Povestea mea în 10 cuvinte
Am făcut ieri la curs unul dintre exercițiile mele preferate. Cursanții lucrează acum la primul draft al eseului lor personal (exemple din trecut, aici) și cu ocazia asta i-am rugat să-și rezume textul în 10 cuvinte. Până acum am făcut-o cu șase cuvinte (aici și aici), dar am decis că limba română are nevoie de ceva mai multe prepoziții și conjuncții ca să lege o idee coerentă.
Iată poveștile la care lucrează grupa mea de acum. Nu-i așa că abia așteptați să citiți varianta integrală?
Mihaela: Ticu sparge rutina unui traseu parcurs zilnic prin muzică, film și prieteni.
Carla: Sora mea și cu mine trăim aproape identic, dar ne desparte un ocean.
Matei: Povestea unui puști de 18 ani care încearcă să devină bărbat.
Elena: Lipit cutii de mâncare chinezească, lipit afișe și lipit plicuri.
Andrei: Ipohondria este o boală grea, dar nu te omoară din prima.
Sintia: Ziua în care l-am cunoscut pe băiatul cu care sunt într-o relație de trei ani.
Mihai: “Ultima” țigară nu e niciodată ultima, mă învață experiența.
Smaranda: Cum am învănțat ce înseamnă “definitiv” și “adio”.
Dragoș: Textul va gravita în jurul solistului trupei rock KUMM.
Mihaela: Cum mi-am regăsit cea mai bună prietenă din copilărie.
Anca: Primul picnic primăvăratec se încheie cu amenințarea unui nor radioactiv.
Sandra: Pianul ar fi trebuit să fie viața mea. N-am fost de acord.
Adelina: Cum mi-am învins frica de a înțelege ce înțelege cel care mă citește.
Karin: Și la Paris sunt păduchi, dar mai ales prieteni.
Comments
12 Responses to “Povestea mea în 10 cuvinte”
Leave a Reply
Deja presimt regasire in eseul despre ipohondrie :)
La mine era “mă învaţă experienÅ£a”. Că încă tot învăţ să mă las de fumat :)
Scriam poezii la şapte ani, acum scriu comunicate de presă.
@purpleraindance
same here…
sunt 3 prieteni pe care ii recunosc dupa ce scriu, si pe bune daca stiam ca s-au inscris la curs. ok, stiam de unul ipohondru:D
salut!
l-am descoperit acu vreo jumatate de an pe Brunea-Fox prin reportajele lui din perioada interbelica si ma intrebam de ce nu-l dai niciodata ca exemplu de jurnalism narativ, insistand in schimb pe scrierile americanilor (nu contest ca ei n-ar fi parintii acestui gen sau ca n-ar avea valoare, dar avem si noi un reprezentat cu talent si vechime). mi-a placut mult umorul lui Brunea-Fox si originalitatea subiectelor sale (unele socant de actuale, mai ales cel referitor la mafia cersetorilor din Bucuresti, altele exotice si pline de viata – reportajul din Ada Kaleh – sau de-a dreptul sfasietoare si pline de critica – cum e cazul articolului despre ultima leprozerie din Europa). e drept ca mi-a luat ceva timp sa gasesc un exemplar din “Reportajele mele”, o colectie din cele mai interesante articole aparute in ziarul Dimineata in perioada interbelica, dar s-a meritat (l-am gasit abia la Bucuresti, la anticarii aia cu bibliotecile scoase in strada). oricum, doritorii vor gasi oricand o copie la vreo biblioteca mai serioasa.
numai bine!
Florin: Mai discut despre Fox cu cursantii mei. Tot vreau de o vreme sa explic de ce nu il folosesc ca exemplu – desi are niste bucati fantastice – dar nu am avut timp. Promit ca la un moment dat voi puncta si subiectul asta. Ai dreptate ca e greu sa gasesti “Reportajele mele”. De fapt, greutatea asta prezinta o problema – “arhiva” si “memoria” jurnalismului romanesc sunt prost gestionate, ceea ce face accesul anevoios.
Interesant. Uite un site interesant care ar putea sa inspire http://www.onesentence.org/
mi se pare interesant sa pui in 10 cuvinte tot ceea ce te reprezinta.
[…] Sau Smith Magazine, unde utilizatorii isi pot trimite memoriile tot in sase cuvinte. Cristi Lupsa a publicat si el pe blogul ascrie.org rezultatele unui astfel de exercitiu pe care il face la cursul sau de […]
[…] ExerciÅ£ii similar am mai făcut ÅŸi cu grupurile anterioare (aici ÅŸi aici în ÅŸase cuvinte; aici în 10 […]
“Karin: Åži la Paris sunt păduchi, dar mai ales prieteni.”
genial!