A scrie despre celebrităţi
M-a întrebat cineva recent dacă mi s-a întâmplat să fiu dezamăgit de cât reporting am făcut la un articol. Întotdeauna. Nu există text pentru care să nu-mi fi dorit să mai citesc ceva, să mai văd un loc, să mai vorbesc cu o persoană. Cred că această nemulțumire e necesară – altfel riști să cazi în capcană și să spui: “Ajunge. Am totul.”
Nu cred că ai vreodată totul. Ai cât ai reușit să strângi până în momentul în care trebuie să te așezi și să scrii, pentru că-ți suflă deadline-ul în ceafă. Ca să scrii bine trebuie să scrii cu informații și, ca să scrii cu informații, trebuie să-ți petreci cea mai mare a timpului din procesul de lucru la un articol făcând reporting.
Am recunoscut însă că frustarea e mai mare când vine vorba de celebrități. Atunci simt cel mai intens că se putea mai mult. E probabil rezultatul faptului că nu ai atâta control asupra procesului. Trebuie să te mulezi pe timpul persoanei respective, trebuie să accepți nivelul de acces pe care ți-l dă, iar, uneori, chiar și limite în ceea ce privește subiectele abordate. Dacă vrei să faci un interviu care să fie publicat în format întrebare/răspuns, e mai simplu. Pregătești întrebările, le pui, transcrii răspunsurile și gata.
Dacă vrei să scrii altceva, un text care transmite o experiență, e mai mult de muncă. Un telefon sau o întâlnire la o cafenea nu ajunge. Vrei să faci ceva cu persoana respectivă, să o vezi interacționând cu mediul din jurul lor. Asta deobicei îți mai temperează frustrarea că nu ai ajuns săpat destul de adânc. George Clooney e recunoscut pentru modul în care facilitează aceste experiențe. Nici el nu vrea ca ce se scrie despre el să fie un Q&A plictisitor. Își înțelege rolul, și vrea măcar să permită reporterului să scrie ceva amuzant. De aceea a acceptat invitația la cină a lui Joel Stein de la Time și apoi la googlit a lui A.J. Jacobs de ls Esquire.
Și dacă vorbim de scris despre celebrități, vroiam să va atrag atenția asupra lui Scott Raab, unul dintre scriitorii (writers) de la Esquire-ul american, un reporter nervos cu o atitudine tranșantă. Scriu d-astea, dar le scriu cum vreau eu, și probabil articolul va enerva persoana respectivă. Raab a scos recent o colecție de articole scrise despre celebrități, Real Hollywood Stories, și a punctat într-un interviu modul în care-și face munca ca să minimizeze frustrarea de a nu putea face atât reporting cât ai fi făcut la un articol care nu e bântuit de celebrități.
ESQ: After reading Real Hollywood Stories, you don’t seem particularly impressed by famous people. In fact, you seem to openly loathe them. Why?
SR: This might sound like a joke, but part of the answer is that I”™m from Cleveland. I”™m an old shoe salesman. I”™m an old bartender. Those are not metaphors — those are things I have done for money! I’m not wowed by anyone”™s station in life. It’s the opposite. I”™m really interested when people are cut down to size. To me — and not to harp on the Cleveland thing, but it”™s a really big part of my personality — it”™s a chance to try and get real with someone whose entire existence is an image. How do you get through that?
Câteva din profilurile făcute de Raab:
– Ewan McGregor
– Robert Downey Jr.
– Bill Murray
– Ryan Seacrest
Comments
One Response to “A scrie despre celebrităţi”
Leave a Reply
[…] întreb de ce îmi plac aÅŸa mult autorii permanenÅ£i care scriu pentru Esquire-ul american. Vezi Scott Raab, Tom Junod, A.J. Jacobs, Chris Jones etc. Sigur că mai am mulÅ£i alÅ£ii pe care îi citesc […]