Making of “AMR 18” (din Esquire #6)

În acelaşi Esquire de martie despre care scriu de peste o săptămână – şi care e pe cale să apară – puteţi citi un portret minunat al lui Radu Muntean, jurnalist şi “locatar” al penitenciarului de maximă securitate din Timişoara.

Textul, scris de Camelia Bucioveanu, îl creionează pe Muntean la un moment crucial – pe cale să fie eliberat şi fără planuri de viitor.

Am rugat-o pe Camelia să scrie câteva cuvinte despre cum au evoluat primele paragrafe din text de la primul draft la varianta pe care o veţi găsi în revistă. Citiţi în continuare ca să vedeţi diferenţele dintre cele două variante şi câteva lecţii învăţate de Cami din procesul de documentare şi scriere.

==================================
Cum mi-am găsit începutul

De Camelia Bucioveanu
==================================

La materialul despre Radu Muntean am lucrat de pe la jumătatea lunii noiembrie până la jumătatea lunii ianuarie. Am scris în total 6 drafturi. Nici acum, când articolul a ajuns în pagină, nu ştiu să spun cu exactitate care au fost părţile mai grele în documentare, redactare şi rescriere.

Documentarea a început în arhiva TVR1, unde, în o singură zi am revăzut toate emisiunile realizate de Radu Muntean, personajul principal în povestea mea. Apoi au urmat trei zile în Timişoara – primele două zile au fost interviu ( aproximativ şase ore pe reportofon şi alte câteva off the record), iar în a treia zi am fost la filmări cu Radu şi echipa .

La întoarcere, am scris un prim draft – unul dintre cele mai grele momente pentru mine când scriu un material. Într-un mail editorului meu spuneam “draftul acesta era gata de două zile dar nu am putut să-l dau până acum pentru că mi se pare absolut aiurea scris. (…) Practic, în text vei găsi înşiruite principalele evenimente. Cu multe citate, fără descriere şi elemente de atmosferă, dar deocamdată asta e:”

Radu Muntean mai are cinci luni de închisoare. Pentru când va ieşi „afară”, cum îi place să spună, nu are nici un plan. „Nu mai îmi fac planuri. Nu sunt bune planurile. Pentru că avusesem plan din ăla cum era cincinalul. Ca la comunişti. Să fac cincinalul în 4 ani jumate.”

Îţi poate povesti că la cinci ani, întrebat de mama sa ce vrea să se facă când va fi mare, avea răspunsul pregătit. Aviator. Apoi, medic. Inginer. Ofiţer.

La 22 de ani „aveam viaţa programată până la cel putin 30. Tot. Tot. Tot.”. Era student în ultimul an la facultatea de drept, era jurnalist (scria de doi ani pentru Adevărul de Arad), avea o prietenă şi într-o săptămână urma să-şi ia carnetul de şofer.

La 27 de ani, după patru ani şi nouă luni petrecuţi după gratii – şase luni la Jilava, patru în Penitenciarul din Arad, restul în Penitenciarul de Maximă Securitate din Timişoara- Radu îşi aminteşte amănunţit ce avea de făcut în ziua în care poliţia l-a arestat pentru tâlhărie.

Aşa arata leadul primului draft. Era mai mult o încercare a mea de a vedea scrisă ideea spre care voiam iniţial să conduc textul. În paragraful de mai sus e concentrată informaţia evidentă si importantă din articol. Dar pentru că e jurnalism narativ, era mult mai important să găsesc o scenă de deschidere sugestivă (care, eventual, să conţină si un citat) care să pregatească şi să menţină interesul cititorului.

În draftul final lead-ul arată aşa :

Când operatorul pune capacul pe obiectiv şi trage fermoarul husei, ziua de muncă a luat sfârşit. După mai bine de o oră şi jumătate în faţa camerei, Radu Muntean îşi încheie geaca, împinge uşa cu umărul şi iese din încăpere. Cât a ţinut filmarea, în Timişoara a început să ningă. Muntean îşi lasă capul pe spate şi ridică braţele de parcă ar încerca să zboare. Fulgii mari i se topesc pe faţă. Cameramanul se opreşte din mers şi se uită la el peste umăr: „Bucură-te, băi, că asta e ultima ta zăpadă ca puşcăriaş”.

De la draftul 1 la draftul 2 schimbările în text au fost majore – am renuntat la unele scene, am schimbat structura de la care pornisem, am introdus scene uitate printre notiţe. În draftul 3 am mai adăugat informaţie, iar în ultimele două drafturi mai mult am finisat.

Ce am învăţat:

Comments

4 Responses to “Making of “AMR 18” (din Esquire #6)”

  1. Cristi on February 27th, 2008 2:34 pm

    Sunt unul dintre norocosii care au vazut aceste articole inca din stadiu de idee. Si cel al lui Cami, si cel al Georgianei. Ambele, inca de la inceput, le-am vazut ca pe niste subiecte grozave. Nu am avut niciodata indoiala ca nu vor fi publicate.

  2. Daniel on March 1st, 2008 4:57 pm

    Camelia, multumesc pentru portita intredeschisa spre bucataria din spatele unui articol care, nu am nicio indoiala, este exceptional. Distanta dintre prima varianta si ultima este imensa, iar efortul de a ajunge la versiunea finala a fost consistent, dar a meritat. Felicitari! Sunt sigur ca imaginea de deschidere nu se regaseste nici in notite, nici pe banda sau in reportofon, ci in mintea atenta a povestitorului. Este mai mult decat ”a scrie”, este arta!

  3. cami on March 3rd, 2008 10:01 am

    @Daniel: multumesc pentru mesaj. Intr-adevar, scena de deschidere nu era nici pe reportofon, nici in notite, dar, asa cum scriam mai sus, imaginile care te-au surprins in interviu ajung sa fie scene de referinta in text. Si mai trebuie sa spun ca inceputul articolului nu ar fi fost asa fara ajutorul editorului meu caruia trebuie sa-i spun cam ce ai scris tu in mesajul de mai sus.

  4. monica on March 6th, 2008 1:26 pm

    Cami, am citit articolul tau inca de la primul draft si mi-a placut mult drumul de la o compozitie plina de emotii, la un text care reda ceea ce este R.M. azi – cu bune si rele. Imi place faptul ca atunci cand citesc textul “vocea” ta se aude, dar nu imi spune daca R. este bun sau rau, daca e vinovat sau nu. E ca o crapatura in viata lui R care imi permite sa surprind scene si franturi de dialog si astfel sa il cunosc intr-o anumita ipostaza. La cat mai multe articole!

Leave a Reply