A scrie despre celebrităţi

M-a întrebat cineva recent dacă mi s-a întâmplat să fiu dezamăgit de cât reporting am făcut la un articol. ÃŽntotdeauna. Nu există text pentru care să nu-mi fi dorit să mai citesc ceva, să mai văd un loc, să mai vorbesc cu o persoană. Cred că această nemulÅ£umire e necesară – altfel riÅŸti să cazi în capcană ÅŸi să spui: “Ajunge. Am totul.”

Nu cred că ai vreodată totul. Ai cât ai reuşit să strângi până în momentul în care trebuie să te aşezi şi să scrii, pentru că-ţi suflă deadline-ul în ceafă. Ca să scrii bine trebuie să scrii cu informaţii şi, ca să scrii cu informaţii, trebuie să-ţi petreci cea mai mare a timpului din procesul de lucru la un articol făcând reporting.

Am recunoscut însă că frustarea e mai mare când vine vorba de celebrităţi. Atunci simt cel mai intens că se putea mai mult. E probabil rezultatul faptului că nu ai atâta control asupra procesului. Trebuie să te mulezi pe timpul persoanei respective, trebuie să accepţi nivelul de acces pe care ţi-l dă, iar, uneori, chiar şi limite în ceea ce priveşte subiectele abordate. Dacă vrei să faci un interviu care să fie publicat în format întrebare/răspuns, e mai simplu. Pregăteşti întrebările, le pui, transcrii răspunsurile şi gata.

Dacă vrei să scrii altceva, un text care transmite o experienţă, e mai mult de muncă. Un telefon sau o întâlnire la o cafenea nu ajunge. Vrei să faci ceva cu persoana respectivă, să o vezi interacţionând cu mediul din jurul lor. Asta deobicei îţi mai temperează frustrarea că nu ai ajuns săpat destul de adânc. George Clooney e recunoscut pentru modul în care facilitează aceste experienţe. Nici el nu vrea ca ce se scrie despre el să fie un Q&A plictisitor. Îşi înţelege rolul, şi vrea măcar să permită reporterului să scrie ceva amuzant. De aceea a acceptat invitaţia la cină a lui Joel Stein de la Time şi apoi la googlit a lui A.J. Jacobs de ls Esquire.

Şi dacă vorbim de scris despre celebrităţi, vroiam să va atrag atenţia asupra lui Scott Raab, unul dintre scriitorii (writers) de la Esquire-ul american, un reporter nervos cu o atitudine tranşantă. Scriu d-astea, dar le scriu cum vreau eu, şi probabil articolul va enerva persoana respectivă. Raab a scos recent o colecţie de articole scrise despre celebrităţi, Real Hollywood Stories, şi a punctat într-un interviu modul în care-şi face munca ca să minimizeze frustrarea de a nu putea face atât reporting cât ai fi făcut la un articol care nu e bântuit de celebrităţi.

ESQ: After reading Real Hollywood Stories, you don’t seem particularly impressed by famous people. In fact, you seem to openly loathe them. Why?

SR: This might sound like a joke, but part of the answer is that I’m from Cleveland. I’m an old shoe salesman. I’m an old bartender. Those are not metaphors — those are things I have done for money! I’m not wowed by anyone’s station in life. It’s the opposite. I’m really interested when people are cut down to size. To me — and not to harp on the Cleveland thing, but it’s a really big part of my personality — it’s a chance to try and get real with someone whose entire existence is an image. How do you get through that?

Câteva din profilurile făcute de Raab:
Ewan McGregor
Robert Downey Jr.
Bill Murray
Ryan Seacrest

Comments

One Response to “A scrie despre celebrităţi”

  1. Când cititul (de jurnalism) e o experienţă : A Scrie on September 17th, 2008 11:47 am

    […] întreb de ce îmi plac aÅŸa mult autorii permanenÅ£i care scriu pentru Esquire-ul american. Vezi Scott Raab, Tom Junod, A.J. Jacobs, Chris Jones etc. Sigur că mai am mulÅ£i alÅ£ii pe care îi citesc […]

Leave a Reply