie ,care au fost respinsi si in final au plecat in alta tara, au dat la ASE sau si-au gasit un post la firma parintilor.
Tocmai nu îmi mai pare rău că m-am trezit aşa de dimineaţă.
Cred că se face o confuzie între “vreau să mă fac jurnalist” şi “vreau să mă fac scriitor”. Prima se poate învăţa, a doua se poate eventual moşteni. Altfel, multă confuzie…
Eu am examenul ieri și tot nu mi-am revenit din invenția tâmpă și seacă pe care am reușit să o scriu.
Din păcate suntem învățați de la început că trebuie să mințim și să inventăm, iar treaba asta s-ar putea să le placă unora mai tare decât munca de teren.
Sunt student la jurnalism la Cluj si imi aduc aminte ca in primul an la un curs am avut de facut tot ceva de genul asta. Nu e un exercitiu prea rau pentru profesori pentru a afla ce stil abordeaza studentii sai. Din pacate majoritatea folosesc un stil patetic, devenind la randul lor patetici. Acum lucrez la un ziar local unde prioritatea este “umplerea paginii” nu informarea, deci exercitiul asta cu compunerea este cat se poate de realist.
Exista multe alte variante valide de a-i selecta pe cei care au setul de valori si flerul necesare meseriei. Poate ca intervievarea fiecarui candidat nu e posibila pentru ca sunt foarte multi, dar ma gandesc la teste precum “cum te pregatesti pentru un interviu cu X”, “cum ai relata despre subiectul Y astfel incat sa spui ceva nou”, etc. Raspunsurile nu trebuie sa fie ca la carte, dar se poate vedea din ele daca au macar o idee.
Si cred ca ar trebui sa conteze dosarul. Ce a facut inainte de admitere? A lucrat la revista scolii? A facut voluntariat? A avut activitati extra-scolare? Gradul de implicare sociala spune multe despre capacitatea cuiva de a relationa, de a pune intrebari, de a se pune intr-o situatie care iese din zona de confort.
Capacitatea de a inventa este, culmea, masura inversului acestor atribute.
As face un examen mai practic. As pune ca o conditie de admitere prezentarea unui portofoliu cu doua-trei materiale mai ample. Asa iti poti da seama daca respectivul elev este curios, daca e muncitor in ceea ce prievste reportingul, daca e organizat cand trebuie sa puna informatiile cap la cap sau daca are notiuni elementare de gramatica ( si spun elementare pentru ca, din pacate, la ziare si tv mai toate treburile astea tehnice cad in seama editorilor sau corectorilor).
Restul ar trebui sa inveti in facultate. Sau macar sa ai profesori care sa te sustina si sa te ambitioneze sa scrii ca sa capeti exercitiu.
Am urat examenul de admitere la FJSC si ma bucur ca nu am urmat facultatea pana la urma, desi am fost admisa. Anul ala a fost o pierdere de vreme. Tin minte ca la primul seminari ne-a ridicat pe rand in picioare si ne-a pus sa spunem de ce am venit la FJSC. 90% voiau sa fie prezentatori TV.
Articol tău a fost adăugat pe FTW…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe ! Vizitatorii tăi te pot vota la http://ftw.ro/Social_politic/Vreau_s_fac_jurnalism_deci_inventez...
Daca ar fi un simplu examen de creativitate nici n-ar fi asa grav. Mi se pare mai grav faptul ca aceasta creativitate este cumva indusa, dupa luni de zile de meditatii cu profesionisti in ale creativitatii. Te invata cam prin ce zone sa te invarti ca sa impresionezi. Daca am ajuns sa desenam sabloane creativitatii, e de rau.
Oameni buni, se incearca depistarea unor tineri capabili sa scrie corect in limba romana, sa lege o poveste cum au invatat in liceu (in cel mai bun caz, pentru ca unii povestesc cum au vazut la TV). Ceea ce e extrem de dificil.
Am colegi care au luat licenta cu o nota destul de marei si scriu ca si cum nu ar fi trecut prin examenul de admitere.
Ce sa mai spun de multe articole agramate? De sefi care iti ”corecteaza” o idee exprimata corect si impunandu-ti varianta lor stupida.
Nu mai idealizati. E doar FJSC. Ceva mai buna decat zecile de particulare ”de jurnalistică”.
Nici nu cred ca e vorba de idealizare. E irelevant pentru dorinta de a avea un invatamant de calitate sa facem comparatii intre mediocritati. Critica constructiva, de tipul, pastram ce e bun, blamam ce e prost, oferim solutii e singurul lucru care poate face ceva sa se schimbe. Din pacate, in Romania, ne-am obisnuit atat de tare ca “oricum nu conteaza”, ca nici macar acest efort nu-l facem.
Eu cred ca sunt carente incepand din liceu si sunt carente la toate materiile. Lipsa de interes pentru citit, lipsa de curiozitate in speta pentru lumea inconjuratoare, pentru povesti e un lucru foarte trist si de cele mai multe ori rezultatul lenei personale lasate sa se dezvolte, de catre parinti, de catre cadrele didactice.
Apoi, si aici vorbesc din experienta personala, desi nu am facut jurnalism sau vreo facultate cu profil umanist/litere/etc, ci arhitectura, majoritatea profesorilor si in esenta intregul sistem educational nu fac decat sa striveasca orice interes nativ sau dobandit pentru un subiect. In cele din urma raman in picioare doar cei care stiu sa lupte pana la sfarsit, prin orice mijloace, si cu incrancenare, spre un rezultat de cele mai multe ori plin de concesii sau deloc demn.
Examenele de admitere, primii ani de facultate iau copilul format de liceu, cu tot cu visele, sperantele si dorintele lui si i le nimicesc pe toate sistematic. Pare dramatic ce spun, dar nu este. Sunt experiente dure, traumatizante si care, dupa ani de zile si plimbari pe afara, iti dau de inteles ca nu au avut de fapt nici un rost. Nu sunt decat ani pierduti, vise pierdute, amagiri etc. Unii pleaca de aici, unii renunta cu totul si fac altceva. E foarte trist. E si mai trist sa realizezi ca lucrurile ar fi stat altfel daca de la bun inceput urmai un anumit tip de invatamant.
Desi poate acum as putea sa raspund la acea cerinta de examen, pentru ca am citit, am vazut filme, am calatorit si as putea sa-mi imaginez o calatorie in jurul lumii pana la nivel de detalii senzoriale, cand am terminat liceul cu siguranta nu puteam. Scriitura mea pur literara de atunci era puerila in cel mai bun caz. Corecta, poate, puerila, cu siguranta. E drept ca nu m-am pregatit atunci special pentru asa ceva si nu aveam experienta (nici in scris nici in viata), dar mi s-ar fi parut mult mai normal sa se dea examen de tipul, relatati ultima saptamana de dinainte de examen. Macar nu trebuie sa infloresti, sa inventezi, te ai pe tine drept subiect si poti sa transformi asta intr-o poveste. E jurnalism personal si, in primul rand, e adevar.
Doi, nu cred ca tine scuza cu “sunt multi deci nu pot fi intervievati toti”. In strainatate sunt interviuri cu foarte multi studenti.
La facultatile de arta din Anglia spre exemplu te duci cu portofoliul de lucrari, il predai, ei se uita si selecteaza portofoliile care prezinta potential si din care rezulta ca ai fie talent (cu toate ca eu personal nu cred in talent ci in munca si nici ei nu selecteaza exclusiv pe “talent”) fie interes (munca munca munca) sau o viziune, apoi te cheama inapoi si te pun sa vorbesti despre o lucrare si sa o sustii in fata unei comisii si a celorlati studenti. La sfarsit te intreaba si ei si studentii diferite lucruri despre portofoliu sau ce ai prezentat. Asta e examenul.
Acelasi lucru se poate face si la jurnalism. Cum zicea cineva mai sus, cu portofoliu si interviu. Portofoliu de 3-5 texte – reportaj, interviu, chiar si fictiune, si apoi sustinere. In Anglia nu se inscriu 5 la facultate si au timp pentru toti, pentru ca ii intereseaza si vor sa aiba oameni buni in facultati si mai apoi si mai buni in campul muncii. La noi in cel mai bun caz vor sa stranga cati mai multi platitori de taxe, cu toate ca, la stat, nu se plateste si nici macar n-ar fi vorba de asta.
Eu am dat examenul pt admiterea la FJSC ieri , 21.iulie.2009. La subiectul de naratiune am scris ca aventura vietii mele in croaziera a fost ca pentru prima data m-am lasat “purtata de val” si am facut dragoste cu un baiat . (pe vapor)…. As vrea sa stiu daca o sa fie considerata o compunere vulgara sau una originala ??? :P:P:P
enryka
Daca ai scris-o amuzant, intri. Eu am parodiat o transmisiune de știri panicarcă, gen OTV, Știrile de la ora 5 PRO (trebuia să scriem despre o furtună într-un sat). Mie mi se par mai valoroase si relevante exercitiile de gramatica.
bv tie Andy ai avut inspiratie …. mie sincer nu prea mi’a placut tema asta cu croziera , chiar nu’mi veneau idei in minte sa scriu cv deosebit…….oricum nu descris orice…asa cum spuneau unii pe niste forum-uri……pana la urma conteaza cum interpreteaza cei din comisie ideea ta….mai mult am scris la misto…decat deloc….:))) i’am amuzat putin
Alternativa? Sistemul englez nu functioneaza din rezoane cantitative. Va imaginati ca nimeni nu citeste doua-trei eseuri pentru o mie de candidati! Motivul pentru care admiterile de pe la noi, oricit de novatoare par la inceput, devin sistematic contra-productive, este exact sistemul de invatamint.
Totusi, despre admiterea la FJSC se poate spune ca a avut doi nasi (mai precis, ciocli):
Unu, reducerea, an de an, a probelor/criteriilor, pina la aproape disparitia lor (anul trecut parca a fost apogeul) – lucru care a dus la mentinerea unei singure probe si criteriu, care, in formula originala a admiterii, nici macar nu erau importante.
Si doi, obiceiul nu foarte sanatos de a se cere subiecte posibile pentru aceasta proba de la toti profesorii, indiferent de capacitatea lor sau de sanatatea lor mintala, imaginatie, etc., pentru ca apoi subiectul sa fie tras la sorti din acest pool.
Oricum, au existat si subiecte ok, de-a lungul vremilor, doar ca s-au tocit, precum creatorii lor.
Multumesc tuturor pentru comentarii. E limpede ca ar fi de muncit la aceasta admitere. Dupa mine, cea mai simpla rezolvare ar fi transformarea subiectului intr-un alt gen de text:
- scrie despre cea mai importanta calatorie din viata TA;
- scrie o scrisoare profesorului din liceu care ti-a influentat cel mai mult alegerea facultatii;
- scrie despre ce media consumi si argumenteaza-ti preferintele.
Etc. S-ar pastra ideea unui test care evalueaza folosirea limbii fara a mai forta candidatul sa inventeze. Macar sa scrie despre ce cunoaste, ce a trait etc. E mai aproape de jurnalism decat “constructia” unor momente care nu au avut loc niciodata.
Altfel sunt de acord cu cei care spun ca e gresit sa testezi “creativitatea” – mai ales una impusa de meditatii cu cadrele didactice ale facultatii.
In ceea ce priveste structura, constructia si tehnica, facultatea n-ar trebui sa aiba prea multe pretentii. Sunt lucruri pe care ar trebui sa mi le ofere in anii care urmeaza.
Structura? Constructie? Tehnica? Ce sunt alea? :)
Am facut parte ani la rand din comisia de examinare a lucrarilor scrise la FJSC (niciodata la oral, desi mi-ar fi placut), asa ca simt nevoia sa intervin. O sa incerc sa ma obiectivez (desi asta mi-a atras in trecut acuzatia ca “injur” facultatea pe care o servesc, lucru total neadevarat, si, pe de alta parte, pot fi cu usurinta si pe buna dreptate invinuit ca afectiunea pe care o am pentru aceasta scoala unde am fost si student si prof ma impiedica sa fiu altfel decat subiectiv). Precizez, de asemenea, ca eu consider ca FJSC e cea mai buna scoala de profil din tara, ca e util sa o faci daca vrei sa fii jurnalist (desi nu e neaparat nevoie sa faci o facultate de jurnalism ca sa fii un bun gazetar) si ca exista acolo profi si cursuri la acelasi nivel cu cei/cele din cele mai bune scoli din Europa sau SUA (asa cum exista si altii/altele care nu se ridica la acest nivel). Sigur, nu acesta e obiectul discutiei de fatza, ci examenul de admitere. Iata o serie de observatii/precizari cu privire la acesta (cu scuze pentru lungimea mesajului):
- Sigur, forma actuala a examenului si diversele variante care au existat de-a lungul timpului nu sunt ideale. Propunerile lui Cristi sunt de bun simt. De altfel, au existat, de-a lungul vremii, sugestii asemanatoare — eu insumi, la fel de convins ca si Cristi ca ideea de a imagina intamplari este nepotrivita, am propus la un moment dat ca cei care candideaza sa trebuiasca sa descrie o fotografie sau un film, o persoana, ori sa povesteasca subiecte legate de actualitate (la urma urmei, un candidat la jurnalism trebuie sa fie o persoana curioasa si la curent cu ce se intampla in jurul sau si in lume, nu?). Astfel de propuneri, aparute in diverse forme de-a lungul anilor, n-au fost adoptate din varii motive (de logistica, de exemplu), insa discutii despre imbunatatirea examenului au loc cel putin in fiecare an, in consilii la care participa si studenti. Asta inseamna ca cei care sunt preocupati de acest lucru pot contribui la discutie si pot veni cu propuneri.
De altfel, examenul oral (la care intre timp s-a renuntat, pentru ca implica un efort imens din partea examinatorilor) era, cumva, gandit (si) in aceasta idee — candidatilor li se cerea, de exemplu, sa vorbeasca despre subiecte reale, precum avortul sau razboiul din Iugoslavia, sa descrie un membru al comisiei de examinare sau sa povesteasca o zi din viata lor.
- In alta ordine de idei, Cristi are, in principiu, dreptate in privinta examenului de creativitate si expresivitate, dar faptul ca unui candidat i se cere sa creeze un text nu inseamna ca e invatat sa minta sau sa insele.
Sa ma explic: ideea examenului e de a pune candidatul in situatia de a-si imagina o situatie reala, de a gandi o dezvoltare pornind de la o premisa. Este, desigur, un exercitiu de imaginatie, dar creativitatea este un lucru necesar oricarui bun jurnalist. Un subiect real abordat creativ (a nu se intelege prin asta actul de a truca adevarul) si expresiv are mai multa relevanta pentru cititor. Tipul de jurnalism pe care il practica, de exemplu, chiar Cristi sta marturie pentru acest lucru. De altfel, jurnalistul face exercitii de imaginatie ca parte a procesului de documentare. Orice documentare presupune imaginarea unor posibile dezvoltari si unghiuri de abordare, care, desigur, se pot confirma sau nu. Spre exemplu, pot porni o investigatie dupa ce aud ca o anumita fabrica varsa intr-un rau deseuri toxice, periculoase pentru mediul inconjurator si pentru sanatatea oamenilor, animalelor si plantelor. Pornesc, asadar, de la un scenariu, iar investigatia poate confirma sau infirma presupunerea initiala. Imaginatia ma ajuta, in jurnalism, sa descopar piste, sa identific surse, sa formulez intrebari care sa faca subiectul mai clar si mai relevant.
Acest tip de examen testeaza, de asemenea, modul in care candidatul se raporteaza la ce se intampla in jurul lui, modul in care gandeste, capacitatea de a gasi rezolvari plauzibile si, nu in ultimul rand, stapanirea limbii si vocabularului.
Din pacate, ceea ce scoate la iveala, an de an, acest examen este precaritatea cunostintelor despre lume, viata, gramatica si stilistica pe care le au candidatii in bagajul cu care vin din liceu. Procentul celor care nu sunt in stare sa duca pana la capat o fraza in limba romana, care nu stiu sa scrie decat asa cum vorbesc in cartier, care habar n-au de topica, punctuatie si diverse reguli elementare este socant de mare. De asemenea, este incredibil cat de putin pregatiti pentru viata sunt multi dintre acesti copii (si nu e vina lor, desigur). Imi amintesc de un an in care, cand subiectul iti cerea sa-ti imaginezi ce se intampla atunci cand are loc o pana de curent intr-un mare oras, in majoritatea compunerilor venea, practic, apocalipsa. Oamenii se aruncau pe geam, automobilele se ciocneau unele de altele, femeile zbierau, barbatii se isterizau, copiii se pierdeau de parinti si urlau etc. etc. etc. Sa ne mai miram de modul prapastios in care sunt relatate la posturile de stiri si in ziare subiecte precum cutremurul sau gripa porcina? Capacitatea de a gandi o situatie (imaginatia, daca vreti, in sensul realist al cuvantului) reprezinta o calitate esentiala pentru un jurnalist care acopera un subiect, care isi face o strategie a relatarii, care trebuie sa identifice cele mai bune surse si cele mai relevante intrebari.
- Unele comentarii de mai sus fac necesara precizarea ca examenul nu cere candidatilor sa se exprime jurnalistic, sa stapaneasca tehnici jurnalistice. Ei trebuie sa faca doar dovada ca stiu sa duca un text, sa exprime idei, sa scrie corect si expresiv, sa gandeasca cu capul lor (si sa gandeasca normal) — ceea ce, dupa cum se dovedeste an de an, nu e lucru usor.
- Despre meditatii: subiectul tot revine in discutiile despre examenul la FJSC, dar ceea ce multa lume nu realizeaza este ca facultatea nu incurajeaza meditatiile. Exista un folclor intretinut de diverse persoane in jurul admiterii, care face ca multi candidati sa afle ca trebuie sa faca meditatii ca sa intre, dar asta este fals. Exista an de an candidati care intra fara meditatii si in plus exista un forum unde cei interesati primesc sfaturi si “meditatii online” de la profi, unde pot trimite texte si primi feedback. Ca unul care a participat in trecut in comisia de admitere, pot sa spun ca exista, totusi, un decalaj clar intre bagajul cu care vin acesti copii din liceu si ceea ce se cere la admitere. Adica: liceul romanesc, in general, nu te pregateste pentru o admitere liberala, asa cum nu te pregateste pentru o facultate liberala; elevii nu sunt invatati sa gandeasca cu propriul cap, sa fie creativi (in sensul bun al cuvantului), sa fie atenti la ce se intampla in jurul lor. Sunt, desigur, exceptii, dar de regula candidatii sunt obisnuiti sa memoreze formule si retete, iar daca ii scoti putin de pe sine sunt complet derutati. Asta inseamna ca, in unele cazuri, nitica pregatire inainte de admitere se cere. Dar nu trebuie sa fie meditatii platite. Cum spuneam, exista posibilitatea de a apela la sfaturile profilor si actualilor studenti pe site-urile facultatii si pe altele. Pe langa asta, ajuta foarte mult o baza larga de lecturi, consumul presei de calitate (care din pacate e cam greu de gasit la noi) si exercitii constante de scriitura (nu jurnalistica) si gandire — lucruri pe care liceul si parintii ar trebui sa le cultive. A, si inca ceva: adesea, la evaluarea unei lucrari, se vede cand cineva scrie dupa o reteta bagata cu pompa in cap de un meditator, iar asemenea prestatii nu sunt notate prea bine. Asta nu inseamna, desigur, ca nu sunt si candidati buni care mai fac si meditatii in care isi dezvolta aptitudinile de scriitura si care au succes la admitere, dar convingerea mea este ca un candidat bun, care a citit mult si gandeste ok are mari sanse sa intre oricum, asa cum un candidat slab, oricat ar fi de meditat, are mari sanse sa pice pana la urma.
- Acestea fiind zise, e, totusi, o examinare inevitabil subiectiva si succesul sau insuccesul pot depinde de diverse conjuncturi — daca prinzi o zi buna sau proasta, daca ai prea multe emotii si nu poti sa te concentrezi, daca membrii comisiei sunt prea obositi atunci cand iti citesc textul, plus ca fiecare examinator, dincolo de barem, are prorpiul mod de a privi lucrurile.
- Una peste alta, examenul nu e perfect, facultatea nu e perfecta si sunt convins ca multi dintre cei care au exprimat critici mai sus au facut-o intemeiat. Ce am vrut sa arat eu este ca lucrurile pot evolua si ca exista o valoare si un rost si in actuala forma de admitere. Din pacate, unele lucruri nu pot fi aplicate pentru ca nu exista capacitatea pentru asa ceva. Spre exemplu, admiterea pe baza de dosar — sunt inca foarte multi candidati pe loc, iar eforturile logistice, de personal, timpul alocat etc. ar fi prea mari, la resursele actuale. Chiar daca s-ar face treaba asta, admiterea ar dura prea mult. Asta nu inseamna ca nu pot fi cautate solutii pentru ca aceste impedimente sa fie rezolvate. Spre exemplu, intrebarile de dosar (implicarea in revista scolii etc.) de care vorbea Georgiana ar putea fi incluse in examenul scris.
Imi dau seama ca am lasat la o parte o gramada de aspecte despre care as fi putut vorbi, insa deja m-am lungit prea mult.
Oricum, ma bucur sa vad ca astfel de lucruri se discuta. Asta inseamna ca, in ciuda momentului dificil prin care trec jurnalismul si industria media, mai este inca destul interes pentru meserie. Si, foarte important, inseamna ca exista destul interes pentru discutarea diverselor aspecte legate de formarea jurnalistilor — un lucru despre care, din pacate, nu s-a vorbit niciodata indeauns.
[...] tot e perioadă de examene de admitere, Cristi Lupșa scrie la el pe blog că i se pare greșit ca examenul de admitere la facultatea de jurnalism să conțină o probă de [...]
Ah, ce vremuri erau acelea cînd se discuta post-mortem pe blogul meu despre admiterea la FJSC, pentru că altă platformă de discuţii nu prea era! Am făcut forumul cu secţiunea de meditaţii gratuite şi lucrurile s-au mai relaxat.
Cîteva observaţii:
- cam nimeni dintre comentatori nu propune alternativă la acest examen
- nu poţi cere articole de presă, pentru că mititeii nu învaţă asta la liceu, de aia vor la această facultate
- FJSC rămîne cam singura din Unibuc care mai are examen. Ar fi mai bine fără?
- propunerile de subiecte ale lui Cristi sunt exact în spiritul celor care se dau şi se află printre propunerile de pe forum. Cristi, menţionează sursa deci :-)
- la ID, se face admitere prin CV şi scrisoare de motivaţie, asta fiind a doua variantă de admitere la ID, alături de admiterea tradiţională şi confirmarea locului la ID, în caz de reuşită.
- lipsă de docoumentare la comentatori despre examenul de admitere de la FJSC, cînd simpla căutare pe Google dă mii de rezultate.
La restul lucrurilor nu mă pricep, am o experienţă destul de redusă (vreo 10 ani) la admiterile de la FJSC.
Argumentul cu ”nu trebuie sa scrie jurnalistic” candidatii lol mi se pare la fel de credibil ca atunci cand spui unui musafir enervant”mai veniti pe la noi” :D
Daca nu ai fler jurnalistic bati campii fara multa gratie la examenul de admitere intr-o facultate de jurnalism. Dar, ca folclor incurajator pentru urmatorii candidati… merge ;)
Profii au intotdeauna dreptate.
Modelul cu portofoliul de eseuri si interviu(eventual articole pe genuri jurnalistice, de ce nu?) mi se pare foarte interesant. Regret ca nu li se pare atractiv si celor care voteaza schimbarile :)
@ Andi: Si totusi, asa e, nu trebuie sa scrie jurnalistic. Scriitura jurnalistica e diferita, cere instructie si nu poti sa ceri unui candidat la o facultate care te invata jurnalism sa stie deja jurnalism. Ar fi absurd. Din acelasi motiv, portofoliul de “articole pe genuri jurnalistice” e o idee la fel de absurda.
Repet, ceea ce se doreste este ca oamenii sa scrie romaneste. Jurnalism se presupune ca inveti in scoala. Cu gramatica, topica, logica si baza de lecturi vii de acasa.
Iar asta cu “profii au intotdeauna dreptate” o s-o iau ca pe o rabufnire datorata unor frustrari. Banuiesc ca ai suferit si imi pare rau pentru asta. Bafta :)
Bradut, gramatica este esentiala, dar nu este de ajuns. Gramatica se da si la admiterea la Litere si la Limbi Straine. Nu e firesc ca asta sa fie criteriul cel mai important.
@ Jo: Ai dreptate, desigur si nici n-am zis ca gramatica e de ajuns. De altfel, la examen nu se da gramatica aia cu despartit in propozitii. Esential e ca oamenii sa scrie romaneste. Si nici asta nu e de ajuns. Jurnalismul e o chestiune de atitudine, de tenacitate, de multe alte lucruri, nu doar de cunoasterea limbii. Si, de fapt, un examen, oricum ar fi el, nu poate sa descopere toate chestiile astea la un copil abia iesit din liceu. Sunt lucruri de care or sa-si dea seama pe parcurs. Tragedia, cred eu, e ca multi ajung sa realizeze, la un moment dat, ca de fapt nu si-au dorit asta. Dar pentru ca s-au angajat pe drumul asta, continua, in lehamite, si ajung sa faca prost o meserie pentru care de fapt n-au chemare. Altii intra cu ideea ca vor fi Andreea Esca sau Dan Diaconescu sau mai stiu eu cine si ajung sa descopere ce inseamna jurnalismul cu adevarat. Dar cred ca sunt rare cazurile in care un absolvent de liceu vine la facultatea asta stiind foarte bine cu ce se mananca si ce vrea sa faca.
Da, am suferit, multumesc pentru empatie;) Dar nu atat de mult incat sa ii consider incapabili pe adolescenti (17-18 ani) sa caute definitiile genurilor, sa urmareasca articole de presa si sa incerce sa scrie PE GENURI pentru un portofoliu :) Harnicia si curiozitatea adolescentina nu trebuie subestimate. Daca vor jurnalism, sa demonstreze ca inteleg cam ce e jurnalismul.
99% dintre fete vor sa ajunga ”dive tv”, de asta vin la jurnalism(din declaratiile colegelor mele!). Se dezumfla repede, cam in primul semestru, cand afla ca tot prin metoda traditionala se ajunge diva, nu ar fi fost nevoie de FJSC:)))
De cate ori ajungi intr-o redactie ti se spune sa uiti tampeniile invatate la Jurnalism. De ce trebuie sa existe sciziunea asta?Cineva ar trebui sa cedeze. Cred ca mai bine ar s-ar adapta facultatea cerintelor pietii. Teoriile savante pot fi aplicate, insa cine mama mamii invataturii sa te invete cum??
@George Hari
Am absolvit FJSC dupa patru ani la buget (am tinut sa fac precizarea asta ca sa nu aud apoi ca nu stiu despre ce vorbesc/sunt un simplu “comentator” nedocumentat).
1. (si pentru Bradut) Facultatea incurajeaza meditatiile la creativitate din moment ce aceia care le ofera si primesc si bani (sume marisoare) pentru asta sunt profesori ai facultatii. As putea sa dau si nume, dar nu despre asta este vorba. Este vorba despre faptul ca este oarecum impusa o directie in care trebuie sa o ia imaginatia pentru a fi pe placul comisiei.
2. Subiectele propuse de Cristi NU sunt in stilul celor date acum. El propune relatarea unor evenimente CONCRETE din viata viitorului student. Normal ca pentru a vorbi si despre ceva ipotetic trebuie sa te raportezi la propria experienta de viata, insa pentru un absolvent de liceu este mult mai normal sa vorbeasca despre cea mai frumoasa calatorie din viata lui (ceva ce s-a intamplat, undeva o fi fost copilul ala) decat sa vorbeasca despre o calatorie ipotetica in jurul lumii. Important este ca acel candidat sa demonstreze ca ii merge mana sa vorbeasca despre lucruri intamplate, reale, nu sa isi inceapa propria nuvela… Si ce spunea Bradut legat de analiza de texte sau fotografii este interesant si nu cred ca este atat de complicat sa fie fotocopiate 2000 de foi A4 cu un text/poza. FJSC nu e atat de saraca pe cat pretinde.
3. Ba poti cere articole de presa. Normal ca nu il notezi asa cum il notezi in anul 1 dupa un semestru de Tehnici de Redactare, dar asa macar triezi intre fatzele care vor sa fie asistente de Morari si cei care chiar vor sa faca presa. Un tanar interesat sa studieze Jurnalismul citeste presa, se documenteaza, stie cum arata un articol de presa… in timp ce fatza nu prea stie.
4. La admitere, candidatilor li se cere practic o naratiune despre o anumita tema. Cu toate acestea, in timpul facultatii, jurnalismul narativ este ignorat total… In schimb, studentii invatau (pe vremea mea, cel putin) tehnici in editarea de carte sau cum sa faca site-uri in programe depasite…
5. Ar fi frumos ca atat intrarea cat si iesirea din facultate sa fie circulara. Daca la admitere ii ceri sa scrie, sa fie coerent, inventiv cu toate ca nu are o baza, cand termina nu te mai intereseaza daca mai poseda acea creativitate de la inceput, insistandu-se exclusiv pe partea teoretica. O sa spuneti ca da, dar studentul e testat periodic in timpul anilor de studiu… Hmmm, nu prea cred:) Sefa de promotie a generatiei mele scria “haide-ti” si “propria s-a idee”:) Daca sunteti mai catolici decat papa, fiti de la inceput pana la final.
Erata: Ar fi frumos ca intrarea si iesirea din facultate sa fie circulare
:)
cine stie cand vor fi afisate rezultatele de la examen ? :D
Cu ce sunt de acord:
Unu: Da, sistemul nu e perfect, poate fi imbunatatit, revolutionat chiar, dar asta cere timp. Aproape sigur, posibilitatea exprimarii unor reactii ca virgula cele intalnite aici, va aduce la asa ceva.
Doi: Creativitatea in sine nu trebuie “meditata” sau “preparata” prin retete standard, e absurd. Meditatii la creativitate? Ridicol. Daca vorbim insa de exercitii de stimulare a creativitatii, de canalizarea eforturilor creative pentru a obtine un anume rezultat, asta nu mi se pare chiar o aberatie. Cred ca tocmai aici vine ideea pe care multi dintre cei care s-au indignat pe acest subiect par sa o piarda: “creativitatea in vitro” nu duce nicaieri. Invata s-o strunesti, s-o pui in slujba unui scop bine determinat, and you’re a winner. Am impresia ca despre asta e vorba la aceasta proba de admitere. Plus, din cate stiu eu, cu asta se lucreaza constant dupa ce ai intrat.
Cu ce nu sunt de acord:
Unu: “Gramatica se da si la admiterea la Litere si la Limbi Straine. Nu e firesc ca asta sa fie criteriul cel mai important.” (Jo) – Serios? Pai hai sa le zicem si doctorilor: “Anatomia nu mi se pare asa de importanta ca sa devii doctor”, sau arhitectilor: “matematica ar trebui sa fie undeva la urma in meseria asta”. Jurnalistul are ca unealta principala cuvantul, limba. Daca unealta respectiva e stirba (sau schioapa), cat de solida va fi lucrarea construita cu ea? “Creativitatea e pacatul capital”? Hmm, apropo de ingineri, ma intreb si io’, ca prostu’: daca toti ar fi lipsiti de creativitate, cine ce-ar mai construi/inventa/imbunatati pe lumea asta?
Doi: In sine, ideea cu portofoliul de articole nu e rea, dar ce te faci cu acei “copii” care n-au “publicat” sau scris pe niciunde (pereti, gazete de liceu, hartie igienica sau servetele) dar simt si stiu ca asta vor sa faca? Daca-i discriminare s-o stim si noi, monsher.
Trei: Admiterea e un proces de selectie, nu pot intra toti, criterii trebuie sa existe. Traume sau deziluzii pentru cei respinsi? Sorry, but who cares? Sunt lucruri mult mai traumatizante in viata, ale caror urme le porti cu-adevarat o viata intreaga. Ma indoiesc ca o admitere la o facultate, indiferent cat de indelung ravnita, are acelasi dar. What doesn’t kill you makes you stronger, vorba neamtului :) Asta-i viata, asa crestem si ne maturizam, trecand prin incercari, cazand si ridicandu-ne, nu stand in puf asteptand sa ne fie adus totul la nas, proaspat si la temperatura ideala. Plus, daca vrei cu-adevarat, nu te opreste nimeni sa incerci in anul urmator. Eu nu am intrat (da, tot la FJSC) din primul an. Si exact admiterea la care am picat m-a facut sa fiu convins ca asta era chemarea mea, asa ca am dat examen in anul urmator si am intrat. Daca nu intram, mai dadeam o data. Dar am reusit. Cum? Fiindca am avut bunul simt sa recunosc ca sunt lenes si nu ma pot mobiliza pe cont propriu sa invat cum trebuie pentru un examen asa de serios. Munceam, aveam bani, am platit doi profesori sa ma mediteze acolo unde stiam clar ca am lipsuri: la limba straina si la gramatica. M-am fortat pe mine insumi sa reusesc. Viata m-a adus, dupa absolvire, pe alte drumuri, pe alte meleaguri. Nu ma pot mandri ca am invatat in amanunt absolut tot ce mi s-a predat in facultate, cum ar fi semiotica, istoria civilizatiilor, teoria comunicarii etc. Dar, desi n-am ajuns “jurnalist consacrat” datorita circumstantelor, tot ce am facut de-atunci incoace, in tot ce am excelat si am reusit sa fiu apreciat, a avut la baza cate ceva mostenit din facultate: faptul ca am fost fortat sa fac exercitii peste exercitii, de scriere si rescrieere, editare si gandire (da, am invatat sa-mi strunesc creativitatea respectiva, desi nu total, of course). Am invatat tehnicile de baza in fotografie si filmare, mi-am insusit conceptul de a fi mereu deschis la orice experienta noua, fara a ma grabi la a o cataloga sau a trage concluzia inainte de vreme (yes, asta chiar de la nenea Coman cetire) s.a.m.d. Ca sa nu mai vorbesc de valoarea schimburilor de experienta, avantajul de a fi in prezenta multor oameni de renume din domeniul comunicarii, oameni din toate colturile lumii pe care nu stiu cum si unde i-as fi intalnit altminteri…
Concluzie: FJSC poate foarte bine sa nu fie cea mai buna facultate de jurnalism (si sa nu uitam, stiintele comunicarii) din Romania. But who’s judging? In orice caz, judecata de valoare la punctul asta nu poate veni de la o mana de oameni frustrati de faptul ca n-au reusit sa intre in citadela. Desi, daca apuci sa te gandesti putin mai temeinic, insusi faptul ca exista atata frustrare, deziluzie si chiar “trauma”, spune ceva despre valoarea institutiei. Oricum, prefer sa acord mai mult credit impresiei profesionistilor care au relatii serioase cu aceasta facultate, publicatiilor, organizatiilor si forumurilor internationale (formale sau nu) cu care se afiliaza. Nu stiu de ce, dar am asa o impresie ciudata, cum ca aprecierea acestora are mult mai multa greutate, cu atat mai mult cu cat unele dintre ele au fost chiar fondate prin eforturile si initiativele (apropo de creativitate ca pacat capital) unor “profi” de la FJSC care, greu de crezut, se intampla sa fie dedicati trup si suflet domeniului comunicarii. A nu se uita, jurnalismul e doar o parte din acest domeniu, una dintre variile profesii pe care ti-o insusesti numai DUPA ce te-ai pregatit, indelung si temeinic, a o practica cu succes. Hmm, asa, cam ca orice alta profesie pe lumea asta. Succes!
enryka
Creativitatea se testeaza greu, ce credeai?!
Iti dai seama cat de greu va fi sa se stabileasca numarul de puncte pe care il meriti pentru ca te-ai lasat “purtata de val” si ai facut dragoste in croaziera de admitere???:)
Bafta
:)))) mai stii…. poate am noroc de un corector pasionat de….dragoste :))))) :P:P:P
daca se afiseaza rezult sa dati si voi raportul aici pe forum :P
Rezultatele o sa se afiseze maine, adică luni, 27 iulie.Baftă celor ce au dat examen.Locul 240 e al meu:P
@ Sorin: Nu asta am spus. Mai citeste o data.
[...] Vreau să fac jurnalism deci inventez [...]
Buna.Am dat si eu admiterea la jurnalism pe 21 iulie iar subiectele m-au dezamagit complet.Subiectul cu croaziera mi s-a parut total deplasat.Adica,un elev care nu a iesit vreodata din tara de unde sa stie cum ar fii?Isi imagineaza,insa aceasta imaginatie se pare ca nu este indeajuns.AM putut sa scriu in lucrarea mea despre Europa,singurul loc pe unde am fost iar in rest m-am bazat pe cunostiinte istorice si am vorbit despre Egipt.Nu a fost indeajuns.Plus fata de asta,cerinta spune sa le povestim prietenilor nostri.Ok,dar puteai foarte bine sa faci dialog si sa te depuncteze pentru ca vroiau naratiune sau trebuia dialog si tu stiai ca trebuie naratiune.Cand comisia a fost intrebata,ne-a raspuns ca:”tine de subiect,nu pot sa spun.Faceti cum vreti.”,iar noi,am facut ce am vrut.Pentru un elev,a fost foarte greu,gramatica puteai sa o inveti,dar la creativitate si expresivitate trebuiau si ei sa ajute prin subiectul dat.Nu am facut meditatii,am lucrat acasa,am invatat gramatica cat am putut cu numeroase carti m-am folosit si de forum,insa se pare ca tot cei meditati au intrat.Unii se chiar laudau ca au luat meditatie de la profesorul x.Iar ultimul subiect a fost la fel de greu.Perioada postdecembrista,pentru multi un subiect necunoscut iar eu cu toate ca cunosc subiectul foarte bine(am ales facultatea de istorie in cele din urma),am luat doar nota 6 pe acest subiect.M-a dezamgit complet,si am ales istoria,total opus.Mi s-a spus ca pot sa lucrez in domeniul mass-media si cu istoria.Acum,ramane de vazut.Cat despre admitere la FJSC,sper sa se imbunatateasca:).
Lavy: O spun deseori – nu ai nevoie de facultate de jurnalism ca sa ajungi un jurnalist bun.
@ Lavy: Sper sa nu te superi pe mine (desi cred ca o sa te superi), dar, chiar si pe forumuri si in comentariile de la bloguri, dar in primul rand la examenul de admitere, e bine sa scrii fara greseli de limba. Daca tu ai scris si la examen asa cum scrii aici, sunt tare curios sa stiu daca ai intrat. Altfel, bafta si citeste mult.
Jo: am facut copy/paste de pe textul tau, cam greu sa dezminti ca n-ai spus exact asta.
Lavy: Greu de crezut, desi nu imposibil, ca, in era inflatiei de informatie, s-ar putea gasi cineva care sa nu fi avut ocazia sa vada la televizor, pe internet, sau sa afle din alte surse cum ar fi o croaziera. Plus, daca intuiesc eu bine, croaziera ar putea fi doar un pretext pentru a vedea cat de departe merg cunostintele candidatului despre lumea contemporana. Iar faptul ca s-a cerut sa fie povestita prietenilor ar putea fi o incercare de a depista o anumita abilitate, inerenta unui bun jurnalist: aceea de a exprima mesajul pe intelesul segmentului de public caruia i se adreseaza. Greu? Sigur, dar exact asta e si scopul unui asemeea test, de a departaja pe cei care sunt capabili de un asemenea efort. Motivul e acela al selectiei, nu cred ca urmareste nimeni sa umileasca pe cineva, e pur si simplu vorba de un instrument de depistare a celor cu acel “plus” veritabil de inclinatie spre succes in domeniu. Cam ca la sport, nu poti selectiona un atlet care isi da duhul dupa o suta de metri de alergat, un inotator care nu rezista la nici macar o tura de bazin etc. Nu-i de-ajuns doar sa mergi, sau doar sa poti inota. Regula e valabila cam pentru orice domeniu, orice profesie, de la un anumit nivel in sus. Altfel, cum ar “fii” daca toti am fi in stare, din start, sa facem absolut orice pe lumea asta?
[...] informatie de fond cititi si ce scrie tot pe acest subiect Cristi Lupsa si profesorul Bradut Ulmeanu. Possibly related posts: (automatically generated)Jurnal de Calatorie [...]
Problema nu e admiterea..ea este mai mult sau mai putin discutabila, si foarte, foarte subiectiva. Am colegi care au intrat dupa 1 an de pregatire intensa la “creativitate” si alti colegi talentati care n-au intrat deloc.
Problema este ce faci in facultate, si pentru ce anume te pregatesti. Eu (studenta in anul II la FJSC) am senzatia ca toata facultatea e o lectie nesfarsita de creativitate, inventie si imaginatie.
Iti “imaginezi” ca lucrezi intr-un laborator de radio, iti imaginezi ca scrii editoriale, articole pentru ziare (desi, poate, tu n-ai calcat in viata ta intr-o redactie)…iti imaginezi ca faci jurnalism serios.
Astfel, ajungi intr-un final sa “iti imaginezi” ca esti jurnalist.
@sorin: Tot n-ai inteles.
Imi cer scuze ca “intrerup” discutia despre modul in care ar trebui sa aiba loc examenul de admitere la FACULTATEA DE JURNALISM.Eu am trecut de perioada primei admiteri, fiind absolventa a Facultatii de Istorie, din cadrul Universitatii Bucuresti. Intr-adevar problemele ridicate pe acest forum sunt extrem de reale,dar dupa randurile citite se pare ca exista destule persoane constiente si care intr-adevar vor sa le rezolve macar in parte. Insa problema mea este alta.
Dupa 2 ani de la terminarea Facultatii de Istorie as dori sa urmez masterul la Jurnalism. Motivele sunt mai multe: vis de copilarie, dorinta bunicului si motivul care si-a spus cuvantul, Viata si nevoia de ati extinde cunostiintele in mai multe domenii. Insa nu am reusit sa ma edific in privinta acestei admiteri. Subiectul va ramane pana la urma un eseu de motivare in 2 pagini sau trebuie realizat un proiect de cercetare cu tema diferita pentru fiecare specializare?
Va rog pe cei care aveti cunostiinte in aceste privinte sa ma ajutati cu aceste informatii si eventual as dori sa pot tine legatura cu unul dintre voi in vederea corectarii eseului sau proiectului inainte de admitere. Nu am nici un fel de indrumare, timpul este foarte scurt in conditiile in care si muncesc, ca tot omul 8 ore zilnic si nici nu-mi place sa ma duc “caine surd la vanatoare”… Chiar imi doresc sa fac acest master dar simt ca am nevoie de ajutor si indrumari pt a nu irosi timpul altora si pe al meu degeaba.
Va multumesc anticipat ptr intelegere, imi cer scuze daca nu am fost foarte coerenta (ora este de vina) si ptr lungimea mesajului.
O seara buna,
Cu stima,
Lelia Iancu
Leila,
Ai putea sa incerci sa trimiti un mail unuia dintre profesorii care predau in cadrul acestui master. Te-as indruma sa-i trimiti lui Matei Stoicovici, sau lui George Hari Popescu, poate te vor ajuta ei.Intra pe http://www.fjsc.ro/Romana/cadre.htmla sectiunea profesori si vei gasi mail-urile lor acolo.
Sa nu te sperii daca primesti un mail mai scarbos inapoi, la FJSC e ca la templele tibetane, daca vei sa intri trebuie sa insisti:-)roaga-i frumos sa-ti explice ce ar trebui sa scrii in eseul respectiv si sunt sigur ca te vor ajuta.
BAFTA!!!
sunt in clasa a 12-a si as vrea sa urmez facultatea de jurnalism.ce sfat imi dati???credeti k se merita sa urmez o astfel de facultate?
Sorella: Depinde ce vrei să faci. Cred că te-ar ajuta mult discuţia din această pagină ca să-ţi faci o idee de cum e acolo.
Sunt in ultimul an de liceu si in consecinta in febra de bac. Este ceva de groaza ce se intampla cu noua structura a examenului, ca sa nu mai mentionez programa. Totul pare un fiasco in faza incipitorie pe care nu as dori sa il vad prelungit inclusiv la admiterea la facultate.
Ma gandesc inca din clasa a9a la facultatea de jurnalism, si ma simt putin speriata cand tot recitesc pareri sau modele de subiecte ce au fost in anii trecuti la admitere. Cred ca cea mai mare temere a mea este chiar legata de aceasta parte de creatie, pe care cu greu pot sa o percep.
Se prespune ca vorbim de formarea unor viitori jurnalisti, iar aceasta admitere cred ca ar trebui sa vizeze alte calitati.
Ok, recunosc, creativitatea poate fi si ea una din calitatile unui viitor jurnalist, dar nu este prioritara in aceasta meserie. Din cate am putut remarca pana acum, un adevarat jurnalist trebuie sa fie clar, concis, sa aiba simtul stirii, acuratete si tot timpul sa fie la curent cu “tot ce misca si ce nu misca” , sa nu inceapa sa debiteze vrute si nevrute, ca pana la urma viata de zi cu zi nu este tocmai o proza, ci o realitate pe cat se poate de usturatoare. Poate ca pe undeva sistemul de valori s-a schimbat, avand in vedere tara in care traim si ceea ce citim zilnic in asa zisele “tabloide”, deci nu ar trebuie sa imi fie de mirare existenta acestei parti de “creativitate”.
Pana la urma, ce o fi o fi.. Oricat ne-am revolta sau nu, nimic nu se schimba, asa ca ramane sa mergem pe principiul strutului.. bagam capul in nisip si sa asteptam sa treaca furtuna.
nasol
Daca vrei sa te faci inseamna ca o sa te faci
si daca vrei sa fi bun, atunci o sa fi primul !
… buna … sunt in clasa a XII-a, la profil la mate-info si mi-ar placea sa studiez jurnalismul … unii oameni sunt de parere ca jurnalismul nu este o meserie de viitor, ca nu realizezi nimic cu licenta in “stiintele comunicarii ” sau, ma rog… actul final … iar unele studii cam asta arata in ultimul timp … ca doar 40% din absolventii de jurnalism se angajeaza in domeniu imediat dupa facultate … restul … isi gasesc servicii in alte domenii sau raman o perioada cu diploma in vitrina, la loc de cinste … fara o slujba, pentru ca nu-i angajeaza nimeni … chiar si Mircea Badea zicea ca nu merita sa faci facultatea de jurnalism in ziua de azi … preferabil o facultate de inginerie … are dreptate sau nu ? :) si … poate cineva sa imi raspunda la intrebarea : Merita sa faci jurnalismul din placere, sa inveti pentru tine ca sa gandesti bine si sa mizezi pe noroc … ca dupa ce termini sa prinzi un loc de munca la un radio sau in presa ? ? … sau mai bine ramai cu liceul si iesi din tara ? … astept pareri :) …