Esquire România, Martie 2008
Am citit zilele astea biografia editorului american al Esquire-ului anilor ’60, Harold Hayes, omul care a construit aura care încă există în jurul acestui titlu. Hayes avea o filosofie editorială pe care puÅ£ini au curajul să o urmeze astăzi. Credea că o revistă bună face ce nici televizorul, nici restul presei nu reuÅŸesc – oferă o imagine mai profundă a timpurilor în care trăim. Când nu e doar un vehicul pentru reclamă ÅŸi jurnalism utilitar, o revistă rezistă. A o citi peste ani e ca o plimbare cu un prieten vorbăreÅ£.
Autoarea, Carol Poslgrove, punctează filosofia acestui tip de revistă în epilog: nu e un detergent, nu e o maÅŸină, nu e o jucărie telecomandată. Un astfel de revistă are viaţă. Esquire-ul anilor ’60 avea viaţă.
Şi, cred eu, şi Esquire-ul românesc are viaţă.
Am scris această introducere pentru că Esquire e o experienţă viscerală pentru mine; nu doar o slujbă. De aceea nu mă feresc să spun că numărul de martie (în curând pe tarabe) e cel mai bun pe care l-am produs până acum – cel puÅ£in din punctul meu de vedere. Ce-l face mai bun decât numărul de decembrie (pe care eu l-am considerat până azi ca fiind standardul) nu sunt atât subiectele, cât ÅŸlefuirea lor. Numărul de martie e gândit ÅŸi editat până la ultimul punct. Åži asta îi impune personalitatea.
Mai jos aveÅ£i imaginea copertei – bărbatul din imagine e Florin Piersic Jr. PuteÅ£i să vedeÅ£i o versiune mai mare în format PDF.
Sunt foarte multe chestii în numărul de martie (inclusiv un cadou). Voi reveni cu informaţii detaliate despre cum au fost făcute unele texte. Până atunci, delectaţi-vă cu o selecţie. (Puteţi să vedeţi paginile de sumar în acest PDF.)
Selecţie din numărul de martie 2008:
- Florin Piersic Jr. e un om despre care toţi au o părere. Articolul nu este o încercare de-a stabili cine e de fapt Piersic Jr., ci este un text despre răbdarea unui om de-a continua în ritmul său, în ciuda aşteptărilor celorlalţi. Fotografii: Roald Aron.
- Radu Muntean e jurnalist ÅŸi “locatar” al puÅŸcăriei de maximă securitate din TimiÅŸoara. Camelia Bucioveanu face un portret puternic unui om pe cale să iasă de după gratii fără planuri de viitor. Fotografiile au fost făcute de Andrei Pungovschi – care a intrat până în duÅŸurile puÅŸcăriei.
- Copiii rămaşi acasă sunt o realitate a României moderne. Fără a apela senzaţionalul şi pateticul cu care e tratată deobicei tema, Georgiana Ilie, ne prezintă câteva familii despărţite de plecarea unuia dintre părinţi. Fotografii: Petruţ Călinescu.
- Numărul are o secÅ£iune specială Ce am învăţat – peste 20 de pagini de sfaturi ÅŸi învăţături de viaţă de la oameni precum Al Pacino, Petre Roman, Nadia Comăneci, Gheorghe Dinică, Dustin Hoffman sau Leonard Doroftei. Åži, pe ultima pagină, ce au învăţat de la viaţă Traian ÅŸi Decebal.
- Actorul Andi Vasluianu se joacă într-un pictorial de Alex Gâlmeanu. ÃŽn plus, Vasluianu îşi dă cu părerea despre munca sa în stilul caracteristic: „Acum sunt în faza în are nu vreau să fiu actor. ÃŽn sensul că nu vreau să joc. Vreau să fiu personajul.”
- Philip Ó Ceallaigh, autorul irlandez al cărÅ£ii “ÃŽnsemnări dintr-un bordel turcesc”, scrie o nuvelă originală ÅŸi fierbinte.
- Plus o mulţime de alte chestii: cum îţi îngrijeşti pantofii, cum ceri un martini, ce e noaptea la televizor, poze şi vorbe de la femei frumoase (Aylin Cadâr, Hilary Swank, Jennifer Love Hewitt) şi motive pentru care NATO vine cam degeaba în România.
* Design făcut de echipa: Raymond Bobar şi Cătălina Zlotea.
Comments
4 Responses to “Esquire România, Martie 2008”
Leave a Reply
Ok, ok, e tare, dar Esquire-ul romanesc nu are si el un site propriu ?
Nu cred ca are site. Romanii astia is cam zgarciti cand vine vorba sa dea 300 de euro pe un site. Prefera sa mearga sa bea sampanii de 15.000 euro :)
In conditiile in care “numărul de martie e gândit ÅŸi editat până la ultimul punct”, propozitia „acum sunt în faza în ARE nu vreau să fiu actor” reduce un pic din personalitate :)
Numa’ bine!
[…] în rolul principal. E un film care a fost oarecum motorul unui text pe care l-am scris despre FPJ acum un an jumate. Pe-atunci, scriam că filmul va fi lansat în câteva luni, poate chiar în primăvara lui […]