Lectură de weekend (10.05.2008)
Mi-am petrecut săptămâna cu drafturi. Le-am promovat utilitatea în câteva întâlniri. Le-am înroşit. Le-am editat. Mi-am făcut norma de scris oferind feedback la ele. Le-am mutat de pe birou lângă pat, apoi masa de bucătărie, apoi în geantă şi apoi iar pe birou. Ba chiar am recunoscut în faţa cursanţilor mei că am un fetiş pentru drafturi - mai ales pentru primul draft.
Să vezi un prim draft e un privilegiu. Unii îl privesc ca pe-un text autentic, terminat şi gata de publicare. Eu îl privesc ca pe un text vulnerabil, plin de promisiuni, dar de cele mai multe ori neterminat. Uneori fără început. Deseori fără sfârşit. Citesc un draft 1 pe nerăsuflate pentru că îmi place să-mi imaginez potenţialul lui, aurul care va rămâne după ce s-a cernut restul.
E un exerciţiu de umilitate să accepţi că prima versiune e un text incomplet. Unii nu sunt dispuşi să-l facă. Alţii da. Mulţi dintre cei care fac exerciţiul, au o revelaţie: “a scrie bine e a rescrie”.
Ca lectură de weekend vă sugerez să vă întoarceţi la un prim draft - publicat sau nu. Intraţi în el fără milă. Desfaceţi-l, dezasamblaţi-l, luaţi-l la întrebări: Se duce textul unde vroiam? Ce elemente trebuie dezvoltate? Există o structură? Ce ar putea nedumeri sau încurca cititorul? Am scris concret şi cu detalii? Am început şi un sfârşit? etc. Apoi reconstruiţi-l. Ar trebui să iasă altfel. Pe cuvânt.
Şi se poate face asta cu orice text - indiferent de gen. Acest eseu personal despre relaţia dintre mine şi mama mea (e în engleză) a trecut prin trei-patru drafturi înainte să fie publicat. La fel s-a întâmplat şi cu eseurile cursanţilor mei din toamnă. Abia aştept draftul doi al celor de acum.
Comments
One Response to “Lectură de weekend (10.05.2008)”
Leave a Reply
Ti-am lasat cu ceva timp in urma un comment acolo.
Nu sunt eu vreun mare critic literar sau jurnalist…dar este unul dintre cele mai impresionante texte pe care le-am lecturat…e multa emotie “uploadata” acolo…
Ai facut cititorul sa vibreze, sa simta. Sper sa nu gresesc, insa eu cred ca asta e scopul primordial al unei scriituri. MAI ALES daca vorbim de jurnalism narativ.
In acelasi timp, ma bucur(intr-un sens rautacios :) ) ca textul nu a fost perfect de la inceput si a trebuit sa il rescrii ca sa ajungi la forma finala.