Spune povestea locului tău de muncă
Butch Ward a avut mereu chestii interesante de spus despre modul în care conduci o redacție și relaționezi cu oamenii pe care ai în subordine. Pentru mine continuă să fie fascinant cum instituțiile media sunt incredibil de defectuoase în ceea ce privește comunicarea – atât aici cât și în America. Editorii nu știu cum să-și motiveze reporterii, reporterii bârfesc în loc să aducă soluții, iar haosul e considerat strategie de management.
Nu poți face treabă bună dacă nu există o conexiune cu mediul în care lucrezi și dacă nu ești motivat de cei “de sus”. Într-o serie de patru articole care vor continua până joi, Ward a găsit un mod simplu și eficient de-a privi problema. Editorii pot să folosească tehnicile jurnalismului narativ (personaj, acțiune, scenă, dialog etc.) pentru a spune povestea locului de muncă. Conexiunile dintre narațiune și leadership sunt clare. Spune Ward:
- To bring a character alive, a reporter needs to be able to discover that character’s essence: What makes her tick? Ask a good leader what it takes to motivate someone effectively, and you’ll hear about searching for what makes the staffer tick.
- Then there’s dialogue. Good reporters capture conversations, not just quotes. Good leaders engage in real conversations, not just monologues.
- And what about meaning? The best stories help me understand something. They leave me knowing why I read them. The best leaders help me discover why my work matters – its meaning and what difference it makes.
PS: Butch, pe care l-am observat predând timp de un an de zile, e și un admirator al eseului personal. Un exemplu minunat, aici.
De ce “A scrie?†(draft 2)
A scrie bine e a rescrie, iar “misiunea” acestui blog mi se pare un text important pe care am vrut să-l cizelez de când l-am postat. Inspirat de comentariile primite și de distanța de timp dintre drafturi, am revenit la text. Am vrut să fac mai multe lucruri cu draftul 2:
– Să ilustrez forța editării. E posibil să produci un text bun la primul draft. Dar al doilea va fi și mai bun. Cu siguranță va fi mai clar și mai concis. Citiți al doilea draft și veți vedea că am tăiat multe din propozițiile care apăreau în primul. În timp ce făceam asta mi-am amintit de regula lui Elmore Leonard: “Încerc să omit chestiile peste care cititorul are tendința să sară”.
– “A scrie” pentru mine înseamnă a scrie povești reale, despre lumea în care trăim și oamenii din ea. Dacă ăsta era mesajul cu care am pornit primul draft, cu siguranța l-am îngropat bine în text.
– Să punctez, sumar, o diferență esențială. Există două genuri mari de text jurnalistic. Raportul și povestea. Raportul e ce face majoritatea presei din România. Scopul unui raport e să transmită informații. Mie îmi plac poveștile. Scopul lor e să transmită experiență. Dorința mea e să promovez poveștile și importanța lor în viața noastră.
Citiți draftul doi în continuare sau descărcați-l în format *.doc de aici – Draft2. E făcut cu “track changes” ca să puteți vedea mai clar ce s-a schimbat din primul.
Rescriere de draft
A scrie (bine) e a rescrie. Asta e una din cele mai importante lectii pe care le-am invatat ca jurnalist. Din ea deriva, implicit, o serie de alte lectii, cum ar fi “draftul e un prieten bun”. Unul din dezavantajele presiunii pe care nevoia de a posta pe un blog o creaza este ca – deseori – postam primul draft si nu ne intoarcem la el sa-l revizuim
In cele patru zile de cand scriu in fiecare dimineata, am scris pentru blog. Tot ce am scris a fost un prim draft si mi-a fost greu sa apas “publish”. Am ajuns uneori si la al saselea sau chiar al saptelea draft cu unele articole de ziar. Orice articol mai lung pe care il scriu pentru Esquire are cel putin trei drafturi – fiecare editat si abordat diferit.
Exista mai multe feluri de editare, dar in Romania cea mai raspandita este “editarea de linie”. Se ia pixul rosu, se ia textul, si se incepe. Se taie un cuvant. Se inlocuieste o propozitie. Se rescrie un titlu. Se pun virgule. Se corecteaza greselile de ortografie. Eu cred ca jurnalismul romanesc (editarea asta o cunosc mai bine) are nevoie de mult mai multa “editare conceptuala”. E punctul in care un prim draft (niciodata nu fac editare conceptuala in ultimele faze) este evaluat pentru poveste. Ascunde sensul povestii? Are informatii suficiente sa o sustina? Si-a gasit forma? Sunt clare ideile? etc.
Am sa incerc sa va dau exemple de “editare conceptuala” cat mai curand. Pana atunci, voi edita postul introductiv al acestui blog (nu degeaba are “draft 1” in coada). Posibilitatile si uneltele de editare oferite de WordPress sunt sarace (nu inteleg unde s-a ascuns editorul de WYSIWYG) asa ca il voi edita in MSWord folosing “track changes”. Voi incarca apoi fisierul impreuna cu explicatiile modificarilor.
Uitati un preview – fara explicatii deocamdata:
Am inceput acest blog
in aceeasi zideodata cu o provocare. De astazi, voi incerca sa scriuin fiecare zizilnic – 30 de minute in primele sase luni, iar apoi voi vedea.Scriam oricum in fiecare zi, dar nu
organizatstructurat. Scriam e-mailuri, note de editare, si, uneori, chiar bucati dintr-un articol.sau altul. Darvreau un sistem mai organizat.sa fie mai organizat. Mai fortatMai impus. De-asta am hotarat sa ma asez lamasabirou in fiecare dimineata, cu cafeaua langa mine, si saincercsa scriu.30 de minute pe o tema data sau pur si simplu aiurea.
Nu credeti ca a scrie bine e rescrie? Incercati pentru inceput un “writing is rewriting” in Google.