A scrie e a scrie cu informaţii

Ne e greu să abandonăm ideea că poveştile spectaculoase ţin de „condei”. Nu-mi place cuvântul „condei”. De fapt, aş renunţa oricând la „condei” pentru „informaţii”. Poveştile jurnalistice bine spuse depind de informaţii. Iar „informaţii” nu înseamnă sunt doar ce s-a întâmplat, când şi ce părere aveţi dumneavoastră, sursa mea, despre asta?

Informaţiile – când vine vorba de poveşti – sunt mulţimea de piese cu care vei construi: de la detalii de atmosferă, la cronologie, la semnificaţie, la acţiune, la dialog etc. Şi, pe cuvânt, toate astea sunt pe teren. Nu vin din „condei”.

Cursanţii mei pornesc zilele astea în căutarea unei poveşti (a doua, una care nu e despre ei) şi îi văd pe unii cum se străduiesc apriori să identifice în ideile lor toate piesele acestei construcţii. Eu încerc să îi conving că le vor găsi, una câte una, că n-are rost să încerce să le ghicească înainte să iasă pe teren. Să presupunem că ai găsit un personaj care te atrage, un tip care-şi petrece nopţile sculptând portrete în castane. Pare interesant, îţi spui. Dar care e semnificaţia? Ce se întâmplă în povestea asta? Ce tensiune construiesc dacă omul nu participă la un campionat de sculptat în castane? Toate întrebări esenţiale când evaluezi o poveste.

Dar nu vei afla răspunsul la ele întrebându-te dacă în povestea acestui sculptor chiar există toate piesele. Du-te la el acasă. Stai cu el noaptea când sculptează şi ziua când face altceva. Vezi cine e. Află despre el. Înţelege-l. Observă-l. Şi poate vei afla că e în divorţ. Sau că sculptează noaptea pentru că atunci e linişte în cartier – ar sculpta ziua, dar nu are bani să se mute din blocul în care stă. Vei găsi acţiune. Vei găsi tensiune. Şi vei găsi şi semnificaţie în povestea acestui om aparent mic.

Informaţiile se vor aduna, una după alta. Apoi vei începe să îmbini piesele. Vei hotărî care e ideea pe care vrei s-o transmiţi. Vei ridica o structură. O vei întări. O vei şlefui. Şi ici-colo, vei pune nişte floricele.

Meşteşugăreşte. Dă-l încolo de condei.

Sigur că scriitura contează. Dar ea se poate îmbunătăţi la birou, prin exerciţiu. Dar ca să ai pe ce s-o exersezi, du-te pe teren. Nu aştepta povestea ideală, pentru că nu-ţi va pica în poală. Caută oameni, intră în viaţa lor, adună informaţii. Şi apoi, când ai strâns de te dor picioarele de la mers, degetele de la notat şi capul de la gândit, pune şi nişte condei. După gust.

Comments

5 Responses to “A scrie e a scrie cu informaţii”

  1. runbaby on March 7th, 2009 10:34 am

    aferim :)

  2. Mihaela on March 7th, 2009 1:30 pm

    Mi-am dat seama ce lipseşte abia acum – „informaţii” nu sunt doar ce s-a întâmplat, ci şi ce părere aveţi dumneavoastră, sursa mea, despre asta?

    Era acolo şi n-o vedeam. Simţeam că lipseşte ceva fundamental în draft şi nu puteam să-i zic pe nume. Ai pus degetul pe rană deschisă :)

    Mihaela

  3. Mihai on March 8th, 2009 7:09 pm

    Pentru mine, asta s-ar putea să fie una din cele mai importante lecţii – despre presă, în primul rînd, şi despre mine, în al doilea.
    Ia afirmaţia asta ca venind din partea unuia care, de doi ani şi ceva de cînd a intrat în domeniul ăsta, aude periodic de la ceilalţi că “are condei” – aşa, şi?
    Mulţam pentru postul ăsta.

  4. Vorba e ieftină. Jurnalistul e leneş. : A Scrie on March 13th, 2009 8:31 am

    […] bun e cel care e capabil să arate ce s-a întâmplat astăzi în lumea în care trăiesc. Şi o face scriind cu informaţii. Nu scriind bine şi împungând din […]

  5. Cum (să) scrii prostii : A Scrie on July 3rd, 2009 11:59 am

    […] valoare substanţa unui text, nu excesele stilistice ale autorului. Am mai vorbit despre asta şi aici. (Nu are rost să dau exemple – deschideţi la întâmplare orice publicaţie electronică […]

Leave a Reply