Cum se naşte un text (Zilele 5-6)
Acesta va fi ultimul post din seria “Cum se naşte un text”. Nu pentru că procesul s-ar fi încheiat, ci pentru că a ajuns într-o fază de şlefuire care nu mai necesită cine ştie ce rutină. Doar cafea, un pix roşu cât mai ascuţit şi puţină linişte. Greul a trecut.
Ieri dimineaţă am scris bucata care leagă cele trei scene pe care le scrisesem integral de finalul care plutea independent de text. Draftul 1 era gata. Iubesc primul draft pentru că e plin de greşeli. Nu doar de exprimare şi de gramatică (deşi am destule încât mă întreb de ce sunt atât de amuzante perlele unor viitori jurnalişti – pentru a scăpa de ele există revizii şi rescrieri), ci de logică, de structură, de argumentare. Tot ce vrei. Arată bine de la distanţă dar de aproape se clatină.
Ca să câştig timp, încă de la început am cooptat în acest proces câţiva cititori/editori. E important să găseşti oameni care te pot ajuta să-ţi finalizezi textul. Cheia succesului e să le ceri feedback cât mai specific – altfel există riscul să reacţioneze la chestii care nu te preocupă. Eu am făcut aşa. Am rugat doi oameni să citească fiecare scenă şi le-am zis: “Aş vrea să încercaţi să vă rezumaţi la mica lume a fiecărei secţiuni. E ea unitară? Are întrebări la care nu răspunde? Simţiţi că lipseşte ceva? Când e gata, ne uităm şi la golurile per ansamblu.”
Un al treilea om, care mă ajută să-mi şlefuiesc fiecare text, a citit secţiune cu secţiune dar cu un mandat mai larg, care a inclus corecturi, sugestii de tăiere etc.
Odată ce am încheiat primul draft am luat scenele la rând şi le-am editat folosind comentariile tuturor. (Alte gânduri despre editare, aici). În imaginea de mai sus aţi putut vedea cum arătau paginile după acest proces. Rezultatul se numeşte draftul doi şi are 5.770 de cuvinte. D2 era gata ieri după prânz. Ca să sărbătoresc, m-am dus să mă plimb. Astea sunt momente în care am nevoie de muzică. Ieri s-a nimerit să am chef de-un playlist vechi de un an şi ceva numit Life 9. O selecţie:
- * Little Man Tate – This must be love
* Voxtrot – Firecracker
* Bright Eyes – If the brakeman turns my way
* The Broken West – Baby on my arm
* The Arcade Fire – The well and the lighthouse
* Youth Group – Sorry
* Voxtrot – Future pt. 1
Seara am reluat D2 pe care o prietenă mi l-a verificat între timp pentru dude gramaticale. Am luat corespondenţa cu personajul principal în care verificam o parte din informaţiile din text. Am luat notiţele care verificau restul. Cu ele aglomerate pe masă, am început o editare mai atentă. Undeva după miezul nopţii aveam un draft 3, care are 5.915 cuvinte din care vă ofer, de gust, o singură propoziţie: “Urcuşul e un terci de pământ, frunze şi pietre spălate care par verzi în penumbra creată de copaci.”
Textul se va odihni două zile după care voi mai trece încă o dată prin el ca să mă asigur că nu scap vreo eroare. Apoi va trece prin mâinile redacţiei, va ajunge la minunatul Ray Bobar, care îl va pune în pagină şi în preajma lui 1 octombrie va fi pe tarabe.
Şi gata.
Comments
4 Responses to “Cum se naşte un text (Zilele 5-6)”
Leave a Reply
Scrie. După aceea citeşte ce ai scris. Dacă nu-ţi curge măcar vreo lacrimă, rescrie.
Când plângi citind ce ai scris, înseamnă că ai scris.
Cam aşa e?
E foarte misto – voyeuristic vorbind – sa te uiti prin vizorul si sa vezi cum lucreaza: )
N-aveam idee ca procesul editorialistic e asa de elaborat. Wow! Mai mult de o luna de la incipitul articolului, pana la publicarea sa. Greu se misca Esquire :D
Sky: Ar fi frumos dacă s-ar întâmpla – să scrii un text atât de bun încât şi după câteva variante să te emoţioneze. Mi s-a întâmplat de trei ori cred (scriind asta si asta si editand asta).
Tibi: Procesul a inceput oficial pe 19 august. Cam o luna jumate de data asta. Au fost texte unde procesul a durat si mai mult.