Tabu (Februarie ’09)

copertafebruarie

Ce vedeţi mai sus e coperta primului număr al Tabu la care am participat activ, iar acest post poate fi considerat un prim raport de pe front. Veştile sunt bune. Toate textele menţionate aici conţin elemente de narativ.

Materialul de copertă a făcut deja vâlvă datorită sarcinii RomaniÅ£ei Iovan (era gravidă la momentul pictorialului), dar eu vreau să vă atrag atenÅ£ia asupra textului în sine – o poveste simplă ÅŸi eficientă ce are loc în sufrageria ei -, ÅŸi asupra celor trei bucăţi extinse de dialog dintre RomaniÅ£a ÅŸi fiul ei Albert (Bubu). Un exemplu:

De pe scara acoperită cu parchet ce duce la etaj, se aude lipăit de picioare goale. S-a trezit Albert, sau Bubu, sau Bubuleanu, sau Buburuz. Porţia de o oră jumate de somn l-a lăsat îmbujorat şi cu părul blond ciufulit. Stă culcat pe o treaptă şi se uită în jos, cu ochii albaştri încă somnoroşi. Romaniţa sare de pe canapea.

– Ce face Bubuleana? Buburuza, Buburuzaaaa, Bubuuu.

E somnoros şi când e somnoros e morocănos.

– Hai să vedem ce face Lola! C-a-nceput să latre. Ia uite-o pe Lola cum stă cuminte şi latră.

– Nu.

– Nu vrei să vezi?

– Nu.

– Stai acolo pe scări?

– Da.

Nu scot în evidenţă dialogul pentru conţinut ci pentru a puncta ceva mai primar. De cele mai multe ori, când suntem pe teren, avem obiceiul să considerăm orice pauză în conversaţia cu subiectul nostru ca pe o întrerupere. Dar dacă scopul tău e să spui povestea unui moment, să redai realitatea unei întâmplări, atunci aceste întreruperi devin mult mai interesante decât citatele lansate în eter către nimeni altul decât jurnalistul din cameră. Iar dialogul e mult mai veridic decât citatul.

dosarfebruarie

Walt Harrington spune că “e sărutul morÅ£ii pentru orice doreÅŸte să facă jurnalism narativ să considere materialele pe care le face că fiind uÅŸurele”, nimic mai mult decât niÅŸte pastiluÅ£e de “interes uman”. Ä‚sta ar fi pornirea instinctuală a unui om de ÅŸtiri ÅŸi probabil asta ar fi ÅŸi prima reacÅ£ie la întâlnirea unei colecÅ£ii de poveÅŸti de iubire. Dar iubirea e un sentiment universal, o întâmplare prin care trecem cu toÅ£ii ÅŸi nu ne vom plictisi niciodată de poveÅŸti din “banalul” vieÅ£ii.

ÃŽn dosarul din acest număr sunt cinci poveÅŸti despre gesturi din iubire, toate documentate serios ÅŸi scrise dinamic, în mai puÅ£in de 1.000 de cuvinte. CitiÅ£i printre altele despre cum i-a spus IonuÅ£ “La MulÅ£i Ani” Verei folosind litere gigantice, despre cum HoraÅ£iu i-a donat din rinichiul său lui Sebi ÅŸi despre cum a spart Mircea un spaÅ£iu părăsit pentru a expune trecătorilor hainele iubitei. (Fotografiile au fost făcute de Cosmin BumbuÅ£.)

maria

ÃŽnchei cu materialul mare, unul din lucrurile pe care le veÅ£i vedea de acum încolo în Tabu (l-aÅ£i văzut ÅŸi în decembrie în textul despre piesa de teatru “Lear” a lui Andrei Åžerban). ÃŽn acest număr, Gabriela PiÅ£urlea spunea povestea Mariei Costache, o femeie de 39 de ani care pictează titluri de filme pentru panourile a trei cinematografe bucureÅŸtene. (Fotografiile îi aparÅ£in lui Andrei Pungovschi). Maria ÅŸtie că aproape nimeni nu îi mai observă munca (ridicaÅ£i capul din pământ data viitoare când treceÅ£i pe lângă Scala sau Corso), dar continuă să deseneze pentru că asta e slujba ei de 18 ani. ÃŽntr-o vreme, când cinematografele de stat erau îmbâcsite de oameni, Maria făcea parte dintr-o echipă de 15 graficieni care lucrau pentru peste 30 de cinematografe bucureÅŸtene. De ÅŸapte ani e singură.

În 2001 echipa se redusese la două graficiene şi un pictor. Maria lucra cu Stela, care scria ilizibil cu pixul, dar dumnezeiesc cu pensula – până şi beată trăgea linii perfecte. Odată, Stela a ţipat la poliţistul din stradă să înceteze cu fluieratul, că o face să tresară când desenează, iar poliţistul s-a oprit. Pictorul era Dan Dumitrescu, un om cât uşa, care avea mereu un creion în mână şi făcea desen după desen, până se umplea camera de hârtii. Dumitrescu a pictat odată pe frontispiciu o femeie goală, în poziţie-capră, de l-a sunat directorul şi i-a zis „Îmbrac-o dracului pe aia”, iar Dumitrescu s-a urcat pe copertină şi a îmbrăcat-o cu un bikini minuscul. Prăjeau pâine pe reşou când nu mai aveau bani de mâncare. Dacă nu reuşeau să termine lucrările la timp, înnoptau în atelier. În 2002, Dumitrescu s-a pensionat. Înainte să plece, a spus: „Maria, să nu ne faci de râs.” Câteva luni mai târziu a plecat şi Stela.

Comments

8 Responses to “Tabu (Februarie ’09)”

  1. Florentina on January 28th, 2009 12:30 pm

    Nu sunt si n-am fost niciodata fan Tabu, dar textul Gabrielei pare interesant.

  2. Cristi on January 28th, 2009 1:37 pm

    O poveste reuÅŸită e o scuză bună să dai unei publicaÅ£ii o ÅŸansă. Mie nu-mi place Vanity Fair ca revistă – dar asta nu înseamnă că nu are mereu 1-2 texte pentru care merită. “Serendipity” jurnalistic se numeÅŸte :-)

  3. ioana on January 28th, 2009 4:13 pm

    tabu a fost emreu revista mea de suflet si trebuie sa recunosc ca, dupa ce am inceput sa citesc esquire, ma tot intrebam cum ar arata dosarele tabu, in viziunea ta.

    asadar, sunt foarte curioasa sa citesc noul numar. va fi pe nerasuflate.

  4. rhea on January 29th, 2009 6:36 pm

    Sunt foarte curioasa de textul Gabrielei, pentru ca textul despre Fursecul Mecanic imi e deosebit de drag, la fel cum imi e si proiectul in sine, si pentru ca sunt unul din oamenii care chiar observa titlurile pictate de la Scala. O sa-mi cumpar Tabu cu ocazia asta (si ca sa citesc textul despre iubire, poate va reusi sa-mi mai spele din cinismul acumulat in ultimii ani. In adancul meu stiu ca cred in gesturile astea) Mult succes cu Tabu si tie si ei si ma bucur ca vom avea texte bune si prin alte parti. :)

  5. Cristi on January 29th, 2009 8:47 pm

    Rhea: Nu uita sa te intorci si impartasesti reactii,

  6. Vremuri bune ÅŸi narative : A Scrie on January 30th, 2009 11:04 am

    […] de texte scrise (ÅŸi publicate) de absolvenÅ£ii cursului. Altele le puteÅ£i găsi în Tabu-ul din februarie (sau în orice Esquire recent ÅŸi […]

  7. zapacita on February 11th, 2009 12:11 pm

    Bravo Gabi!
    Am citit pe nerasuflate textul tau si mi-a placut tare! Astazi mi-e pofta sa-l mai citesc o data:)

  8. Gabriela on February 11th, 2009 1:33 pm

    :) Multumesc

Leave a Reply