Povestea mea în 6 cuvinte
Am făcut la cursul de joi un exerciţiu de concizie. Zilele astea voi citi primul draft al textelor personale scrise de cursanţii mei şi i-am rugat să-şi definească povestea în cât mai puţine cuvinte. În şase mai precis. Iată ce a ieşit. Exerciţii similar am mai făcut şi cu grupurile anterioare (aici şi aici în şase cuvinte; aici în 10 cuvinte).
Tea: Sora mea mi-ar putea fi fiică.
Maria: Cum am acceptat despărţirea părinţilor mei.
Oana: Dragoste şi ură cu strungăreaţa mea.
Roxana: Mama l-a iubit mai mult pe tata.
Mădălina: Semăn cu bunica mea. Amândouă uităm.
Dana: Cum am învăţat să nu disper.
Eugenia: Cum mă poate schimba secretul bunicii.
Paul: Ce s-a schimbat citind-o pe mama.
Sabrina: Tata descoperă că sunt fiica lui.
Comments
8 Responses to “Povestea mea în 6 cuvinte”
Leave a Reply
Ce chestie:) 6 din 8 sunt despre familie. De-abia astept sa le citesc pe toate, in special pe primul.
de fapt 1 2 4 5 7 8 9 10 sunt despre familie. eştantion nereprezentativ, se pare :))
Diana, cum ai invatat sa nu disperi?
Imi pare rau, Dana am vrut sa spun.
Vietuiesc concret cu bagajele mereu facute.
Sunt omul care sufera de dor.
Dincolo de eu regasesc linistea spiritului.
niciodata nu m-am gandit sa ma descriu in 6 cuvinte; un articol reusit M.