Dragă Mihaela Rădulescu

Când am predat acum trei luni materialul despre Mihaela Rădulescu am sugerat – în scrisoarea pe care i-am scris-o în acel text – că trăiește un moment pe care n-am pretenția ori intenția să-l decodez. Am scris: “Sigur vei spune odată povestea lui ““ ne-ai obișnuit să fim părtași la intimitatea ta ““, dar fă-o când vei simți tu nevoia.” Momentul, dacă e să ne luăm după ce vedem în trecere pe la tarabe, pare să continue.

Puteți citi scrisoarea din Esquire, integral, aici. Textul a apărut în Esquire-ul de ianuarie-februarie 2009.

Mihaela

March 17, 2009 | Filed Under Esquire, Texte 

Comments

5 Responses to “Dragă Mihaela Rădulescu”

  1. rhea on March 17th, 2009 1:49 pm

    Foarte misto articolul. Fascinant portret indirect, din bucatele, cu personaje-oglinda.

    Chiar ma gandeam, si nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar ma gandeam ca nu mi-a placut ultimul numar din Esquire. Nu pot sa explic. A fost ceva ce am simtit imediat. Cu exceptia poate a articolului despre Radio Erevan care m-a facut sa rad in continuu in metrou spre iritarea colegilor de vagon, restul revistei m-a lasat cumva daca nu rece, oricum calaie. Nu stiu ce exact s-a schimbat, si chiar daca lectiile maestrilor din revista au fost interesante si teribil de umane, ca niste vorbe de la frati mai mari, sau bunici, chiar daca articolul despre Iulia Vantur a fost un exercitiu placut de portretistica, ceva a fost “off” cu numarul asta. Sau cel putin pentru mine. hmm.

  2. rhea on March 17th, 2009 8:11 pm

    M-am apucat sa citesc din linkurile din dreapta. Malcolm Gladwell… fascinant articol si ca subiect si continut si jurnalism. Cat research… http://gladwell.com/2008/2008_10_20_a_latebloomers.html

    In his first year, Fountain sold two stories. He gained confidence. He wrote a novel. He decided it wasn’t very good, and he ended up putting it in a drawer. Then came what he describes as his dark period, when he adjusted his expectations and started again. He got a short story published in Harper’s. A New York literary agent saw it and signed him up. He put together a collection of short stories titled “Brief Encounters with Che Guevara,” and Ecco, a HarperCollins imprint, published it. The reviews were sensational. The Times Book Review called it “heartbreaking.” It won the Hemingway Foundation/PEN award. It was named a No. 1 Book Sense Pick. It made major regional best-seller lists, was named one of the best books of the year by the San Francisco Chronicle, the Chicago Tribune, and Kirkus Reviews, and drew comparisons to Graham Greene, Evelyn Waugh, Robert Stone, and John le Carré.

    ce mod simplu de exprimare dar ce eficient in a arata progresul. e ca o avalansa. de la putin la din ce in ce mai mult, mitraliind spre sfarsit, pac pac pacpac pacpacpacpacpacpac…

    sigh…

    mi-am gasit lectura cand vin de la birou :)

  3. Cristi on March 17th, 2009 10:41 pm

    Gladwell e inepuizabil. E ca o supradoza de Discovery Channel, doar ca mult mai incitant. :-)

  4. andrei on March 18th, 2009 1:22 am

    felicitari pentru blog si pentru texte

  5. Anna on March 18th, 2009 8:41 pm

    Foarte inedit articolul despre Mihaela, mi-a placut mult!

    Sunt foarte bucuroasa ca am dat de blogul tau, o sa te agatz in blogroll. Imi place ca am atatea de invatat despre scris, despre jurnalism, despre povesti, yeyyy!! :-)

Leave a Reply