Trei motive pentru care avem nevoie de Tabu
E o zi tristă pentru piaţa românească de reviste. Realitatea-Caţavencu a renunţat la divizia de lifestyle, implicit la Tabu, singura al cărei viitor e incert în acest moment. Dacă nu găseşte un investitor care să o menţină în viaţă, se va închide.
Când am plecat de la Tabu la începutul lui octombrie am făcut-o din motive personale; devenise greu de trăit cu presiunile comerciale exercitate de criză asupra unei industrii care avea oricum destule probleme, în special cu consecvenţa şi calitatea. Am considerat că aş putea ajuta mai bine de la distanţă – în timp ce-mi căutam un fellowship afară – şi mare mi-a fost surpriza când am citit veştile de azi.
Nu voi comenta ce s-a întâmplat. Vreau doar să enumăr trei motive – subiective şi personale – pentru care jurnalismul de revistă are nevoie ca Tabu să rămână în viaţă:
1. Era un titlu local, aproape unic între jucătorii mari. Asta înseamnă că avea o libertate extraordinară a formatului – putea să arate cum dorea, putea să rişte, să experimenteze, să iasă din tiparele pe care trustul-mamă le impune deseori francizelor. Dacă Tabu moare e o lovitură foarte grea dată oricărei iniţiative locale.
2. Pentru mine, în anul în care lucrat acolo, a fost un loc primitor pentru jurnalismul despre care vorbesc pe acest blog. A fost un spaţiu în care se puteau publica poveşti – un spaţiu în care am avut ocazia să editez texte grele de acest gen: vezi Îngerii din jurul ei. (În numărul care va ieşi pe piaţă la finalul acestei luni veţi mai găsi unul – povestea Ralucăi Stroescu). În Dosar am putut experimenta cu poveştile scurte, iar pe tabu.ro reuşisem să încropim o rubrică de eseuri personale despre dragoste.
3. Acest punct e direct legat de cel precedent. Deschiderea pentru poveste, pentru un jurnalism mai profund decât ce citeşti în alte locuri nu a fost o cerinţă de trust – dovadă şi decizia de azi. Deschiderea s-a datorat unui singur om şi anume Cristina Bazavan, redactorul-şef. Cristina înţelege nevoia de astfel de poveşti şi faptul că ele adaugă ceva în plus experienţei de citire, dând o valoare sporită produsului. Înţelege că scriitura bună necesită timp, documentare exhaustivă şi editare susţinută. S-a luptat să publicăm unele din textele din ultimul an şi a fost dispusă chiar să schimbe revista în ultimul moment pentru textul ăsta. Nu sunt mulţi oameni ca ea şi dacă Tabu se închide, nu pot decât să sper că va găsi un loc unde va putea cere mai mult jurnalism de acest fel.
– Din acest post a fost ulterior eliminate o referinţă şi un link.
Comments
6 Responses to “Trei motive pentru care avem nevoie de Tabu”
Leave a Reply
Cum spuneam, Tabu este una dintre cele (doar) 2 reviste din Romania pt care as plati. Am enumarat pe twitter motivele, nu le reiau aici, dar sunt sigura ca nu sunt singura care simte asa. Ce vreau sa punctez insa, e ca masura mi se pare un pic ipocrita in conditiile in care Realitatea-Catavencu se vrea un trust care sustine, promoveaza si ofera produse de calitate (campaniile catavencilor sau ale guerilla, lista neagra a invitatilor de la realitatea, “vrem respect” etc). Nu cunosc cifrele Tabu, nu stiu daca/ce profit aduce, insa dpdv al calitatii surclaseaza destule alte proiecte din trust (radio, tv, presa)consumatoare de resurse. In aceste conditii ar fi pacat sa se piarda tocmai Tabu.
Si da, felicitari C.B. pt. ca de multe ori revista arata ca o bijuterie si te inspira ca o carte.
Fiecare numar de anul asta a fost o incantare si fiecare coperta a fost o bijuterie.
Se pare ca Realitatea-Catavencu nu mai vor respect de la oamenii care apreciaza jurnalismul de calitate… :) Sper sa se gaseasca rapid altcineva care sa inteleaga valoarea Tabu si sa NU o schimbe.
Păcat… dar ne mai miră astfel de lucruri în România? Nu cred, mai ales că emisiuni precum Profesionistii, Garantat 100% sunt difuzate la miezul nopții.
Avem nevoie de Tabu pentru că e un spațiu deschis jurnalismul de calitate.
Nu stiu ce sa zic. Jurnalism de calitate (scris articulat realist + obiectivitate) e in Dilema…Si doar pentru ca la tabu se incerca un produs local, mie nu mi se pare un motiv sa ramana, in fond, era o alta glossy cu pretentii cumva. Am fost dezamagita de cateva ori cand am cumparat revista, era slaba, desi mai merita un pictorial al lui camil dumitrescu si asa. Pentru coloane/idei/trenduri/povesti, citesc http://www.revelionlasorbona.blogspot.com
Apropo de discutia de luni, iti propun sa scrii/scriem despre the human side of Tabu, ma ofer s-o stalk-uiesc pe Cristina :)
Pick me, pick meee..
PS: trebuia sa iti trimitem si CV&scrisoare de intentie, avem si un deadline?:D
Tea: inca n-am anunta cursul oficial. Cand o voi face – aici si pe site la CJI – vor fi listate acolo toate criteriile.