Ce faci înainte să te apuci de scris? (Luiza Ilie)
Vorbeam astăzi cu o prietenă care se mira cât de asemănător e procesul ei de pre-lucru cu al altora. Eu întotdeauna m-am simțit împlinit de ideea că fac parte dintr-o comunitate de scriitori care se confruntă cu probleme similare. În acest spirit voi adauga încă un răspuns la întrebarea: Ce faci înainte să te apuci de scris?
Răspunde: Luiza Ilie.
Au răspuns: Dia Radu (aici), Georgiana Ilie și Brăduț Ulmanu (aici)
Luiza Ilie este jurnalist. În 2005, unul din articolele pe care le-a scris în timpul unui program de master în America a fost coperta alt-weekly-ului Illinois Times.
Nu scriu niciodată înainte de a aduna (mai mult decât) toate informațiile care îmi trebuie. Mai trec o dată prin tot după care îmi scot ideile la plimbare. La propriu. Le scot în oraș, de preferință pe străzi golașe de oameni – Calea Victoriei duminică dimineața, genul ăsta de decor. Le las câteva zile să se așeze cum vor ele. Mă uit pe geam la oameni, apusuri, și răsărituri, accidente de mașină, Jerry”™s Pizza de la colț, porumbeii vecinului de peste drum. Vorbesc mai putin, evit oameni – sunt ocupată observând mișcarea ideilor dintr-un colț.
Primele fraze se conturează aproape întotdeauna pe hârtie, de regulă în timpul plimbărilor sau melancoliilor de fereastră mai sus pomenite – poate și unul dintre motivele pentru care nu plec niciunde fără hârtie și pentru care la mine în casă găsești carnețele și pixuri împrăștiate peste tot – în dulapul de lângă chiuvetă, lângă pat, pe birou, în dulapul de pe hol.
Odată ce văd că ideile curg pe hârtie mă apucă așa o nerăbdare să ajung cât mai repede la calculator unde lucrez începutul textului fără să-mi pese de nimic din jur – de fapt, țigări sa fie. De-abia după ce am începutul vin tabieturile – cafea, scrumieră curată, spațiu pe birou, documentele întinse în șir indian pe podea în jurul meu, ciocolată, susan, alune… pentru că odată ce am începutul îmi place să scriu primul draft deodată.
Comments
Leave a Reply