Making of “Şaişpe” (din Esquire iunie)

În Şaişpe, portretul pe care Gabriela Piţurlea l-a făcut în numărul de iunie unui puşti care visează să devină fotbalist, există un moment în care îl vedem pe Florin, la 6:15 dimineaţă, stând la masa din sufragerie şi mâncând sandwich-uri. E în picioarele goale, puţin adormit, şi se uită la Sport.ro.

Acesta e doar începutul unei scene care începe la el acasă, se continuă în autobuz, la antrenament, pe drumul înapoi, la bunici şi se încheie în faţa şcolii, 7 ore mai târziu. E doar una din zilele pe care Gabi le-a petrecut cu Florin, fiindu-i umbră şi încercând să vadă cum e viaţa la 16 ani. (Scopul materialului era să găsim un alt mod de-a aborda fotbalul într-o lună în care toată lumea va fi obsedată de Mutu şi Chivu).

Densitatea materialului pe care Gabi l-a adunat prin observaţie face din acest text unul din cele mai plăcute pe care le-am editat vreodată. Rar am avut în mână un text care arătă atât de bine diferenţa dintre materialul adunat dintr-un interviu luat într-un mediu artificial (o cafenea) şi cel strâns în câteva ore petrecute ca “umbră” în viaţa subiectului.

Am rugat-o pe Gabi să ţină un mic jurnal ca să putem privi înapoi şi să ne amintim câtă muncă a luat acest text. Nici n-a luat aşa de multă – o lună de documentare şi scriere pornind de la începutul lui aprilie. Rezultatul merită cu siguranţă.

Citiţi în continuare mini-jurnalul de poveste al Gabrielei. (Poze cu Florin, făcute de Andrei Pungovschi, puteţi vedea aici.)

==================================
Jurnal de poveste: Şaişpe

De Gabriela Piţurlea
==================================

5.04 – Cristi îmi aruncǎ propunerea: sǎ gǎsesc un puşti de la U 16 care e considerat un jucător de viitor.

7.04 – sun la Dinamo, la FRF, la Steaua, la Asociaţia Municipalǎ de Fotbal şi la Rapid.

8.04 – mǎ sunǎ cei de la Rapid şi îmi zic cǎ pot veni la antrenamente. Meritǎ o încercare, aşa cǎ îl sun pe Iosif Damaschin, antrenorul grupei ’92 şi stabilim ca a doua zi sǎ mǎ duc la baza din Strǎuleşti.

9.04 – primul antrenament la Rapid. Fac cunoştinţă cu Florin şi începem o conversaţie în autobuz / metrou. Aflu câteva lucruri despre el, simt cǎ e ceva acolo, dar rǎmân nesigurǎ, neştiind foarte bine ce caut.

10.04 – vorbesc cu Florin la telefon şi îi explic cum ar decurge procesul de reporting. Îi dau de înţeles cǎ va trebui sǎ stau pe capul lui o vreme. Încerc sǎ simplific totul, pentru cǎ este prima datǎ când i se întâmplǎ aşa ceva şi nu vreau sǎ-l sperii. Facem schimb de ID-uri şi la 12 noaptea vorbim puţin pe mess.

12.04 – meciul 1: Rapid vs. Romprim (5-0).
– Vorbesc la telefon cu Lucian Burchel, antrenorul naţionalei U-16 şi îmi spune cǎ pot veni la Academia de la Mogoşoaia, dar cǎ nu va scoate nici un jucǎtor în faţǎ, pentru cǎ ar apǎrea disensiuni în echipǎ şi, în plus, bǎieţii nu ştiu sǎ vorbeascǎ la vârsta asta în numele Federaţiei.

13.04 – merg la Florin acasǎ şi vorbesc cu el, cu mama lui şi cu prietena lui, Roxana.

17.04 – interviu cu Lucian Burchel, la Academia de la Mogoşoaia.

18.04 – La 6:15 AM sunt la uşa lui Florin. Ne uitǎm la ştirile din sport, merg cu el la antrenament, luǎm prânzul la bunicii lui, îl conduc pânǎ la poarta liceului.

– A sosit momentul sǎ mǎ apuc de scris

21.04 – merg în Strǎuleşti, ca sǎ-i mai pun câteva întrebǎri lui Iosif Damaschin.

22.04 – Subliniez obsesiv pasaje din transcrierile interviurilor, dar nu reuşesc sǎ mǎ urnesc. Pe 23 aprilie, la 17:00 am deadline pentru primul draft şi ştiu cǎ nu am cum sǎ-l respect.

25.04 – Dupǎ o noapte bizarǎ, în care am scris de la 23:00 la 2:00, am dormit douǎ ore şi de la 4:00 la 8:00 am scris iar, îi trimit primul draft, cel ruşinos, lui Cristi. Primul draft este cel care mǎ umileşte cel mai tare şi pe care îmi vine cel mai greu sǎ-l dau.

– Mǎ întâlnesc în aceeaşi zi cu Cristi, care îmi schiţeazǎ o formă pentru text: deschidere-familie-drumul-antrenament-acasǎ/şcoalǎ şi îmi spune sǎ subliniez pasajele în culori diferite, ca sǎ-mi fie mai uşor sǎ ordonez ideile.

26.04 – 29.04 – Refuz orice formǎ de distracţie şi îmi petrec zilele astea mai mult citind şi fǎcând cerculeţe pe draftul 1.

Jane Kramer spune: “Even if the words aren’t coming, I will sit there in my study all day long, ruining my life. I will not let myself go out and do something enjoyable. I will not say, ‘To hell with this!’ and take a walk in Central Park. It’s a form of self-chastisement.” Exact.

În scurt timp, draftul 1 este pictat în patru culori (pentru scene), peste care se suprapun cerculeţe şi sǎgeţi negre, pentru cǎ din orice frazǎ sau sintagmǎ sare nevoia de detalii. Unele sunt inutile, dar simt cǎ dacǎ nu le aflu, nu ştiu nimic despre ce scriu. Ok, puştiului îi plac adidaşii, dar cum aratǎ favoriţii lui? Ce marcǎ preferǎ? Câte perechi are acum? Şi tot aşa.

30.04 – la ora 12:00, trebuie sa predau draftul 2. Nu pot. Cristi mi-l cere şi îmi spune, ca de fiecare datǎ, sa citesc The Craft of Letting Go (un capitol din “The Craft of Revision” de Don Murray). Dupǎ ce îl citeşte, îmi spune cǎ problema structurii este aproape rezolvatǎ şi cǎ mǎ pot axa pe scriiturǎ.

1.05 – vorbesc cu Roxana pe mess despre cum s-a cunoscut cu Florin şi ce îi uneşte.

2.05 – îi trimit lui Cristi draftul 3.

2.05 – mi-l trimite înapoi, reintitulat 2.5. Îmi cere ca urmǎtorul draft sǎ fie cel final şi sǎ nu mai aibǎ semne de întrebare. Îmi spune cǎ ar trebui un şapou mare, din care sǎ reiasǎ cine e Florin şi ce vrea el.

3.05 – meciul 3, dupǎ care merg la Florin acasǎ pentru un set de întrebǎri de completare şi verificǎri de informaţii. Iau prânzul cu el şi cu mama lui, la bunici.

4.05 – îmi impun un program: trezire la 7:30 (cafea, ziare), de la 8 la 12 scriu, pe urmǎ ies din casǎ. De la 15:00 reiau scrisul sau citesc despre scris. Culcare la 23:00 cel târziu. Am o conversaţie cu Florin pe mess, ca sǎ mai verific nişte informaţii şi sǎ mai obţin detalii

5.05 – caut titluri, fac liste de cuvinte-cheie, nu-mi place nimic. Simt nevoia sǎ am pixul în mânǎ, nu mai suport calculatorul. Scriu variante de şapouri pe orice bucatǎ de hârtie. Fug în parc cu foile şi iar las carioca neagrǎ sǎ se dezlǎnţuie.

6.05 – îi trimit draftul 3 lui Cristi. Are 31.500 de semne, cam maximul permis pentru cât draftul 1. Abia acum simt ca m-am aşezat în text.

7.05 – o ultimǎ lecturǎ şi verificare. Cristi imi citeşte textul cu voce tare, în timp ce eu il urmǎresc pe monitor. E un experiment foarte util, pentru cǎ, dintr-o datǎ, pot sǎ mǎ detaşez complet de text, aud şi vǎd unde se împotmoleşte cursivitatea, unde trebuie schimbat un cuvânt sau pus un punct. A sosit momentul sǎ-i dau drumul.

Note: Editorii articolului au ştiut în permanenţă unde am ajuns cu reporting-ul sau ce probleme aveam la scriere, iar astfel le-a fost mai uşor sǎ intervinǎ. Partea de reporting mi-a plǎcut cel mai mult.

Dacǎ la primele douǎ întâlniri Florin era încǎ stânjenit, curios, mi se adresa cu plural de politeţe, dupǎ douǎ sǎptǎmâni râdea de cât de scundǎ sunt pe lângǎ el. În prezenţa bǎieţilor din echipǎ se purta de parcǎ n-aş fi fost acolo, ceea ce mi se pare ideal într-un proces de genul ǎsta. Eram ignoratǎ, dar puteam oricând sǎ arunc o întrebare. În plus, am simţit din nou bucuria de a fi lǎsatǎ sǎ intru în casele unor oameni care nu mǎ cunosc şi de a pǎtrunde pentru scurt timp în vieţile lor. E poate cel mai mare privilegiu pe care îl oferǎ scrierea unui articol.

Comments

6 Responses to “Making of “Şaişpe” (din Esquire iunie)”

  1. Raluca on June 2nd, 2008 4:49 pm

    E foarte intriganta povestea povestii. Tare as vrea sa citesc materialul; si cel al Georgianei. Sper ca peste ceva timp sa pot gasi pe undeva (ahem) PDF-uri. Ca in tara n-am nici o sansa sa ajung in curand.

  2. cojanu on June 4th, 2008 11:24 am

    pare foarte interesant subiectu. eu cel putin as vrea sa stiu ce a facut in meciuri

  3. Victor on June 4th, 2008 6:09 pm

    Chestia asta cu copilu` e tare interesanta si inteligent-conceputa.

    Ce mi-a placut e ca prima data am citit in Esq, textul lui Bradut, despre diferenta dintre generatii si despre tinerii din ziua de azi care nu mai stiu sa iasa afara sa bata mingea si stau non-stop cu ochii lipiti de monitor, lipsiti de orice fel de visare sau planuri de viitor.

    Ei bine, Florin doboara acest stereopit. Si el sta pe “mess”, si el se uita la TV, dar ii place sa calce cu crampoanele pe iarba, ii place sa alerge, sa dea goluri, are visuri si sperante in ceea ce-l priveste propriul viitor.

    Are o caldura stranie povestea asta. Parca…e scrisa de pustiul fotbalist. Imi place.

  4. Victor on June 4th, 2008 6:10 pm

    *typo -> stereotip, scuze.

  5. Ce citeşte Gabriela : A Scrie on October 15th, 2008 9:44 am

    […] văzut cum fiecare poveste pe care a scris-o a fost mai completă şi mai convingătoare (citiţi aici cum a scris cel mai frumos text al ei de până acum). Gabi e la început de drum şi despre asta […]

  6. Veşti despre narativul românesc : A Scrie on March 9th, 2009 9:47 am

    […] Notă: Articolul Gabrielei la care textul meu face referinţă – Şaişpe – îl puteţi citi aici. Mai multe despre cum a fost făcut (plus jurnal de poveste), aici. […]

Leave a Reply