Dorinţe 2010

>>> Publicat în FHM România în ianuarie 2010. Ediţia de anul trecut e aici.

Ce-mi doresc eu mie (şi celorlaţi) în debutul noii decade

E al treilea an în care îmi expun public dorinţele şi am tot mai multă încredere în acest proces. O spun încurajat de bilanţul anului trecut. Mi-am propus să fac muşchi, de exemplu. Nu există la momentul scrierii, dar în vară am avut nişte vizitatori – în special în zona pectorală – datorită unei perioade disciplinate în care făceam câte 50 de flotări dintr-un foc. Mi-am luat şi bormaşină, ca să bifez anul răzbunării, deşi n-am reuşit să montez decât două rafturi. Am primit şi candidatul surpriză pe care l-am cerut, dar mai importantă – şi mai de viitor – a fost sosirea berii cu gust de fructe. Nu e Bergenbier Lubeniţă cum speram, dar e un început. Să trecem la 2010:

O SECRETARĂ. Nu ştiu exact la ce aş folosi-o, nici unde aş pune-o având în vedere că lucrez şi locuiesc într-o garsonieră. Dar îmi imaginez că ar putea să facă tot felul de lucruri: cafea, răspuns la mailuri, telefoane şi mai ales transcrieri de interviuri. Ştiu că aş fi un şef model şi ar avea dreptul să aleagă ce piese vestimentare crede ea că îi vor completa cel mai bine cizmele negre din piele, înalte cât un copil de trei ani. Vin cu recuzita, n-am ce să le fac.

UN BRAND DE ŢARĂ. Imediat se fac 10 ani de când România se străduieşte să-şi coacă o identitate vandabilă. Au încercat cei din sectorul privat, a încercat şi statul şi degeaba. Nu reuşim să depăşim faza fabulospiritelor mereu surprinzătoare ori a bazaconiilor lingvistice gen „land of choice”. E limpede că ne trebuie ceva dacă mai e să sperăm la o mişcare puternică de colonizare dinspre Vest. Am două soluţii. Prima e o comisie formată din istorici specializaţi în antichitate şi în Evul Mediu care să răspundă unei întrebări simple: de ce au trecut cotropitorii cu plăcere pe la noi. A doua – şi am senzaţia că răspunsurile pot fi legate – o implică pe secretara mea şi cizmele ei negre din piele.

DISCIPLINĂ. Nu mai pot. De ce? Să vă explic puţin cum stau lucrurile. Mă trezesc devreme în fiecare dimineaţă, pus pe fapte mari. Apoi intră peste mine Gmail şi Facebook şi Twitter şi GReader şi intru într-o transă de refresh din care nu mă scoate decât foamea, undeva pe la prânz. N-am produs nimic în afară de vină şi durere, mă culc. Mă reactivez pe la trei, de-a dreptul panicat. Anul 2010 e anul concentrării şi disciplinei electronice monastice. Dacă nu voi reuşi singur să-mi prioritizez viaţa, voi adăuga la recuzita secretarei mele o armă de răpus procrastinarea – probabil un bici care să se asorteze cu cizmele negre din piele.

SĂ-MI FAC REVISTĂ. Am lucrat la o revistă pentru bărbaţi, apoi la una pentru femei. Ce-am învăţat din experienţele asta sunt următoarele: 1. E mereu un Gregory’s în preajmă care să te scuture de bani cu foietaje mai uscate decât o vacanţă de iulie în Dobrogea. 2. Aerul şi liniştea pentru un birou sunt ca dinozaurii pentru istoria speciilor. 3. Indiferent pentru cine scrii, tot femeile citesc. A sosit timpul să încerc pe cont propriu. Voi avea nevoie de oameni care să mă ajute şi de bani cu care să-i plătesc. Oameni se găsesc – vezi dăruirea secretarei mele. Banii intră la categoria dorinţe.

SĂ PLEC. Din ţară. Nu de tot. Nu neapărat departe. Măcar câteva luni. Să mă pot gândi la altceva. Să mi se facă dor. Secretara va prelua mesajele. Câte poate. Şi va ţine revista. Cât poate. O să mă găsească pe mail. Şi la telefon. Măcar de două ori pe săptămână. O voi recompensa. Cum pot. Probabil cu o pereche nouă de cizme negre din piele neagră.

Comments

5 Responses to “Dorinţe 2010”

  1. Romina on September 10th, 2010 8:25 am

    interesant. mi-a adus aminte de ceva ce obisnuiam sa facem in gasca mea de prieteni, de revelion. facem o lista de dorinte pentru anul ce vine,le puneam pe un bat si le dadeam foc. don’t know why. ulterior jocul a evoluat si am ajuns sa reimpartim biletelele si cine lua dorinta cuiva era responsabil de indeplinirea ei, in secret :)) si nu a fost in van, am capatat in felul acesta vreo doua carti pe care le cautam de ceva vreme, intr-un fel de treasure hunt obsesiv, si nu reusisem sa le gasesc.
    si cu dorintele astea, stii cum se spune… great things come to those who wait :)

  2. Dana on September 16th, 2010 10:48 pm

    Nu stiu de ce (sau poate da:) dar nu suna deloc sincer dorintele astea… par cuvinte care suna bine-n coada. Ca un sarpe cu clopotel…

  3. Cris on September 22nd, 2010 8:20 am

    N-ai fost deloc pretentios cand ti-ai pus dorintele astea.

    Sunt curioasa cum a suportat secretara cizmele de piele toata vara. :D

  4. Eliza.Bennet on September 27th, 2010 3:13 pm

    Secretara apare pe lista de dorinte ca un raison d’etre al anului 2010, un nou adevar universal recunoscut si acceptat in cadrul celorlalte aspiratii. Aproape o vezi, ca cititor, ca fiind superglue’ul intregii constructii de doleante : intendenta, infailibila, poate chiar instigatoare. Mai stii?
    Probabil ca secretara ar propune, ca solutie subsecventa propriei persoane ca cea de-a doua solutie pentru construirea brand-ului de tara, acceptarea faptului ca istoria Romaniei nu s-a scris in spatiul carpato-danubiano-pontic, ci prin marile palate la mult vest de aici, cand se strangeau invingatorii si imparteau Europa in felii de tort.
    Daca ar avea intiativa, ea, secretara, that is.

  5. Tea on October 10th, 2010 11:30 am

    la capitolul disciplina te inteleg suta-n suta. asteptam decembrie sa ne zici ce-ai bifat

Leave a Reply