Vremuri bune ÅŸi narative

Sunt vremuri bune pentru jurnalismul narativ în România. (Spun asta ÅŸi sub influenÅ£a – dăinuitoare – a debutului, aseară, a unui nou curs la CJI). Spun asta pentru că încet-încet, oamenii care au înÅ£eles (ÅŸi s-au înÅ£eles cu) această formă îşi publică textele în tot mai multe locuri. Pe site-ul CJI am colectat ieri o serie de texte scrise (ÅŸi publicate) de absolvenÅ£ii cursului. Altele le puteÅ£i găsi în Tabu-ul din februarie (sau în orice Esquire recent ÅŸi viitor).

Iar azi dimineaţă, a apărut unul scris de Sorana Stănescu pe HotNews.ro. Textul este despre Radu Bacalu, coordonator de public pentru emisiunile TVR. Dacă v-aţi întrebat vreodată cum lucrează un om care facea lumea să aplaude, citiţi textul Soranei.

Comments

3 Responses to “Vremuri bune ÅŸi narative”

  1. vecinadeblog on January 31st, 2009 1:38 am

    Depinde de gusturi. Mie astea imi aduc aminte de vechea “Femeia” cu naratiunile care erau mereu povesti triste de viata. De fapt mai era o revista de genul “povestea mea” sau “povesti adevarate” in acelasi stil melodramatic.

  2. Cristi on January 31st, 2009 9:28 am

    Vecina: M-ai facut curios. De ce sunt “melodramatice”? Si de ce sunt “poveÅŸti triste de viaţă”? E limpede că nu toată lumea gusta acest gen de jurnalism, dar sunt curios de unde vine comparaÅ£ia.

  3. florentina on January 31st, 2009 11:13 am

    Hai, mai, ca nu e nici un melodramatism in povestile astea. Ca mi le-am descarcat pe calc. si am citit cateva dintre ele. Intre o “povestire adevarata” si o poveste de genul asta nu e absolut nicio asemanare.

    Partea proasta e, ca la modul general, povestile au agatate de ele niste prejudecati, cam cum e (cred) si cea de mai sus. Ca ar fi triste. Sau ca – asta e cea mai intalnita – ca ar fi lungi. Prea lungi. Cel putin cu ultima trebuie sa te lupti constant. “Cine citeste toata polologhia asta?”, “nu mai citeste nimeni enspe mii de semne…” Da. naspa.

Leave a Reply