Cine sunt eu? (FHM, Octombrie ’09)

>>> Publicat în FHM România, octombrie 2009.

CINE SUNT EU?
Despre ce am aflat după ce mi-am testat personalitatea.

Ani buni am trăit fără să fac vreun test de personalitate. Ba chiar aveam impresia că dispăruseră şi că lumea e la pace cu sine; că începusem să ne acceptăm mai abitir decât îl acceptă Moni pe Iri. Apoi, lumea a început să facă teste pe Facebook. Unu-cinci-treişpe, de parcă era cineva interesat de ce fel de inimă are testatul, ce zeitate greacă îi seamănă sau ce cântec îi exprimă personalitatea. Am refuzat să fac vreun test d-ăsta şi dat multe clickuri ca să nu-mi mai apară rezultatele prietenilor.

Dar n-am putut scăpa de neliniştea revelaţiei că s-au întors testele de personalitate, şi nu oricum, ci într-o formă agresivă, exhibiţionistă şi inutilă. Aşa că, inspirat şi de un test menit să-ţi evalueze pornirile narcisiste, am hotărât să aflu cine sunt. Şi pentru că se poartă, vă spun şi vouă. Singura condiţie a experimentului: fără teste de pe Facebook.

La narcisism am făcut 14 puncte, un scor mediu. Cică vedetele punctează spre 18, iar adevăraţii narcisişti peste 20. Cel mai bine am ieşit la „autoritate” (4 puncte) şi la secţiunea „totul mi se cuvinte” (3 puncte).

La testul Jung Myers-Briggs, folosit şi de departamentele de resurse umane care cred în bifat căsuţe, am ieşit INTJ – introvertit, intuitiv, gânditor, critic –, însă numai primele două în procentaje de peste 75 la sută. Una dintre interpretări m-a informat că sunt un mastermind, adică înţeleg cum se construieşte un proiect şi lucrez după un plan A, dar sunt mereu pregătit să trec la planul B. Cică un mastermind nu e impresionat de autoritate şi adoptă doar ideile care i se par bune – indiferent de cine le-a copt. Îi place să ia decizii, dar îi place mai mult cercetarea dinaintea lor. Cică aş fi în compania lui Nietzsche, Petru cel Mare şi, desigur, Nostradamus, un tip cunoscut pentru tendinţa lui de a privi spre viitor.

Am mai aflat – dintr-un test care pretindea că îmi va spune cărui lider îi seamăn – că sunt John F. Kennedy. Adică îmi place puterea pentru că îmi poate spori opţiunile sexuale. Ce-i drept, asta era declaraţia mea de intenţie acum zece ani – scriu ca să pun mâna pe femei. Astăzi scriu ca să nu mă roage s-o ridic.

Dintr-un test obositor, în care am agreat şi respins diverse ipoteze, am aflat că stau prost la capitolul „stabilitate emoţională” şi că sunt anxios şi prăpăstios. Măcar testul m-a indicat drept un tip ordonat, ceea ce înseamnă că sunt la fel spontan şi amuzant ca un cartof.

Muzical – spune alt test – pasiunile ocazionale pentru hituri cântate de femei cu părul lung şi lins (vezi Nicole şi Lady GaGa) mă fac doar 48 la sută indie. Informaţia asta expune şi un secret de consum: îmi plac cafenelele independente, dar îmi place şi să intru la Starbucks şi să comand în scorneala lor snoabă de limbă.

Două teste diferite mi-au indicat că sunt stângist de creier – adică nu înţeleg decât chestiile explicite şi logice. Ăsta e probabil motivul pentru care filmele europene mi se par un fel de Discovery Channel pentru absolvenţii de filozofie, iar arta abstractă o variantă ironică a orelor de desen din generală.

Alt test, care spune că am un IQ de 133 (adică sunt o inteligenţă superioară, bă!), m-a declarat matematician vizual capabil să distingă relaţii şi similitudini. Ba mai mult, mi-a spus că sunt genul de om care vede „the big picture”; cam ca Russell Crowe în A Beautiful Mind, doar că puţin mai prost şi mai sănătos la cap.

Testul cel mai istovitor pe care l-am făcut a fost PersonalDNA, care m-a anunţat că sunt inventator grijuliu, adică găsesc cărări nebătute, dar nu fac pipi pe copaci. (N-am găsit nici un test care să evalueze calitatea comparaţiilor pe care le folosesc în scris). Testul mi-a confirmat că văd bine lucrurile în ansamblu şi că îmi place să mă organizez. Ah, şi că pe o scară de la 1 la 100 sunt 62 masculin şi 46 feminin, cu o încredere de 76. Asta explică de ce am fost mereu cel mai bun prieten al femeilor, care nu înţelegeau că eu voiam alt rol decât atunci când le făceam cadou o pereche de tanga negri de dantelă şi un trandafir. Iar atunci era prea târziu – nu voiau să strice minunata prietenie dintre noi, deşi, dacă doream, puteam să văd cum le stau chiloţii.

Testul Enneagram, care împarte personalitatea în nouă tendinţe comportamentale, mă clasifică aşa:

Scorurile obţinute mă încadrează în tipul 3 de personalitate, care, spun ei, se ghidează după mottoul: „Trebuie să fiu impresionant şi atrăgător ca să fiu fericit”.

Pentru că nicio evaluare nu e completă fără părerea celorlalţi, am deschis şi o fereastră Johari, adică un test în care am ales cinci trăsături definitorii pentru mine şi apoi i-am rugat pe alţii să facă la fel, ca să văd diferenţele de percepţie. Eu am ales organizat, idealist, de încredere, conştient de sine şi timid. Din cei opt oameni care au răspuns, şase au spus că sunt organizat şi patru că sunt idealist. Timid e singura trăsătură pe care nu a ales-o nimeni.

Comments

7 Responses to “Cine sunt eu? (FHM, Octombrie ’09)”

  1. PhenoBarbieDoll on December 9th, 2009 12:51 pm

    hihi la calitatea comparatiilor pe care le folosesti in scris iti dau eu 10 din 10 cu felicitari ca nu apare nicaieri in text cuvantul “reviriment”, pentru care remarc ca ai dezvoltat o pasiune :)

  2. cristina on December 9th, 2009 1:06 pm

    Ar fi curioasa sa aflu cate dintre aceste teste erau calibrate pe populatia din Romania. Probabil ca nici unul. Aceasta este si capcana in care cad candidatii la un post sau altul: nu intreaba

    1. daca testele sunt a/ licentiate; b/ validate pentru Romania;

    2. daca cel care aplica testele respective a/ este autorizat ca macar sa puna mana pe ele (sunt 3 categorii de teste, cele din clasele B si C neputand fi aplicate decat de psihologi cu cel putin masterat, daca nu doctorat) si b/ are autorizatia (adica a facut un curs si a obtinut o certificare) de a aplica testul respectiv.

    Altfel spus, probabil ca ai aflat cine ai fi tu daca ai trai in alta parte. Pentru Romania, nu e relevant.

  3. runbaby on December 9th, 2009 3:32 pm

    nici eu n-as fi ales timid :)

  4. anna on December 10th, 2009 12:18 am

    Testele de pe Facebook faciliteaza un lucru foarte fain. Dupa tipul de test pe care il face, o persoana poate fi incadrata intr-o anumita categorie. Apoi, iti permite sa enunti opinii personale despre tine, unor oameni carora cel mai probabil nu vei avea timpul sau ocazia, sa le acorzi oportunitatea de a-ti descoperi anumite trasaturi, pasiuni, etc., sa te cunoasca mai bine. Nu le vad exclusiv ca pe o pierdere de vreme, ci ca adjuvant. Rezultatele lor nu trebuie privite individual ci per ansamblu, si daca cunosti sau ai cat de putin o imagine despre cineva, rezultatele testelor ti-o pot completa. Eu o iau pur si simplu ca modalitate de comunicare mai rapida.

  5. AdrZ on December 11th, 2009 12:24 am

    Cum pot sa aflu ce anume teste ai folosit?

  6. anna on December 16th, 2009 2:15 am

    @AdrZ – nu vad relevanta acestei intrebari, in cazul in care imi este adresata.
    Rezultatele prietenilor tai le poti vedea afisate, daca sunt publicate, altfel nu am verificat daca apar undeva in profilul lor. Pe de alta parte, dat fiind ca Facebook, Twitter si alte comunitati de socializare concureaza deja cu site-uri de recrutare, ar fi o oportunitate buna pentru psihologi sa foloseasca testele pentru evaluare psihometrica (nu te rezuma la informatiile existente in limba romana pentru acest termen). Cei care o fac in mod oficial o fac de exemplu asa: http://www.facebook.com/CareerPlayer?v=feed&story_fbid=199000580808

  7. anna on December 16th, 2009 2:16 am

    era adresata lui cristi, e ok:)

Leave a Reply