Ce citeÅŸte Gabriela

Am vrut de la început ca acest blog să fie o conversație; cel puțin o șansă să auziți mai multe voci vorbind despre procesul care stă la baza unei bucăți de jurnalism narativ (sau feature, sau reportaj, sau jurnalism literar, sau jurnalism intim sau new journalismTaxonomia, dacă-mi permiteți termenul, poate fi obositoare.)

Începând de azi, pe acest blog va scrie și Gabriela Pițurlea. Am s-o las pe Gabi să se prezinte singură mai pe larg (vezi mai jos), dar trebuie totuși să spun câte ceva. Am cunoscut-o acum un an, la primul curs pe care l-am ținut la CJI (unde a scris textul ăsta). Nu știa ce vrea să facă – ba chiar spusese în scrisoarea de intenție că se gândește la publicitate. Cred că i-a trecut.

De atunci, am editat-o de câteva ori pentru Esquire și am văzut cum fiecare poveste pe care a scris-o a fost mai completă și mai convingătoare (citiți aici cum a scris cel mai frumos text al ei de până acum). Gabi e la început de drum și despre asta am rugat-o să scrie pe acest blog: cum crește ca jurnalist, ce descoperă, ce învăță, și – mai presus de toate – ce citește.

— Cristi

Undeva între primul și al doilea an de facultate, am uitat ce căutam la Jurnalism. Începusem să gândesc lumea în piramide inversate, ceea ce nu e tocmai rău, dar eu venisem acolo ca să învăț să scriu, nu să contrag evenimente într-o propoziție și să fixez viața într-o schemă de Cine? Ce? Unde? Când? Cum?

M-am înscris la cursul de jurnalism narativ, pentru că în descrierea lui intra și cuvântul “revistă”. Speram că-mi va reda direcția vagă în care pornisem după terminarea liceului. M-am dus la prima oră cu seninătatea cititoarei de glossy-uri care vrea să afle cum se fac profilurile de celebrități.

Am aflat, în schimb, că nu e deloc ușor să scrii, că jurnalismul se poate face și altfel decât în grabă, că prefer să scriu o poveste, decât să fac zece relatări.

Dar cred că lecția de bază pe care mi-a oferit-o cursul lui Cristi a fost lectura. Aveam de citit săptămânal câte două, trei texte superbe care atunci mi se păreau mari, acum mi se par obișnuite. Îmi făcusem o listă cu toți acei jurnaliști de care nu mai auzisem până atunci și mă chinuiam să le asociez fețele cu articolele, ca să nu-i uit. Mi-era greu să rețin că redactor-șef la The New Yorker este David Remnick, sau că textul despre atacul de la Beslan ““ The School ““ este al lui C.J.Chivers, nu al lui Robert Kurson, care a scris Into the Light.

Când s-a terminat cursul, a trebuit să-mi umplu cumva timpul și să-mi întrețin entuziasmul. Mă vedeam în fiecare miercuri cu unii dintre foștii colegi, dar nu era suficient ca să nu mă plafonez. Așa că m-am pus pe căutat articole, cărți, emisiuni, și mi-am creat un silabus propriu, paralel cu facultatea, și care a ajuns, în scurt timp, mult mai important decât ea. Numele jurnaliștilor au încetat să mai fie o problemă.

Până acum nu mi-am împărțit lecturile decât cu puțini oameni, care știam că se bucură la fel de mult ca mine la vederea unui text din care avem ce învăța. Cristi consideră că ar fi de folos să scriu despre ele pe blog.

Voi încerca.

— Gabi

Comments

3 Responses to “Ce citeÅŸte Gabriela”

  1. ina on October 15th, 2008 6:19 pm

    Oau, de-abia astept. Mi-au placut mult si textul si povestea lui 16.

    Buna idee!

  2. Lupsa + Piturlea = Blog : jurnalismonline.ro on October 17th, 2008 6:59 am

    […] acum freelancer), e unul dintre cele mai faine bloguri de jurnalism de la noi. Mai nou, pe blog scrie si o fosta eleva a lui Cristi de la cursul sau de jurnalism narativ. Gabriela Piturlea o sa […]

  3. runbaby on October 18th, 2008 11:55 pm

    Looking forward to reading the young disciple :)

Leave a Reply