Ce faci înainte să te apuci de scris? (Luiza Ilie)
Vorbeam astăzi cu o prietenă care se mira cât de asemănător e procesul ei de pre-lucru cu al altora. Eu întotdeauna m-am simţit împlinit de ideea că fac parte dintr-o comunitate de scriitori care se confruntă cu probleme similare. În acest spirit voi adauga încă un răspuns la întrebarea: Ce faci înainte să te apuci de scris?
Răspunde: Luiza Ilie.
Au răspuns: Dia Radu (aici), Georgiana Ilie şi Brăduţ Ulmanu (aici)
Luiza Ilie este jurnalist. În 2005, unul din articolele pe care le-a scris în timpul unui program de master în America a fost coperta alt-weekly-ului Illinois Times.
Nu scriu niciodată înainte de a aduna (mai mult decât) toate informaţiile care îmi trebuie. Mai trec o dată prin tot după care îmi scot ideile la plimbare. La propriu. Le scot în oraş, de preferinţă pe străzi golaşe de oameni - Calea Victoriei duminică dimineaţa, genul ăsta de decor. Le las câteva zile să se aşeze cum vor ele. Mă uit pe geam la oameni, apusuri, şi răsărituri, accidente de maşină, Jerry’s Pizza de la colţ, porumbeii vecinului de peste drum. Vorbesc mai putin, evit oameni - sunt ocupată observând mişcarea ideilor dintr-un colţ.
Primele fraze se conturează aproape întotdeauna pe hârtie, de regulă în timpul plimbărilor sau melancoliilor de fereastră mai sus pomenite - poate şi unul dintre motivele pentru care nu plec niciunde fără hârtie şi pentru care la mine în casă găseşti carneţele şi pixuri împrăştiate peste tot - în dulapul de lângă chiuvetă, lângă pat, pe birou, în dulapul de pe hol.
Odată ce văd că ideile curg pe hârtie mă apucă aşa o nerăbdare să ajung cât mai repede la calculator unde lucrez începutul textului fără să-mi pese de nimic din jur - de fapt, ţigări sa fie. De-abia după ce am începutul vin tabieturile - cafea, scrumieră curată, spaţiu pe birou, documentele întinse în şir indian pe podea în jurul meu, ciocolată, susan, alune… pentru că odată ce am începutul îmi place să scriu primul draft deodată.
Comments
Leave a Reply