Ce citeşte Gabriela

Am vrut de la început ca acest blog să fie o conversaţie; cel puţin o şansă să auziţi mai multe voci vorbind despre procesul care stă la baza unei bucăţi de jurnalism narativ (sau feature, sau reportaj, sau jurnalism literar, sau jurnalism intim sau new journalismTaxonomia, dacă-mi permiteţi termenul, poate fi obositoare.)

Începând de azi, pe acest blog va scrie şi Gabriela Piţurlea. Am s-o las pe Gabi să se prezinte singură mai pe larg (vezi mai jos), dar trebuie totuşi să spun câte ceva. Am cunoscut-o acum un an, la primul curs pe care l-am ţinut la CJI (unde a scris textul ăsta). Nu ştia ce vrea să facă – ba chiar spusese în scrisoarea de intenţie că se gândeşte la publicitate. Cred că i-a trecut.

De atunci, am editat-o de câteva ori pentru Esquire şi am văzut cum fiecare poveste pe care a scris-o a fost mai completă şi mai convingătoare (citiţi aici cum a scris cel mai frumos text al ei de până acum). Gabi e la început de drum şi despre asta am rugat-o să scrie pe acest blog: cum creşte ca jurnalist, ce descoperă, ce învăţă, şi – mai presus de toate – ce citeşte.

— Cristi

Undeva între primul şi al doilea an de facultate, am uitat ce căutam la Jurnalism. Începusem să gândesc lumea în piramide inversate, ceea ce nu e tocmai rău, dar eu venisem acolo ca să învăţ să scriu, nu să contrag evenimente într-o propoziţie şi să fixez viaţa într-o schemă de Cine? Ce? Unde? Când? Cum?

M-am înscris la cursul de jurnalism narativ, pentru că în descrierea lui intra şi cuvântul „revistă”. Speram că-mi va reda direcţia vagă în care pornisem după terminarea liceului. M-am dus la prima oră cu seninătatea cititoarei de glossy-uri care vrea să afle cum se fac profilurile de celebrităţi.

Am aflat, în schimb, că nu e deloc uşor să scrii, că jurnalismul se poate face şi altfel decât în grabă, că prefer să scriu o poveste, decât să fac zece relatări.

Dar cred că lecţia de bază pe care mi-a oferit-o cursul lui Cristi a fost lectura. Aveam de citit săptămânal câte două, trei texte superbe care atunci mi se păreau mari, acum mi se par obişnuite. Îmi făcusem o listă cu toţi acei jurnalişti de care nu mai auzisem până atunci şi mă chinuiam să le asociez feţele cu articolele, ca să nu-i uit. Mi-era greu să reţin că redactor-şef la The New Yorker este David Remnick, sau că textul despre atacul de la Beslan – The School – este al lui C.J.Chivers, nu al lui Robert Kurson, care a scris Into the Light.

Când s-a terminat cursul, a trebuit să-mi umplu cumva timpul şi să-mi întreţin entuziasmul. Mă vedeam în fiecare miercuri cu unii dintre foştii colegi, dar nu era suficient ca să nu mă plafonez. Aşa că m-am pus pe căutat articole, cărţi, emisiuni, şi mi-am creat un silabus propriu, paralel cu facultatea, şi care a ajuns, în scurt timp, mult mai important decât ea. Numele jurnaliştilor au încetat să mai fie o problemă.

Până acum nu mi-am împărţit lecturile decât cu puţini oameni, care ştiam că se bucură la fel de mult ca mine la vederea unui text din care avem ce învăţa. Cristi consideră că ar fi de folos să scriu despre ele pe blog.

Voi încerca.

— Gabi

Comments

3 Responses to “Ce citeşte Gabriela”

  1. ina on October 15th, 2008 6:19 pm

    Oau, de-abia astept. Mi-au placut mult si textul si povestea lui 16.

    Buna idee!

  2. Lupsa + Piturlea = Blog : jurnalismonline.ro on October 17th, 2008 6:59 am

    […] acum freelancer), e unul dintre cele mai faine bloguri de jurnalism de la noi. Mai nou, pe blog scrie si o fosta eleva a lui Cristi de la cursul sau de jurnalism narativ. Gabriela Piturlea o sa […]

  3. runbaby on October 18th, 2008 11:55 pm

    Looking forward to reading the young disciple :)

Leave a Reply