Esquire România, Aprilie 2008
Am făcut atât de multă gălăgie când a ieșit numărul de martie încât aproape îmi e rușine să vă spun că cel de aprilie merită și mai multe surle și trâmbițe (le veți auzi pe tarabe într-o săptămână). Numărul 7 conține o succesiune de povești speciale care amuză, motivează, întristează și intrigă.
Nu-l lăsați pe Arnold să vă păcălească – aproape tot ce veți găsi între coperți e produs local și editat la sânge (și nu fugiți de textul despre Arnold, e o producție marca Tom Junod). Nu există articol lung în acest număr care să fi avut mai puțin de trei drafturi, iar cele mai bune au avut până la șase. Asta pentru că o idee bună și un prim draft nu garantează că cititorul va sta 30 de minute cu textul; nu dacă e dezorganizat și superficial.
Am editat majoritatea acestor texte și le-am văzut evoluând și devenind tot mai puternice și convingătoare. Nu glumesc când spun că am plâns la al șaselea draft al articolului scris de Dia Radu despre CNSAS.
Dar să nu mai pierdem timpul. Citiți mai jos despre câteva din textele care fac numărul de aprilie al Esquire România cel mai bun de până acum și, îmi permit să spun, un standard pentru jurnalismul de revistă românesc (pentru și mai multe informații, descărcați sumarul în format PDF):
Dia Radu a scris (și fotografiat) un text zguduitor despre impactul pe care dosarele Securității îl pot avea asupra unui om obișnuit. Departe de dezvăluirile și verdictele politice din ultimii ani, textul Diei ne reamintește ce înseamnă să fi fost un oarecare aflat pe lista neagră a serviciilor secrete. La vederea dosarelor, unii au plâns, alții s-au enervat, alții au leșinat. Pentru acești oameni – și pentru personajul nostru, Vasile Gavrilescu, – dosarele de Securitate sunt niște cutii cu suprize ce le pot da viața peste cap pentru totdeauna.
Dispariție. E un cuvânt dur, demolator, definitiv. Pronunțat în fața unui trabantist, te transformă într-un neștiutor incapabil să înțeleagă lucruri elementare: Ana are mere, găina face ouă, Trabantul nu dispare. Un trabantist îndulcește realitatea cu eufemisme și, dintr-o poveste în alta, reușește parcă să te păcălească. Gabriela Pițurlea scrie un necrolog emoționant celei mai iubite (și hulite) mașini comuniste. Fotografii de Andrei Pungovschi.
Cosmin Alexandru a vrut de mic să nu fie ca ceilalți. Pentru el apa curgătoare e mai interesantă decât balta ““ e mai important să te miști decât să te lași rutinat de-un loc călduț. Așa a ajuns în 1990 printre fondatorii AIESEC România și, în 1992, printre primii în cercetarea de piață. Așa a ajuns să conducă o multinațională la 27 de ani și un partid la 30. Așa s-a retras de la cârma GfK în 2005, când firma era în fruntea pieței de cercetare și și-a făcut propria firmă. Așa s-a implicat în ERUDIO, un proiect educațional care învață managerii români să comunice și să conducă mai bine. Așa a ajuns să predea la clasa a cincea. Text de Cristian Lupșa. Fotografii de Roald Aron.
Alte minunății în numărul de aprilie:
– O lecție de stil și mixologie cu niște barmani pricepuți.
– Răzvan Mazilu.
– Mircea Toma ne spune ce a învățat.
– Povestea meșterului de biliard Vali Carambol.
– Lenjeria pe care o iubim purtată de femei pe care le iubim.
– Brăduț despre presa locală.
– O glummă bună spusă de Xing Elena Ling.
* Designul fantastic a fost realizat de Raymond Bobar și Cătălina Zlotea.
* Coperta în format PDF o găsiți aici.
Comments
8 Responses to “Esquire România, Aprilie 2008”
Leave a Reply
Arnold domnu? ce fata poa sa aibaaa, oh my
“Designul fantastic” , “un standard pentru jurnalismul de revistă românesc” – apreciez editia in limba romana a revistei Esquire, o citesc de la primul numar, dar nu cumva lauda de sine… ?
Cata: N-as spune ca e chiar lauda de sine, dar inteleg ca entuziasmul meu ar putea fi perceput ca atare. Mi-l asum :-) Iti multumesc ca ne citesti si te rog sa ne spui cand dezamagim.
Magda: Arnold, da. Cred ca “Commando” a fost primul film pe care l-am vazut pe video.
Cand o apare si la choscurile de ziare?
Vio: Sper ca pe 2 sau 3 aprilie sa fie de gasit.
Interesant numarul. Totusi articolul despre trabant pare destul de trist.Cativa batranei simpatici cu voce tremuranda si nostalgici.
Ar fi trebuit sa ascultati totusi si tinerii sa vedeti cam ce idei au. Nu credeti ca noile masini (cu multe plastice), incep sa piarda teren in fata unei broscute sau unui trabant?
Si atentie mare cui luati interviu. Marian Bogatu este un samsar. Cumpara masini pe nimic si le da de 2-3 ori pretul.Ce nu poate vinde, dezmembreaza iar piesele le da cu preturi f. mari.
Un subiect interesant pentru nr. viitoare ar putea fi interzicerea circulatiei masinilor non-euro din 2011.Interviuri cu pasionatii de masini vechi:trabant, mercedes bot de cal, dacii 1100, 1300, fiat 500, etc.
O idee: suntem in anul 1986 si sunt inscris la Dacie 1310. Fericit ca a venit randul dupa 5 ani de asteptare. Dau 80 mii lei, cat un apartament (imprumuturi peste tot si sacrificii mari). Vine anul 2011 si cineva zice ca nu mai pot circula cu ea. Bani de alta nu mai am.
Si apropo un Touareg (cu 10 pistoane), elimina mult mai mult dioxid de carbon intr-o ora decat un trabant (2 pistoane), in aceeasi perioada de functionare.
Mult succes echipei Esquire!
Vio – ne-ar placea sa publicam comentariul tau in sectiunea de mesaje de la cititori. Ni-l poti trimite prin e-mail la esquire [at] sanomahearst.ro?
Ok! Sa-mi spuneti daca a intrat. Si astept nr. viitor :)