Making of “Tedy” (Tabu, martie ’09)
Ana-Maria Onisei, un reporter în perpetuă agitație și un scriitor cu suflet mare, povestește aici despre procesul care a dus la nașterea textului ei despre Tedy, un tânăr regizor care suferă de tetrapareză. (Îl găsiți în Tabu de martie). E o confesiune sinceră a unui jurnalist care, ca noi toți, se luptă să insufle faptele cu emoție și semnificație.
Mai jos, câteva paragrafe cu lecțiile învățate de Ana. Restul aici.
[Pe] măsură ce avansam cu întâlnirile a trebuit să-mi dozez accesele de uimire și să pot judeca la rece, să devin cenzorul generozității sau retractilității lui Tudor. O responsabilitate și o presiune mari, ca și cea de a nu răstălmăci, odată cu această selecție, esența personajului
[Un] exces de informație e necesar, fiindcă altfel n-ai fi stăpân pe felul în care crezi că ai surprins personajul. Oricum, nu ești niciodată stăpân pe deplin, dar măcar te poți bucura de ce ține de tine: senzația de tihnă a un reporting temeinic
Pe măsură ce mă apropiam de deadline și trebuia să termin de scris povestea, m-a cuprins panica. O stare întunecată și vorace care făcea pământul să-mi fugă de sub picioare și tastatura de sub mâini. Timp de două săptămâni, Tudor m-a bântuit. După selecția informațiilor și stabilirea unei perspective (răspunsul la întrebarea: ce-l definește cel mai bine pe personaj?) – în varianta mea, ritmul exterior versus ritmul interior al lui Tudor, a trebuit să torn totul într-o formă care să-mi susțină cronologic, coerent și emoționant perspectiva. A fost momentul când, trezită din beția reporting-ului, mi-am dat seama că textul trebuie să treacă prin 19 ani din viața unui om.
Până la acest text, n-am știut ce înseamnă editarea. Pe de o parte, e reconfortant să știi ca ai o plasa de siguranță când te arunci în gol. Pe de alta, ți-e că nu știi să cazi în ea, fiindcă inclusiv ricoșeul poate fi periculos. Or, pentru o aterizare bună, e nevoie de exercițiu. Editorul te ajută să cenzurezi bucăți din tine și, implicit, din text, să le modelezi și remodelezi până când atingi o formă cât mai clară. Și te încurajează cu aceeași însuflețire cu care îți taie orice pornire excesivă din text.
Comments
Leave a Reply