Copiii mor în maşini închise

Gene Weingarten a câştigat acum două zile al doilea premiu Pulitzer pentru feature writing, de data asta pentru un articol cutremurător despre părinÅ£ii care îşi uită copiii în maÅŸini când merg la muncă, iar aceÅŸtia mor de hipertermie. Pe lângă o poveste de neuitat, articolul e ÅŸi o încercare curajoasă a autorului ÅŸi publicaÅ£iei – The Washington Post – de a susÅ£ine următoarea teză: neglijenÅ£a e teribilă, dar nu e crimă. Åži vinovatul nu e lipsa de dragoste, ci memoria. (“Failures of memory, not of love”.)

Sau, cum spune un profesor care studiază relaÅ£ia dintre emoÅ£ie, stres ÅŸi memorie: “Memory is a machine and it is not flawless. If you’re capable of forgetting your cellphone, you are potentially capable of forgetting your child”.

E de admirat efortul de documentare al lui Weingarten – a intervievat 13 familii -, dar ÅŸi modul în care a construit textul, plin de momente de suspans care te propulsează în următoarea secÅ£iune. PuteÅ£i citi câteva dintre gândurile lui legate de articol ÅŸi de premiu, aici.

E important ca un jurnalist să-şi urmărească obsesiile şi să scrie despre lucrurile care îl macină. Chiar dacă Weingarten a câştigat primul Pulitzer cu un text despre cum nu recunoaştem un violonist de clasă, ambele texte premiate sunt despre cât suntem de preocupaţi de propriile probleme, despre cum ne păcăleşte creierul, cum avem urechile înfundate, ochii închişi şi capul plin de gânduri.

Am senzaÅ£ia că Weingarten scrie pentru a-ÅŸi aminti că există o lume în afara lui – asta ar trebui să facă orice jurnalist bun.(PS: Åži scrie în aÅŸa fel încât să simÅ£i.)

Comments

One Response to “Copiii mor în maÅŸini închise”

  1. Uitarea e o crimă? | bucurenci.ro on April 17th, 2010 10:13 am

    […] ascultat, însă, de această precauÅ£ie burgheză atunci când Cristi a trimis către textul cu care Gene Weingarten a câştigat recent al doilea premiu Pulitzer: povestea […]

Leave a Reply