Tabu (Februarie ’09)

copertafebruarie

Ce vedeţi mai sus e coperta primului număr al Tabu la care am participat activ, iar acest post poate fi considerat un prim raport de pe front. Veştile sunt bune. Toate textele menţionate aici conţin elemente de narativ.

Materialul de copertă a făcut deja vâlvă datorită sarcinii Romaniţei Iovan (era gravidă la momentul pictorialului), dar eu vreau să vă atrag atenţia asupra textului în sine – o poveste simplă şi eficientă ce are loc în sufrageria ei -, şi asupra celor trei bucăţi extinse de dialog dintre Romaniţa şi fiul ei Albert (Bubu). Un exemplu:

De pe scara acoperită cu parchet ce duce la etaj, se aude lipăit de picioare goale. S-a trezit Albert, sau Bubu, sau Bubuleanu, sau Buburuz. Porţia de o oră jumate de somn l-a lăsat îmbujorat şi cu părul blond ciufulit. Stă culcat pe o treaptă şi se uită în jos, cu ochii albaştri încă somnoroşi. Romaniţa sare de pe canapea.

– Ce face Bubuleana? Buburuza, Buburuzaaaa, Bubuuu.

E somnoros şi când e somnoros e morocănos.

– Hai să vedem ce face Lola! C-a-nceput să latre. Ia uite-o pe Lola cum stă cuminte şi latră.

– Nu.

– Nu vrei să vezi?

– Nu.

– Stai acolo pe scări?

– Da.

Nu scot în evidenţă dialogul pentru conţinut ci pentru a puncta ceva mai primar. De cele mai multe ori, când suntem pe teren, avem obiceiul să considerăm orice pauză în conversaţia cu subiectul nostru ca pe o întrerupere. Dar dacă scopul tău e să spui povestea unui moment, să redai realitatea unei întâmplări, atunci aceste întreruperi devin mult mai interesante decât citatele lansate în eter către nimeni altul decât jurnalistul din cameră. Iar dialogul e mult mai veridic decât citatul.

dosarfebruarie

Walt Harrington spune că “e sărutul morţii pentru orice doreşte să facă jurnalism narativ să considere materialele pe care le face că fiind uşurele”, nimic mai mult decât nişte pastiluţe de “interes uman”. Ăsta ar fi pornirea instinctuală a unui om de ştiri şi probabil asta ar fi şi prima reacţie la întâlnirea unei colecţii de poveşti de iubire. Dar iubirea e un sentiment universal, o întâmplare prin care trecem cu toţii şi nu ne vom plictisi niciodată de poveşti din “banalul” vieţii.

În dosarul din acest număr sunt cinci poveşti despre gesturi din iubire, toate documentate serios şi scrise dinamic, în mai puţin de 1.000 de cuvinte. Citiţi printre altele despre cum i-a spus Ionuţ “La Mulţi Ani” Verei folosind litere gigantice, despre cum Horaţiu i-a donat din rinichiul său lui Sebi şi despre cum a spart Mircea un spaţiu părăsit pentru a expune trecătorilor hainele iubitei. (Fotografiile au fost făcute de Cosmin Bumbuţ.)

maria

Închei cu materialul mare, unul din lucrurile pe care le veţi vedea de acum încolo în Tabu (l-aţi văzut şi în decembrie în textul despre piesa de teatru “Lear” a lui Andrei Şerban). În acest număr, Gabriela Piţurlea spunea povestea Mariei Costache, o femeie de 39 de ani care pictează titluri de filme pentru panourile a trei cinematografe bucureştene. (Fotografiile îi aparţin lui Andrei Pungovschi). Maria ştie că aproape nimeni nu îi mai observă munca (ridicaţi capul din pământ data viitoare când treceţi pe lângă Scala sau Corso), dar continuă să deseneze pentru că asta e slujba ei de 18 ani. Într-o vreme, când cinematografele de stat erau îmbâcsite de oameni, Maria făcea parte dintr-o echipă de 15 graficieni care lucrau pentru peste 30 de cinematografe bucureştene. De şapte ani e singură.

În 2001 echipa se redusese la două graficiene şi un pictor. Maria lucra cu Stela, care scria ilizibil cu pixul, dar dumnezeiesc cu pensula – până şi beată trăgea linii perfecte. Odată, Stela a ţipat la poliţistul din stradă să înceteze cu fluieratul, că o face să tresară când desenează, iar poliţistul s-a oprit. Pictorul era Dan Dumitrescu, un om cât uşa, care avea mereu un creion în mână şi făcea desen după desen, până se umplea camera de hârtii. Dumitrescu a pictat odată pe frontispiciu o femeie goală, în poziţie-capră, de l-a sunat directorul şi i-a zis „Îmbrac-o dracului pe aia”, iar Dumitrescu s-a urcat pe copertină şi a îmbrăcat-o cu un bikini minuscul. Prăjeau pâine pe reşou când nu mai aveau bani de mâncare. Dacă nu reuşeau să termine lucrările la timp, înnoptau în atelier. În 2002, Dumitrescu s-a pensionat. Înainte să plece, a spus: „Maria, să nu ne faci de râs.” Câteva luni mai târziu a plecat şi Stela.

Comments

8 Responses to “Tabu (Februarie ’09)”

  1. Florentina on January 28th, 2009 12:30 pm

    Nu sunt si n-am fost niciodata fan Tabu, dar textul Gabrielei pare interesant.

  2. Cristi on January 28th, 2009 1:37 pm

    O poveste reuşită e o scuză bună să dai unei publicaţii o şansă. Mie nu-mi place Vanity Fair ca revistă – dar asta nu înseamnă că nu are mereu 1-2 texte pentru care merită. “Serendipity” jurnalistic se numeşte :-)

  3. ioana on January 28th, 2009 4:13 pm

    tabu a fost emreu revista mea de suflet si trebuie sa recunosc ca, dupa ce am inceput sa citesc esquire, ma tot intrebam cum ar arata dosarele tabu, in viziunea ta.

    asadar, sunt foarte curioasa sa citesc noul numar. va fi pe nerasuflate.

  4. rhea on January 29th, 2009 6:36 pm

    Sunt foarte curioasa de textul Gabrielei, pentru ca textul despre Fursecul Mecanic imi e deosebit de drag, la fel cum imi e si proiectul in sine, si pentru ca sunt unul din oamenii care chiar observa titlurile pictate de la Scala. O sa-mi cumpar Tabu cu ocazia asta (si ca sa citesc textul despre iubire, poate va reusi sa-mi mai spele din cinismul acumulat in ultimii ani. In adancul meu stiu ca cred in gesturile astea) Mult succes cu Tabu si tie si ei si ma bucur ca vom avea texte bune si prin alte parti. :)

  5. Cristi on January 29th, 2009 8:47 pm

    Rhea: Nu uita sa te intorci si impartasesti reactii,

  6. Vremuri bune şi narative : A Scrie on January 30th, 2009 11:04 am

    […] de texte scrise (şi publicate) de absolvenţii cursului. Altele le puteţi găsi în Tabu-ul din februarie (sau în orice Esquire recent şi […]

  7. zapacita on February 11th, 2009 12:11 pm

    Bravo Gabi!
    Am citit pe nerasuflate textul tau si mi-a placut tare! Astazi mi-e pofta sa-l mai citesc o data:)

  8. Gabriela on February 11th, 2009 1:33 pm

    :) Multumesc

Leave a Reply