12 adevăruri despre jurnalismul narativ

Această listă e compilată din nişte idei expuse recent de Tom Hallman. Hallman, reporter la cotidianul The Oregonian, a câştigat premiul Pulitzer în 2001 pentru o serie fenomenală de articole despre un băiat născut cu o malformaţie vasculară care îi mutila o parte a feţei. Semnătura lui în ziar include această propoziţie:

Tom Hallman Jr. specializes in stories about people dealing with the challenges of everyday life.

Despre asta era jurnalismul, în caz că am uitat. Despre oameni.

1. Dacă încercăm să concurăm cu celelalte media, să facem şi să dăm totul mai repede, vom pierde. Trebuie să ne definim prin poveşti.

2. Nouăzeci la sută din ce e publicat nu e poveste. Sunt informaţii seci. În plus, prea mult jurnalism tradiţional e plin de veşti proaste, crime, ce e mai rău din noi. Ar trebui să echilibrăm cu ce e mai uman, iar acestea trebuie să fie poveşti. Poveştile ne-ar putea salva industria.

3. Cititorii nu-ţi spun că vor articole siropoase şi uşoare, ci spun: „Vreau ceva care reflectă umanitate”.

4. Cred că cititorii doresc mai mult înţeles, mai multă semnificaţie. Poveştile astea nu se găsesc în redacţie. Ar trebui să fii în redacţie numai dacă scrii.

5. Mă îngrijorează că generaţiile tinere nu sunt şcolite sa facă documentare. Sunt mult mai interesate de scris decât de documentat.

6. Dacă îmi spui: „editorul nu mă lasă”, mă întreb dacă încerci cu adevărat. Dacă povestea te cheamă, te duci naibii şi-o faci.

7. Editorii trebuie să aibă standarde mai înalte pentru jurnalism narativ, iar reporterii trebuie să şi le coboare; măcar să-şi reducă aşteptările.

8. E greu, pentru că dacă ratezi o bucată narativă, eşecul e mai dureros. Lumea va citi şi va spune: „cât spaţiu irosit”.

9. Nu există formule. Există reguli, dar deseori astea sunt făcute să fie încălcate. Care sunt regulile? 1. Trebuie să fie interesant. 2. Vezi regula 1.

10. Revistele fac cel mai bun jurnalism narativ în acest moment. Puneţi mâna pe Esquire, Vanity Fair, GQ. Începi să citeşti o poveste de-a lor şi n-o laşi jos până nu afli ce s-a întâmplat. Aceia sunt povestitorii adevăraţi; nu scriu după reguli.

11. Jurnalismul narativ se naşte din documentare de calitate, nu din scriitură. Dă-mi un reporter de teren timp de o lună şi îl pot învăţa să scrie.

12. În vremurile astea, reporterii trebuie să fie optimişti.

Comments

9 Responses to “12 adevăruri despre jurnalismul narativ”

  1. Ioana on October 18th, 2009 7:40 pm

    Cred că am uitat despre ce e jurnalismul cu adevărat și din păcate nu cred că despre a scrie jurnalism de caitate ne învață la școală. Ne-am obișnuit să scriem despre crime și violuri dar eu una simt un dor acut de un altfel de jurnalism. Dar îmi e greu să mi-l imaginez altfel.

  2. Dragos on October 18th, 2009 9:18 pm

    De fapt la pct 10 era vorba de New Yorker.
    E interesant valul asta cu jurnalismul narativ, dar in ciuda tuturor acestor argumente prezentate convingator pe puncte, as zice ca e un trend in final nociv. Ai scris bine, este vorba despre povesti, iar jurnalismul trebuie sa fie jurnalism, nu povesti.
    De multe ori (chiar si cand citesc articole din New Yorker sau Esquire) am impresia ca jurnalismul asta poveste e mai curand o miscare a jurnalistilor nu pentru a face jurnalism de calitate propriu-zis ci pentru a se simti ei mai aproape de statutul de scriitor “plin”.

  3. vlad on October 18th, 2009 11:23 pm

    Bune astea…

  4. Cristi on October 19th, 2009 7:30 am

    Dragos: E un punct de vedere valid. Dar trebuie sa ma crezi ca jurnalisti americani – care executa genul cum trebuie – nu au complexele scriitoricesti pe care le au romanii.

    In plus, jurnalismul asta nu ar trebui sa inlocuiasca jurnalismul de stire. Ar trebui sa-i fie complementar. Iar valul e vechi – de peste 50 de ani. Ce e nou acum e ca u mai e “trendy” – de aici nevoia de a pastra cele bune si a elimina tendintele de epatare pe care le-au avut si americanii – mai ales acum 10-20 de ani. Dar repet – niciodata ca sa intre in tagma scriitorilor. Si asta pentru ca la ei cuvantul “writer” are voie si in jurnalism :-)

  5. amalia on October 19th, 2009 7:54 am

    multumesc pentru ca ne-ai adus aminte sambata la Iasi de ce ne-am apucat de meseria asta. sper sa nu uitam iar repede si sa iasa ceva bun din haosul care ne umbla prin capete. spor la scris dar mai ales la documentat :)

  6. FTW.ro on October 19th, 2009 9:13 am

    Articolul tău a fost adăugat pe FTW…

    Mulţumim. Vizitatorii tăi te pot vota la http://ftw.ro/Media_advertising/12_ADEV_RURI_DESPRE_JURNALISMUL_NARATIV

  7. Cristi on October 19th, 2009 10:17 am

    @amalia: Multumesc mult. E important sa ne amintim din cand in cand de ce ne-am apucat sa facem ce facem.

  8. simona on October 23rd, 2009 2:04 pm

    Dragos: ai tu dreptate cand spui ca jurnalistii trebuie sa faca jurnalism nu subiecte de romane in articolele lor.
    Dar sincer, eu cand citesc din New Yoker sau Esquire nu mi se pare ca nu e jurnalism de calitate acolo, nici nuvele si nici altceva. Sint convinsa de exemplu ca Guy Talese nu voia sa dea autografe pe o biografie a lui Sinatra, ci pur si simplu sa isi faca excelent de bine munca lui de “writer” acolo unde era angajat. E posibil ca munca de jurnalism in Romania sa creeze multe complexe, dar imi pare ca a face jurnalism narativ aici e mai degraba un act de curaj decat vreun atac de “trendiness”.

  9. Omul care spune povestea | Minte creață on July 17th, 2011 1:06 pm

    […] de jurnalism narativ l-am întâlnit prima dată la Cristi Lupșa. În timpul în care eu citeam din când în când ce […]

Leave a Reply