O vizită tabu la atelierul de poveşti
Am invitat-o sâmbătă la atelierul de depanat idei şi poveşti pe Cristina Bazavan, redactorul-şef de la Tabu. Am făcut-o pentru că îmi spusese că e curioasă să vadă ce facem acolo şi pentru că – în secret – vroiam să expun grupul la un om din “lumea reală”, care are putere de decizie asupra conţinutului. Cristina mi-a spus că nu vrea să vorbească, dar am păcălit-o până la urmă. M-am bucurat să o aud repetând că facerea de jurnalism narativ la acest moment în presa românească e importantă, iar cei care se apucă, deschizători de drumuri.
Nu e uşor şi există frici şi e bine că există. Standardele pentru un astfel de text sunt mari (citiţi la întâmplare dintre cele recomandate aici şi veţi vedea despre ce vorbesc). Dar călătoria pentru a crea o astfel de poveste merită. Şi – are dreptate Cristina – e un privilegiu să fii printre cei care curăţă cărarea. Citiţi reacţiile ei, aici.
Un fragment:
la capatul drumului unii dintre ei vor face cariera in genul asta de scriitura, altii vor sti sa citeasca si sa aprecieze corect munca acelora care scriu jurnalism narativ.
mi-ar placea sa stiu ca fiecare dintre ei sunt constienti cit de important este faptul ca sunt printre primii in Romania care invata asta. si ca de ei depinde ca genul asta de scriere sa fie inteles si apreciat corect, prin urmare si munca lor sa le fie rasplatita pe masura. de modul in care vor sti sa se prezinte altora, sa se vinda, dar mai ales sa se ajute intre ei.
Comments
Leave a Reply