Lectură de weekend: Cum se naşte un articol de revistă

Nu mai are sens să mărturisesc că îmi place procesul care dă naştere unui text. Toată nebunia, de la idee, la convingerea şefilor că merită, la reporting, şi până la produsul final. Nu demult, am dat peste un jurnal de proces făcut de Wired în timp ce lucrau la un profil al scenaristului/regizorului american Charlie Kaufman.

Gândit iniţial ca “plus valoare” la text, proiectul revistei s-a transformat într-un jurnal din culisele unei poveşti de la o revistă mare. Puteţi să citiţi varianta reporterului, Jason Tanz, şi una mai completă, a lui Scott Dadich, creative director la Wired (blogul lui Dadich are 27 de părţi şi se numeşte, cum altfel, “The Process”).

Am încercat să fac un rezumat mai jos, punând accent pe rolul reporterului şi editorului. Totul a început cu propunerea de a scrie despre Kaufman, un pitch făcut de Tanz la o întâlnire în mai (textul final a apărut în numărul de noiembrie).

Jason teamed up with WIRED senior editor, Nancy Miller, to pitch his Charlie Kaufman idea at our May 22 story ideas meeting. Pitches must be one page or less and succinctly describe a thesis and proposal of reporting topics. All WIRED staffers vote on these pitches and give a score from from 1 (not for WIRED) to 6 (a must-do). The scores’ mean and standard deviation are posted on a whiteboard in our main conference room and discussed in order of least popular to most popular. After taking the room’s temperature, consulting with the Bob Cohn (EE), Jacob Young (ME), Thomas Goetz (DE), Wyatt Mitchell (DD) and me, Chris Anderson makes the final decicion to green light or pass.

După ce pitch-ul a trecut, revista a început negocierile cu reprezentanţii lui Kaufman. În acest timp, reporterul şi editorul au început să evalueze potenţialele unghiuri de abordare. Odată ce Kaufman a fost de acord să participe, editorul articolului, Miller, a făcut oficială facerea lui printr-o scrisoare trimisă tuturor departamentelor implicate în producerea lui (scrisoare trimisă pe 5 august).

After any story is confirmed, the editor sends the writer an assignment letter, an official announcement of when the story is due, and in which issue it is expected to run. The letter goes to the writer (to give some editorial direction), the magazine’s top editors (to alert them that the story has been assigned), the photography editors (to start pulling photo reference), and to me and the design staff, so we can start coming up with ideas, calling in portfolios, and spitballing.

Reporterul şi editorul s-au bombardat continuu cu e-mailuri, ţinându-se la curent cu progresul materialului. Destul de repede, apar probleme cu ilustrarea – lui Kaufman nu-i place să fie fotografiat. Reporterul îl intervievează pe Kaufman pe 13 august şi petrece următoarea săptămână scriind primul draft, pe care îl va completa ulterior cu scene de la o vizionare de la festivalul de la Toronto la începutul lui septembrie. La Wired, primul draft se numeşte 00. Editorul răspunde cu o primă rundă de editare şi spune că nu are multe lucruri de comentat pe structură – cel mai important lucru la care se uită un editor în această fază a materialului. Sugestiile ei, spre norocul reporterului, sunt specifice.

Tanz rescrie şi Miller trimite o versiune curată şefilor. Departamentul de vizual începe să gândească nişte idei pentru layout şi pentru spread-ul de deschidere. Urmează corectura (prima). Departamentul foto se luptă să obţină un autoportret pe care Kaufman se angajase să şi-l facă. În disperare, apelează la reporter (diviziunea muncii funcţionează):

I did what no photo editor likes to do. I asked the writer for help. I know that sounds arrogant, but it’s my job to secure a subject for a shoot.

Dadich prezintă articolul şefilor. Chris Anderson, redactorul-şef, e nemulţumit. Design-ul i se pare prea complicat pentru cititor şi cere o altă versiune:

When Chris sighed and put both hands over his face, I knew it was trouble. I explained what I had done, tried to walk through my design moves, but sensing the coming rejection, I can’t say it was my finest moment of rationalization. Chris asked where the photo of Charlie was. He hated the sideways type.

Odată ce designul e rezolvat, urmează corectura şi modificările în pagină. Wired numeşte acest proces “the scrub”. Unul din ultimii paşi e verificarea informaţiilor, pe care o face un departament separat, folosindu-se de notiţele reporterului, interviurile audio şi vorbind cu personajele citate în poveste.

Jason sent me a list of contacts as well as his recorded interviews to work from. I sent an email to everyone mentioned in the story asking them to confirm any facts that Jason got from them. (We don’t read back the sentences, just the facts themselves.) General movie stuff went to a pr rep for the film. Questions about Jonze went to his assistant and so on.

Şi aşa a ajuns procesul la final. Articolul, aşa cum a apărut în revistă, îl găsiţi aici.

Comments

6 Responses to “Lectură de weekend: Cum se naşte un articol de revistă”

  1. rhea on January 9th, 2009 7:15 pm

    Nepretuit. Multumesc.

  2. Emi Gal on January 10th, 2009 2:09 pm

    Nu mai stiu unde am auzit că ‘journalism is in fact history on the run’. Acum înțeleg de ce.

  3. Cristi on January 10th, 2009 2:48 pm

    Se mai spune că e şi “the first draft of history”. Dar parcă e ceva peiorativ în asta :-)

  4. Ancapone on January 10th, 2009 6:22 pm

    Asa am auzit si eu aseara, intr-un film, ca “jurnalismul e literatura scrisa pe coltul mesei”. E clar ca auzisera si de jurnalism narativ :)

  5. Cum să faci o revistă interactivă : A Scrie on April 21st, 2009 9:06 pm

    […] Am mai scris despre cât de mult îmi place revista Wired. Cel mai recent număr oferă încă un motiv – cu J.J. Abrams (”Lost”) ca guest-editor, Chris Anderson, Scott Dadich & Co. au scos un număr plin de ghicitori şi jocuri ascunse. De ce? Ca să arate că o revistă poate să ofere o complet altă experienţă decât Internetul: In doing so, the editors of Wired said, the project might help them solve another problem: how to keep consumers interested in the tangible artifact of a printed magazine — particularly one about digital culture — in an Internet era. […]

  6. Cum (să) scrii prostii : A Scrie on July 3rd, 2009 12:05 pm

    […] Nu reuşesc să-mi urmez întotdeauna propriul sfat, chiar dacă supun textele mai multor drafturi. Uneori nici trecerea textului prin mâinile unui editor – sau doi-trei – nu mă salvează de propriile excese. Notă: nu cred că prima variantă a unui text, cea spontană, scuipată, e cea mai bună. Din contră – cred că e cea mai neînchegată, neclară şi inaccesibilă dintre toate. (Aşa lucrează meseriaşii). […]

Leave a Reply