Ce au învăţat cursanţii mei

Am încheiat ieri seară cursul de Jurnalism Narativ pe care l-am predat timp de trei luni la CJI. A fost o experienţă senzaţională şi un privilegiu să cunosc şi (sper) să motivez o mână de oameni să se apuce de spus poveşti. Le-am spus aseară că dacă a fost bine la curs e din cauza pasiunii şi entuziasmului pe care îl am pentru jurnalismul de poveste şi pentru textul cu început, sfârşit, personaje, acţiune şi dialog.

Poate pe viitor voi reuşi să duc un curs folosindu-mă mai bine de experienţa mea ca făcător de astfel de texte, şi poate şi mai în viitor voi reuşi să mă folosesc mai bine de pedagogie ca să transmit ce-mi doream. Dar “feeling”-ul rămâne esenţial.

Eu am sperat că pot convinge cursanţii de trei lucruri:

Citind ultima temă, care e un şir de “ce-am învăţat”, mi-am dat seamă că de azi mişună pe străzi încă 14 oameni care îţi pot spune cât de cât cum e treaba cu jurnalismul narativ, de ce e puternic, de ce merită să-l scriem şi te pot direcţiona către locuri în care îl poţi citi.

Vreau să împărtăşesc o compilaţie din aceste “ce-am învăţat” pentru că oferă o serie de lecţii folositoare. Eu am furat 1-2 idei din fiecare temă şi le-am ordonat în 10 categorii ca să fie mai clar în câte faze din proces a punctat cursul:

Citiţi mai departe pentru a afla lecţiile din fiecare categorie.

1. POVEŞTILE SUNT UNIVERSALE
– Am învăţat că povestea ta e povestea multora, spartă şi împrăştiată în bucăţele de viaţă care construiesc mereu un alt puzzle. Când vezi că piesele se unesc, că imaginea prinde formă, poţi să şi plângi. Unii au plâns, nu? Aştept şi eu momentul.
– În multe dintre ideile celor din jur te poţi regăsi şi tu cu o poveste asemănătoare. Unele din momentele care mi-au plăcut cel mai mult la acest curs au fost cele în care pitch-ul unui coleg ne punea pe fiecare în postura de a-şi aduce aminte de alte situaţii similare trăite personal.

2. A SCRIE E A CITI
– Modele. Sunt ceea ce nu aveam şi nu ştiam unde sǎ caut. Kurson, Chivers, Junod. De la ei porneşte tot ce mai lipsea: idei, documentare, structură, inspiraţie, curaj, curiozitate, minte deschisǎ, rǎbdare, satisfacţie. Şi rewind. Nu poţi face jurnalism narativ fǎrǎ sǎ ai o cultură minimalǎ în acest sens.

3. ÎNCREDERE
– Nu ştiu cum eşti tu sau restul cursanţilor, dar cel mai important lucru pe care l-am dobândit la cursul de JN este încrederea de care aveam nevoie şi asta pentru mine e mult.
– Lecţia 3 ai ţinut-o săptămâna trecută când ne-ai pus să scriem timp de 5 minute. Nu m-am gândit până acum la asta. Întotdeauna marea mea frică a fost că ce scriu eu e greşit şi că un paragraf este ceva foarte important şi serios şi eu nu am dreptul să-l scriu. Mă gândesc prea mult înainte să scriu. Am văzut acum că e mai bine să scri şi apoi cu textul ăla imperfect poţi să faci ce vrei, să mai tai, să mai adaugi. E ca un punct de plecare.
– Am învăţat câte ceva despre mine: că îmi plac textele de acest gen; că pot scrie diferit dacă privesc povestea diferit; că îmi e mai greu să scriu despre mine; că e bine sa pui întrebări curajoase la interviuri – poţi primi răspunsuri pe măsură.
– Mă simt mai sigură pe mine atunci când scriu un anumit lucru către cineva. Aveam o mare frică pentru activitatea aceasta. Acum ştiu, că atunci când greşesc în scris, pot să rescriu. Am prins curaj „să greşesc” şi aştern gânduri care erau în sertăraşele minţii.

4. AVEM PROBLEME SIMILARE
– Faptul că am putut să vorbesc despre ceea ce lucram m-a ajutat să îmi pun ordine în gânduri.
– Mişcarea cu echipele nu a prea mers, dar eu am certitudinea cǎ de fapt nici nu era nevoie de ea. Am reuşit, fǎrǎ sǎ încercǎm, sǎ formăm un colectiv în care era şi ESTE imposibil sǎ nu te simţi în siguranţă cu ideile şi cu pǎrerile tale. Pentru prima datǎ, am vǎzut cum este sǎ fiu înconjuratǎ numai de oameni care vor sǎ meargă în aceeaşi direcţie ca mine, şi faptul cǎ ei sunt deja cu mult înaintea mea nu a fǎcut decât sǎ mǎ stimuleze.
– E bine/plăcut să vezi că şi alţii s-au confruntat cu aceleaşi probleme ca şi tine, când au lucrat la un material. S-au pierdut în prea multe informaţii. Au „uitat” de ce au început să scrie un anumit text, nu li se mai pare relevant ce vor să spună cu respectiva poveste sau, pur şi simplu, sursa nu a mai vrut sa coopereze.

5. FEEDBACK
– Când am început cursul am avut un singur lucru clar în minte: că am sa fiu deschisă informaţiilor şi comportamentelor noi. Aşa că, în timp, m-am obişnuit şi cu tipul de feedback pe care îl dai. Nu e nimic greşit în el doar că, spre deosebire de restul feedback-urilor care mi s-au dat vreodată tu foloseşti cuvinte ca „fenomenal”, „foarte bine” şi „minunat”. La început m-am gândit că ori scriu eu bine – ceea ce evident era o prostie şi am exclus-o din start, ori râzi de mine – ceea ce era posibil dar sper că nu era adevărat, ori că ăsta e tipul de feedback pe care în mod normal, într-un colectiv şi o societate normală ar trebui să îl primim.

6. A SCRIE E A RESCRIE
– Revelaţia că a scrie este a rescrie şi că, dacă tragi de tine (sau o face altcineva with the right tools), poţi produce scriituri valoroase, care exprimă exact ce şi cât trebuie şi care arată cu adevărat ce fruct fain poate ieşi dintr-un sâmbure de talent şi ceva mai multă muncă în jurul lui.
– Importanţa rescrierii, a detaşării de text pentru rafinarea poveştii. E ceva ce nu reuşeam să fac până acum. Probabil că o doză de orgoliu combinată cu ceva neştiinţă mă făceau să cred că ce am scris prima dată e suficient. Ce am învăţat aici e că prima variantă a unui text e suficientă doar pentru autorul său, dar nu şi pentru viitorii cititorii ai acelui text.

7. DIAGNOSTIC ŞI DISCIPLINĂ
– Am învăţat multe la acest curs dar nu reuşesc niciodată să punctez un lucru, nu răspund niciodată la întrebarea „de ce scriu despre …acum?” Deci după ce îmi voi răspunde de fiecare dată la întrebarea asta, voi putea sa bombardez toate redacţiile cu articolele mele.
– E mai bine să ai un surplus de informaţie, decât goluri semnificative în povestea ta.
– Am învăţat să fiu ordonat. Am un carnet în care-mi notez toate ideile. Mi-am rearanjat toate folderele în toate calculatoarele pe care le folosesc (acasă, job 1, redacţie).
– Notiţele pe care le iei în timpul unui interviu nu trebuie sǎ coincidǎ cu ceea ce înregistrează reportofonul, ci sǎ completeze, sǎ surprindǎ ceea ce nu ţine de auz, ci de celelalte simţuri. Numai aşa vei obţine nu o conversaţie, ci o poveste. Incǎ am mult de lucru din punctul ǎsta de vedere.

8. TEHNICĂ
– Drumul prin text trebuie presărat cu elemente-surpriză, care îl vor duce pe cititor mai departe.
– Keep it simple stupid.
– Care e cel mai important lucru pe care l-am dobândit? Cred că acea mică, dar extrem de importantă propoziţie: „Show, don’t tell”, pe care o consider învăţătura de căpătâi de la acest curs şi care mă va ghida cu siguranţă în ceea ce voi scrie de acum înainte.

9. FEELING: E BINE
– O să încerc să păstrez feelingul cu care plec în fiecare miercuri de la curs.
– ,,Meseria” asta de writer îţi oferǎ nişte privilegii şi satisfacţii care, deşi te consumǎ teribil, nu se comparǎ cu nimic altceva. Iţi permite sǎ intri în casele oamenilor şi sǎ îi întrebi copilǎreşte de unde au ceştile de cafea, sǎ citeşti înnebunitor de mult în faza de documentare, într-atât încât îţi este imposibil sǎ te plafonezi, te transformǎ într-un news junkie, te fac sǎ redescoperi cuvintele, sǎ explorezi senzaţiile, sǎ fii într-o permanentǎ cǎutare ce te ajutǎ în primul rând sǎ te gǎseşti pe tine.

10. SUGESTII ŞI MINUSURI
– Mai multe exerciţii de scriere şi de lucru în grup. Cred că asta ar facilita formarea echipelor.
– La fiecare oră câte un cursant să fie cel care predă.
– La secțiunea „nu prea bine” pun sfertul de oră dedicat săptămânal ascultării unor piese și confesiuni. Consider că nu suntem ceea ce ascultăm, citim, scriem sau mâncăm. Am observat cum pe parcurs exerciţiul a intrat în hibernare. Ar trebui să înțelegem că un grup nu poate fi intim. Ne-au legat task-urile săptămânale, feed-back-urile încrucişate și poveştile de curs.
– Cred că uneori încerci să fii prea politically correct (sau poate aberez eu) sau prea echidistant faţă de anumite lucruri, iar genul meu de persoană (care o mai fi şi ăla?) e mai degrabă convinsă de cineva cu păreri sigure, care nu încearcă să „please everybody” (there is no such thing).

Comments

6 Responses to “Ce au învăţat cursanţii mei”

  1. Cristi M. on January 24th, 2008 10:18 am

    Sunt convins ca povestile sunt universale si importante. Sunt convins ca a scrie este un proces. Sunt convins ca a scrie inseamna a rescrie. Desi cursul s-a terminat pe data de 23 ianuarie, pe diploma scrie 24 ian. Pentru mine inseamna foarte mult acest mic amanunt. Pe 24 ianuarie este ziua mea de nastere. Fara sa folosesc cuvinte mari, este cel mai frumos cadou pe care l-am primit. Este verde,in format A4 si in curand plastifiat. Regret ca ultimile clipe de curs nu le-am petrecut cu restul gastii. Sper sa reusesc sa adun gasca pentru “a consuma” o bere impreuna. La ultimul curs am primit un cd. Cum spune Gabi pe blogul ei: http://child-of-spring.blogspot.com/2008/01/kiss.html, o coloana sonora a cursului. O sa ajunga hit.

  2. Gabi on January 24th, 2008 10:51 am

    Nici in ,,Ce-am invatat”, nici aseara, nu am apucat sa spun ce era mai important: Multumesc! Tie, Cristian Lupsa, pentru ca nu doar vrei, ci schimbi ceva. Si voua, Gabi, Ionut, Jo, Miruna, Cami, Simina, Cristi, Alexandra, Roxana, Bogdan, Sandra, Iulian si Cristina, pentru numeroasele momente in care am facut ochii mari si mi-am zis: “uite un lucru de care trebuie sa tin cont de azi incolo”.

  3. sandra on January 24th, 2008 11:14 am

    imi place sa cred ca tot ce iti doresti de la noi de acum incolo este sa ne citesti…oriunde…asa ca noi vom scrie, sunt sigura, chiar daca uneori nu reusim sa azvarlim decat vreo zece cuvinte si nici alea asezate in vreo ordine. o sa am o zi de miercuri goala, o sa imi lipseasca lectiile si oamenii de la care am invatat atatea…si o sa-mi fie dor!

    cristi, oricand sunt dispusa “sa consum” o bere…

  4. runbaby on January 24th, 2008 11:37 am

    La multi ani, Cristi, sa te folosesti bine de cadoul primit. Si eu vreau sa ii multumesc lui Cristi (celalalt, autorul blogului) si voua tuturor pentru un curs bun si-o atmosfera zambareata. Succes si sper sa ramanem mereu cu ochii mari si sufletul deschis :).

    Miruna

  5. Roxana on January 24th, 2008 5:52 pm

    La multi ani, Cristi. E foarte placut sa vezi ca e nevoie de putina credinta in ceea ce stii sa faci mai bine, de pasiune si de daruire pentru a le insufla oamenilor sa scrie sau macar sa inteleaga de ce unii vor atat de mult sa spuna povesti.

  6. Jurnalism Narativ la CJI (primăvară 2008) : A Scrie on February 18th, 2008 4:10 pm

    […] * Cum e la cursul ăsta? Nu pot răspunde la întrebarea asta ca şi cursant. Dar, în spiritul discuţiilor care le vom avea, voi fi sincer şi voi răspunde ca trainer. A fost minunat. Poţi vedea o parte din gândurile celor din prima serie (mai precis o selecţie de lucruri pe care ei spun că le-au învăţat) aici. […]

Leave a Reply