Cum se jurizează “Tânărul Jurnalist al Anului”?
E-mail-ul de mai jos l-am trimis astăzi la Freedom House, organizatorii concursului Tânărul Jurnalist al Anului. E un concurs important, pentru că e printre puţinele existente. E şi un concurs care ridică întrebări legate de conflicte de interese şi transparenţă. Mesajul de mai jos se concentrează pe jurizarea din acest an, dar e valabil şi pentru ediţiile trecute. Dacă sunteţi la rândul vostru curioşi să aflaţi criteriile şi metoda, scrieţi un mesaj tja@freedomhouse.ro.
—-
Felicitări pentru organizarea a încă unei ediţii a premiilor “Tânărul Jurnalist al Anului”. E remarcabil că în contextul scăderii tuturor resurselor, Freedom House continuă să sprijine munca jurnaliştilor tineri.
Vă scriu însă din cauza unor întrebări pe care le-a ridicat procesul de jurizare. Pentru transparenţă, mărturisesc că am fost editorul lui Ani Sandu la articolul “Bosquito, viaţă de câine”, nominalizat la secţiunea Actualitate Internă. Actualitate Internă este secţiunea care mă interesează în principal, pentru că ea colectează tot ce nu e suficient de nişat pentru restul categoriilor, ceea ce probabil o transformă într-o melanj eterogen de genuri şi abordări jurnalistice.
Juriul secţiunii pare să fie într-un conflict de interese: doi membri lucrează la publicaţiile care au dat trei nominalizaţi (din patru), România Liberă şi Opinia Veche (Sabina Fati şi Daniel Condurache). Această situaţie trebuia soluţionată într-un fel şi aş dori să ştiu care a fost abordarea. Al treilea membru al juriului secţiunii (Andreea Pora) a lucrat de asemenea pentru România Liberă şi are în biografie o acuză de plagiat, o pată ce nu ar trebui să se regăsească în biografia unui jurnalist care evaluează concursuri.
În aceste condiţii – şi pentru a asigura o mai bună organizare a ediţiilor viitoare -, v-aş fi recunoscător dacă aţi face public procesul de jurizare (argumentele pentru câştigători nu sunt suficiente):
- câţi participanţi au concurat la secţiunea Actualitate Internă;
- cum au fost triaţi;
- cum au tratat membrii juriului articolele provenite de la publicaţiile pentru care aceştia lucrează;
- ce alţi concurenţi au fost luaţi în considerare, dar n-au ajuns pe lista nominalizaţilor;
- care sunt articolele care au convins juriul – cred că ar trebui postat măcar cu link pe site-ul FH, să le citim cu toţii;
- cum alege FH membrii juriului secţiunii – aceştia nu au fost anunţaţi de la început, iar comunicatul final nu menţionează locul lor de muncă.
Transparenţa este o necesitate a procesului jurnalistic şi pentru ca acest concurs să continue să aibă valoare, ea este esenţială. De asemenea, un comentariu precum cel făcut la gală la adresa scriiturii lui Ani Sandu – că ar trebui să fie “mai scurtă” – este superficial şi decontextualizat şi nu e un semn de profesionalism.
Cu sinceritate,
Cristian Lupşa
Editor “Decât o Revistă”
Comments
8 Responses to “Cum se jurizează “Tânărul Jurnalist al Anului”?”
Leave a Reply
Mi se pare un demers de bun-simt. In acelasi timp, in momentul in care tu ai fost intrebat lucruri asemanatoare despre selectia cursului de jurnalism narativ, nu ai dat dovada de aceeasi transparenta pe care o soliciti acum.
Selecţia pe care o fac la curs e un alt fel de concurs. Criteriile obiective se îmbină cu cele subiective şi cu dorinţa mea de a crea un grup eterogen, cu o personalităţi diferite – pe cât se pot ele distinge din câteva vorbe.
Un concurs de articole de jurnalism nu ar trebui să funcţioneze după astfel de criterii.
Mulţumesc pentru comentariul anonim.
Replica de care spui, cum ca scriitura lui Ani ar trebui sa fie “mai scurta”, e definitorie pentru presa romaneasca de astazi. Spun “de astazi” pentru ca in interbelic – fara a idealiza interbelicul – nu se agita nimeni daca Brunea Fox sau Felix Aderca (si orice reporter bun, pana la urma) scria 3 sau 5 pagini de reportaj (cu caracter foaaaaarte mic – vezi cazul Realitatii Ilustrate unde erau reportaje foarte lungi, pline de detalii si foarte simpatice).
Opinia generala – total eronata, din punctul meu de vedere – e ca azi textele trebuie sa fie scurte, cat mai scurte, “ce atata vorbaraie, pe cine intereseaza ca mosul cutare hranea porumbeii cu paine uscata in nu stiu ce parc cand ti-a povestit tie nu stiu ce… Detalii irelevante. Taiem”. Asadar, atata vreme cat asta e atitudinea generala (si ne lovim toti de ea, cei care vrem sa scriem reportaj), e greu sa scrii cat trebuie sa scrii/cat e necesar sa scrii la un subiect si e si mai greu sa fii si apreciat pentru asta.
Cat despre concursuri de tinere talente sau de scriitura, mai bine pas. (si nu spun aasta pentru ca n-as fi castigat niciunul; dimpotriva, am fost la un moment dat printre cei nominalizati la nu stiu ce concurs, fara macar sa fi participat; s-au citit niste ziare o perioada, un an, parca, si s-a hotarat ca x, y, z, t ziaristi sunt de laudat pentru ca scriu despre fapte pozitive intr-o presa care abordeaza numai senzationalisme si tampenii). Asadar, e posibil ca demersul tau sa nu aiba nicio finalitate. Dar e bine ca e.
Cristi, sunt de acord cu primul comentariu anonim. Are dreptate 100%. Fii tu exemplul nostru si arata-te transparent daca tot pretinzi ca altii sa fie, nu? Din pacate pentru tine am inteles ca numarul celor care simt ca mine si ca primul anonim e in crestere……. iar multi oameni care au facut cursurile tale, desi te lauda, spun ca stai foarte prost la social skills. cam nasol, nu?
Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste „transparenta”.
Si asta nu numai in cazul unui concurs de jurnalism.
Insa cred ca as fi mai curios sa aflu cum ai vedea tu toata povestea asta decat ceea ce iti va raspunde FH.
Gen cam de ce ai tine cont in evaluarea articolelor.
Si probabil partea cea mai „juicy”: o mica paralela intre articolul „Bosquito….” si unul dintre cele pentru care s-a luat premiu – eventual chiar unul din Romania Libera. Bineinteles urmarind criteriile tale.
Dar asta nu inseamna ca rapunsul FH nu merita postat (daca vei primi asa ceva)…
Pe naiba. Transparenta ar trebui sa fie in aceeasi cantitate, indiferent de tipul concursului. Pana la urma, ea conduce la adevar, care adevar ar trebui sa fie omniprezent. E ca transluciditatea apei. Transluciditatea iti da senzatia de apa potabila, asa ca orice apa ar trebui sa fie translucida, indiferent ca e minerala, plata sau ce natii de apa or mai exista.
Grupul anonimilor ar trebui sa porneasca o miscare Pro Transparenta :))
nu e nimeni anonim, fiecare si-a scris mailul (presupun eu ca si corect).